30 octombrie: URSS a detonat cea mai puternică bombă din istorie. Explozia „Ţar Bomb”, mai puternică decât cele de la Hiroshima și Nagasaki la un loc

Data de 30 octombrie este legată de evenimente care au marcat istoria, de la detonarea celei mai puternice bombe nucleare construite vreodată, Țar Bomba, până la tragediile de la Certej și Colectiv.

Explozia „Ţar Bomb” Foto: Wikipedia

1858: S-a născut scriitorul român Duiliu Zamfirescu

Născut în Plăinești, în 1858, Duiliu Zamfirescu a îmbinat literatura cu activitatea juridică și publicistică. A lucrat ca magistrat și avocat, apoi a fost redactor la ziarul „România liberă”, unde s-a remarcat și prin cronicile despre viața mondenă a Bucureștiului.

A scris poezie, proză scurtă și teatru, însă numele său a rămas legat în special de romanele din „Ciclul Comăneștenilor”, din care fac parte „Viața la țară”, „Tănase Scatiu”, „În război”, „Îndreptări” și „Anna”, cărți în care a urmărit transformările societății românești și ale lumii rurale.

Duiliu Zamfirescu a murit la 3 iunie 1922, la Agapia, și a fost înmormântat la Focșani.

1938: Difuzarea piesei „Războiul lumilor” a lui H.G. Wells crează haos în SUA

În seara de 30 octombrie 1938, postul american CBS a difuzat o adaptare radiofonică a romanului „Războiul lumilor”, de H.G. Wells, regizată și narată de Orson Welles. Povestea unei invazii extraterestre a fost prezentată, în mare parte, în format de breaking news, ceea ce a contribuit la confuzia unor ascultători, care, neprinzând emisiunea de la început, au crezut că evenimentele descrise chiar au loc în timp real.

Ilustraţie din "Războiul lumilor". Foto: Wikipedia

Astfel, panica şi haosul au pus stăpânire pe câteva oraşe din Statele Unite. Relatările despre amploarea panicii au fost exagerate în primele zile de după evenimente, dar cercetărileulterioare au arătat că nu a fost vorba despre o isterie generalizată în întreaga țară.

Emisiunea a stârnit, însă, o controversă importantă despre responsabilitatea radioului și felul în care publicul poate interpreta informațiile transmise de mass-media, dezbaterea alimentând solicitările de reglementare a radiodifuziunii.

1943: S-a născut fizicianul român Horia Scutaru-Ungureanu

Născut la Roman, la 30 octombrie 1943, Horia Scutaru-Ungureanu a devenit unul dintre fizicienii români cunoscuți pentru contribuțiile sale în domeniul fizicii teoretice.

Cercetările sale au vizat și teoria cuantică a informației, optica cuantică și sistemele cuantice. A dezvoltat concepte și metode care i-au purtat numele, între care cele legate de stările coerente Scutaru.

În 1987, Horia Scutaru-Ungureanu a primit, împreună cu Marius Iosifescu, premiul „Dragomir Hurmuzescu” al Academiei Române. A devenit membru corespondent al Academiei în 1993 și membru titular în 1995. A condus Secția de Științe Fizice a instituției.

A murit la 22 noiembrie 2014.

1944: S-a născut compozitorul Marcel Dragomir

Marcel Dragomir s-a născut la Câmpina, la 30 octombrie 1944, și a devenit unul dintre compozitorii cunoscuți ai muzicii ușoare românești. A început să cânte încă din studenție, ca instrumentist în formația Modern Grup, iar în 1972 a compus prima sa piesă, „N-aștepta”, interpretată de Aurelian Andreescu.

Marcel Dragomir a colaborat cu numeroşi solişti români. Foto: arhivă/Gheorghe Florin

A scris muzică pentru teatru, film și televiziune, dar mai ales cântece care au ajuns în repertoriul unor interpreți îndrăgiți, precum Corina Chiriac, Mirabela Dauer, Mihaela Runceanu și Angela Similea. Colaborarea cu Angela Similea a fost una dintre cele mai îndelungate, Marcel Dragomir compunând pentru ea numeroase melodii devenite șlagăre.

A participat la jurii ale unor concursuri internaționale de muzică ușoară și a devenit membru al Uniunii Compozitorilor din România în 1975. În 2011, a primit premiul „Campionii șlagărelor”, acordat de revista „Actualitatea Muzicală”.

A murit la 9 martie 2015.

1954: S-a născut regizorul Mihai Măniuţiu

Mihai Măniuțiu s-a născut la 30 octombrie 1954 și a devenit unul dintre regizorii importanți ai teatrului românesc. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” din București în 1978, la clasa Cătălinei Buzoianu, apoi a început o carieră în care a montat spectacole pe scene din România și din străinătate.

Mihai Măniuțiu a regizat peste 50 de piese de teatru. Foto: arhivă

A regizat peste 50 de spectacole, abordând texte de autori precum Sofocle, Jean-Paul Sartre, Eugen Ionesco și Albert Camus. Printre montările sale se numără „Antigona”, „Lecția”, „Caligula” și „Richard al III-lea”. Creațiile sale au fost premiate în repetate rânduri, iar spectacolele au fost prezentate în turnee internaționale, inclusiv în Marea Britanie, Franța, Canada, Austria și Brazilia.

Pe lângă activitatea de regizor, Mihai Măniuțiu a fost profesor onorific al Departamentului de Teatru al Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca.

1955: A murit sociologul, filosoful şi esteticianul Dimitrie Gusti, preşedinte al Academiei Române

Dimitrie Gusti, născut la Iași, a fost unul dintre oamenii care au pus bazele sociologiei românești. A studiat la Iași, Berlin și Leipzig, unde a intrat în contact cu importante școli de filosofie și sociologie europene. După revenirea în țară, a devenit profesor la Universitatea din Iași, iar în 1920 s-a transferat la Universitatea din București.

Dimitrie Gusti a fost preşedintele Academiei Române şi un strălucit sociolog. Foto: MNIR

Una dintre contribuțiile sale majore a fost organizarea cercetării monografice a satelor românești. Echipe de specialiști au studiat comunitățile rurale, urmărind viața economică, socială și culturală a acestora. Demersul a urmărit să ofere o imagine documentată a societății românești, nu doar o descriere a tradițiilor sale.

Dimitrie Gusti a fondat și a condus instituții de cercetare și reviste de specialitate, între care „Arhiva pentru știința și reforma socială” și „Sociologie românească”. A fost ministru al Instrucțiunii Publice, Cultelor și Artelor în perioada 1932–1933 și președinte al Academiei Române între 1944 și 1946.

A murit la 30 octombrie 1955.

1960: S-a născut fotbalistul argentinian Diego Maradona

Diego Maradona, născut la 30 octombrie 1960, a devenit unul dintre cei mai cunoscuți fotbaliști din istorie. A jucat în patru ediții ale Cupei Mondiale și a atins apogeul carierei internaționale în 1986, când a condus Argentina spre titlul mondial, în calitate de căpitan.

Maradona a participat la patru ediții ale Cupei Mondiale. Foto: GettyImages

La finalul turneului, a primit Balonul de Aur, acordat celui mai bun jucător al competiției.

La Campionatul Mondial din Mexic, meciul cu Anglia din sferturile de finală a rămas unul dintre cele mai discutate momente ale carierei sale. Maradona a marcat de două ori în victoria Argentinei cu 2-1: primul gol cu mâna, pe care l-a descris ulterior drept „mâna lui Dumnezeu”, iar al doilea după o cursă individuală spectaculoasă, în care a trecut de mai mulți adversari. Cel din urmă a fost numit ulterior „golul secolului”.

1961: Sovieticii au detonat cea mai puternică bombă nucleară din istorie

În dimineața zilei de 30 octombrie 1961, un bombardier sovietic a decolat spre arhipelagul Novaia Zemlea, din Oceanul Arctic, având la bord o bombă de aproape 27 de tone. Câteva ore mai târziu, dispozitivul cunoscut drept Țar Bomba exploda deasupra regiunii arctice. Puterea detonării, estimată la aproximativ 50 de megatone de TNT, nu a mai fost egalată de niciun alt test nuclear.

Ţar Bomb a fost detonată în arhipelagul Novaia Zemlea, din Oceanul Arctic. Foto: Wikipedia

Pentru liderul sovietic Nikita Hrușciov, detonarea era și o demonstrație a capacității tehnologice a țării sale.

Dispozitivul, cunoscut sub numele de RDS-220 sau Țar Bomba, fusese proiectat să atingă o putere de aproximativ 100 de megatone. Sovieticii au redus însă această valoare înaintea testului, iar bomba detonată la 30 octombrie a avut o putere estimată la jumătate din cea prevăzută inițial.

Pentru transport, a fost modificat un avion militar

Țar Bomba avea aproximativ opt metri lungime, un diametru de peste doi metri și cântărea în jur de 27 de tone. Pentru a o transporta, sovieticii au modificat un bombardier strategic Tupolev Tu-95, astfel încât acesta să poată prelua dispozitivul.

Nici lansarea nu s-a făcut în condiții obișnuite. Bomba a fost coborâtă cu o parașută care i-a încetinit căderea și a oferit avionului timp să se îndepărteze. Detonarea urma să aibă loc deasupra poligonului de testare din Novaia Zemlea, o regiune arctică îndepărtată.

Pe 30 octombrie, la ora 11:32, ora Moscovei, bomba a explodat la o altitudine de aproximativ patru kilometri. În acel moment, Uniunea Sovietică a stabilit un record care nu a mai fost depășit: nicio altă armă nucleară nu a mai fost detonată cu o asemenea putere.

Puterea bombei a fost redusă la jumătate

Varianta inițială a proiectului putea ajunge la aproximativ 100 de megatone. Cercetătorii au modificat însă configurația dispozitivului înainte de test, reducând contribuția anumitor reacții de fisiune nucleară. Una dintre consecințe a fost limitarea cantității de precipitații radioactive față de ceea ce ar fi produs versiunea mai puternică.

Chiar și cu această reducere, explozia a avut o forță fără precedent, neegalată până în prezent, unii experţi declarând la acea vreme că ar fi fost de 1.500 de ori mai puternică decât cele de la Hiroshima și Nagasaki împreună.

Norul în formă de ciupercă s-a ridicat la aproximativ 65 de kilometri în atmosferă, potrivit estimărilor istorice. Unda de șoc s-a propagat pe distanțe mari, iar în așezarea Severny, aflată în apropierea poligonului, au fost raportate distrugeri.

Demonstraţie de forţă pentru Washington

Testul a avut loc într-o perioadă de tensiune între Moscova și Washington. Ambele puteri investeau în arme nucleare, iar capacitatea de a produce explozii tot mai puternice era folosită și ca instrument de presiune politică.

Nikita Hrușciov vorbise public despre dezvoltarea unor bombe de mare putere, iar testul din 1961 a arătat că amenințările sovietice nu erau doar declarații. Reacția americană a fost critică: într-o declarație publicată chiar în ziua detonării, Casa Albă a descris testul drept o acțiune politică, fără a-l considera o schimbare decisivă a echilibrului militar.

Din punct de vedere militar, Țar Bomba avea limite evidente. Dimensiunile și greutatea ei făceau transportul dificil, iar puterea extremă nu o transforma automat într-o armă practică pentru un conflict. Testul a demonstrat, mai degrabă, ce putea construi Uniunea Sovietică.

În anii care au urmat, preocupările privind testele nucleare și efectele radioactive au contribuit la presiunea internațională pentru limitarea acestora. În 1963, Uniunea Sovietică, Statele Unite și Marea Britanie au semnat Tratatul de interzicere parțială a testelor nucleare, care a interzis exploziile în atmosferă, în spațiul cosmic și sub apă. Acordul a fost rezultatul unor negocieri mai ample, desfășurate pe fondul temerilor legate de consecințele testelor nucleare.

1971: Cea mai mare catastrofă minieră din România

În dimineața zilei de 30 octombrie 1971, barajul iazului de decantare de la Certej, județul Hunedoara, a cedat. Aproximativ 300.000 de metri cubi de steril s-au revărsat peste zona locuită de la baza iazului, unde se aflau blocuri construite pentru angajații minelor de aur și cupru, dar și numeroase gospodării.

Certej, 1971. Foto: arhivă

Valul de reziduuri a acoperit și distrus șase blocuri, un cămin de nefamiliști și peste 50 de case. În numai câteva minute, cartierul muncitoresc a fost devastat. Bilanțul catastrofei a fost de 89 de morți, printre victime numărându-se numeroși copii și femei.

Tragedia de la Certej este considerată cel mai mare dezastru minier din România.

1978: A murit academicianul Constantin C. Iliescu, părintele cardiologiei moderne din România

Constantin C. Iliescu a fost unul dintre medicii care au contribuit decisiv la dezvoltarea cardiologiei moderne în România. În anii 1940, a publicat lucrări despre electrocardiografie și infarctul miocardic, într-o perioadă în care diagnosticul și tratamentul bolilor cardiovasculare se dezvoltau rapid.

Constantin C. Iliescu a înfiinţat Centrul de Asistență a Cardiacilor, cunoscut sub numele de ASCAR. Foto: Wikipedia

În 1945, a înființat Centrul de Asistență a Cardiacilor, cunoscut sub numele de ASCAR. A contribuit la organizarea serviciilor dedicate bolilor de inimă și la pregătirea medicilor specializați în cardiologie. În 1950, a pus bazele unei școli de formare care includea metode moderne de evaluare și îngrijire a pacienților cu afecțiuni cardiovasculare.

Activitatea sa a cuprins cercetarea bolilor coronariene, prevenția și tratamentul afecțiunilor cardiace. A condus Societatea Națională de Cardiologie și a colaborat cu Organizația Mondială a Sănătății în domeniul bolilor cardiovasculare. A fost ales membru titular al Academiei Române în 1965. În semn de recunoaștere a contribuției sale, Institutul de Urgență pentru Boli Cardiovasculare din București îi poartă numele.

1992: Cântăreţii Doina şi Ion Aldea Teodorovici au murit într-un accident rutier

Doina și Ion Aldea Teodorovici, doi dintre artiștii basarabeni care au susținut prin muzica lor apropierea dintre România și Republica Moldova, au murit într-un accident rutier produs în România, la 30 octombrie 1992.

Cei doi au devenit cunoscuți nu doar prin cântecele lor, ci și prin implicarea în mișcarea de renaștere națională din Republica Moldova. Un moment important al activității lor a fost participarea la Marea Adunare Națională de la Chișinău, din 27 august 1991, unde au cântat în sprijinul suveranității și independenței.

2013: A murit Anca Petrescu, arhitectul „Casei Poporului”

Anca Petrescu, pe numele complet Mira Anca Victoria Mărculeț Petrescu, s-a născut la Sighișoara și a absolvit Institutul de Arhitectură „Ion Mincu” în 1973. Avea doar 28 de ani în 1980, când a câștigat concursul pentru proiectarea „Casei Republicii”, clădirea cunoscută ulterior drept Casa Poporului și astăzi sediul Palatului Parlamentului.

Timp de mai multe decenii, a coordonat proiectarea arhitecturală a clădirii, unul dintre cele mai ample proiecte de construcție din România. A scris și publicat numeroase articole și interviuri despre proiect și a lucrat și la alte proiecte în străinătate.

După 2000, Anca Petrescu a intrat în politică. A fost aleasă deputat de Mehedinți pe listele Partidului România Mare în legislatura 2004-2008 și a ocupat funcții în comisiile și grupurile parlamentare.

A murit la 30 octombrie 2013, după ce intrase în comă în urma unui accident rutier produs în august, în apropiere de Timișoara.

2015: Incendiul de la Colectiv

În seara de 30 octombrie 2015, un incendiu a izbucnit în clubul Colectiv din București, în timpul unui concert susținut de trupa Goodbye to Gravity, organizat cu ocazia lansării unui album. Artificiile folosite în timpul spectacolului au aprins materiale de la tavan, iar flăcările s-au extins rapid în interiorul clubului.

Anul acesta se împlinesc 11 ani de la tragedia de la Colectiv. Foto: Adevărul

În primele ore după incendiu, autoritățile au anunțat 27 de morți și 155 de persoane internate în spitale. Numărul victimelor a crescut în săptămânile următoare, pe măsură ce răniți internați în România și transferați la spitale din străinătate au murit din cauza leziunilor.

Bilanțul final a ajuns la 64 de persoane decedate.