29 ianuarie: ziua în care s-a născut actrița Oana Pellea, fiica legendarului Amza Pellea VIDEO
0La 29 ianuarie 1916, Germania a efectuat primul bombardament aerian cu aparate „Zeppelin" asupra Parisului. Tot într-o zi de 29 ianuarie s-au născut Tudor Vornicu, Oana Pellea, Carmen Trandafir și Mălina Olinescu.
1860: s-a născut scriitorul rus Anton Cehov
Cehov a descris viaţa societăţii ruse contemporane lui folosind o metodă înşelător de simplă, fără procedee literare vizibile, fiind considerat principalul reprezentant al realismului rus de la sfârşitul secolului XIX.
1874: a murit omul politic și istoricul Eudoxiu Hurmuzaki
Eudoxiu Hurmuzaki s-a născut la 29 septembrie 1812 și a murit la 29 ianuarie 1874. Hurmuzaki a fost un om politic, istoric și membru titular al Societății Academice Române. A absolvit liceul la Cernăuți, ulterior a urmat Facultatea de Drept a Universității din Viena.
Hurmuzaki a susținut autonomia Bucovinei, iar în anul 1861 a fost ales deputat în Dieta Bucovinei. În anul 1862, Eudoxiu Hurmuzaki a fost numit adjunct al mareșalului Bucovinei Eugenie Hacman.
Omul politic a luptat pentru drepturile românilor din Imperiul Habsburgic.
1916 - Germania a efectuat primul bombardament aerian cu aparate „Zeppelin" asupra Parisului
În intervalul ianuarie 1915-august 1918 au avut loc 53 de raiduri ale zeppelinelor asupra Angliei, atacuri similare având loc asupra orașelor franceze, inclusiv a Parisului.
1926: s-a născut Tudor Vornicu
Tudor Vornicu s-a născut la 29 ianuarie 1926 și a murit la 2 aprilie 1989. Celebrul realizator de televiziune a studiat la Galați, Tulcea, ulterior a venit în București. În anul 1945 a absolvit Colegiul Național „Gheorghe Șincai”.
Tudor Vornicu a învăţat la Galaţi, Tulcea, apoi a venit în Bucureşti, unde a absolvit Colegiul Naţional "Gh. Şincai", în 1945. La concursul de admitere, a reuşit al 12-lea pe listă, între 130 de candidaţi admişi. În timpul liceului a început să scrie versuri şi proză scurtă, pe care le-a publicat şi a primit o bursă de la Revista Fundaţiilor Regale. Apoi a fost admis la Academia Comercială şi la Facultatea de Filosofie a Universităţii din Bucureşti, fără însă a le absolvi.
A făcut sport de performanţă - schi, atletism (probele viteză şi obstacole) şi rugby (la echipa Armata Pandurul).
Debutul în cariera de jurnalist a fost în 1948, când a început colaborarea la ziarul ''Sportul Românesc'' şi la emisiunile sportive ale Radiodifuziunii Române, în calitate de crainic sportiv. În 1953 a început să scrie la revista ''Stadion'', iar în perioada 1955-1965 a devenit corespondentul AGERPRES la Paris, oraş din care a transmis mai multe meciuri de rugby. A călătorit în Africa (unde a realizat un interviu cu Haile Selasie, împăratul Etiopiei, şi a transmis de la Oran, în timpul războiului din Algeria), a participat ca jurnalist la Procesul Eichmann, desfăşurat în Israel în 1961 şi la vizita lui Nikita Hrusciov în Franţa, în 1960 (prima vizită a unui şef de stat rus în Franţa, după 1917).
În 1960, a fost prezent la Jocurile Olimpice de la Roma, alături de delegaţia României. Întors în ţară, a publicat împreună cu Radu Urziceanu volumul ''Jocurile Olimpice de la Roma'', iar ulterior alt volum - "Cu sportivii români la Melbourne".
În 1965, a început colaborarea cu Televiziunea Română, unde a deţinut, pe rând, mai multe funcţii: redactor-şef la redacţia Actualităţi, redactor-şef la redacţia Varietăţi/Divertisment, director de programe, director adjunct al TVR. A realizat mai multe emisiuni de divertisment, magazine culturale şi transmisiuni în direct - "De la A la... Infinit", "Studio N", "Mozaic duminical", "Fotograme din realitate", "Album duminical", "Post Meridian", programe de Revelion, transmisiunea în direct a aselenizării în 1969, interviuri şi reportaje cu şi despre personalităţi internaţionale şi româneşti - preşedintele Georges Pompidou, actorul Jean Paul Belmondo, poetul Tudor Arghezi, scriitorul Eugen Barbu, poetul Nichita Stănescu, actorii Amza Pellea, Leopoldina Bălănuţă, Margareta Pogonat, Mircea Albulescu, Colea Răutu şi mulţi alţii, caricaturistul Mihai Stănescu, Nadia Comăneci, personalităţi ale medicinei româneşti - prof. dr. Dan Setlacec.
Tudor Vornicu a fost iniţiator şi director al Festivalului Internaţional Cerbul de Aur - ediţiile 1968-1971.
Amintim câteva dintre emisiunile de succes realizate de Tudor Vornicu: „De la A...la infinit”, „Magazin duminical”, „Fotograme din realitate” și „Mozaic”.
A murit la 2 aprilie 1989, la Spitalul Fundeni din Bucureşti, în urma unei afecţiuni cardiace.
1962: s-a născut actriţa Oana Pellea
Fiica legendarului Amza Pellea s-a născut la 29 ianuarie 1962, la București. Între 1984-1987 a jucat pe scena Teatrului din Piatra Neamț, iar între 1987-1999 a fost actriță la Teatrul Bulandra din București.
Fiica marelui Amza Pellea nu voia să facă teatru după ce, toată copilăria, a dormit prin cabinele Teatrului de Comedie din Bucureşti. Nu îi plăcea nici mirosul fardului de scenă, pe care-l simţea tot timpul pe obrazul tatălui său. Prima experienţă pe scenă, într-un spectacol improvizat, de liceeni, a fost însă de ajuns să-i „schimbe destinul".
Hotărâtoare a fost, îşi aminteşte actriţa, reacţia spectatorilor la replicile ei, „drogul", cum numeşte azi acel moment. Dacă nu ar fi luat însă acest „drog", ar fi vrut să devină astronom: o fascina ideea de a calcula distanţele dintre stele. Este recunoscătoare „normalităţii" din familia ei, chiar dacă aceasta era departe de a fi o familie normală.
„Eram fascinată de ideea că m-aş putea ocupa cu socotitul distanţelor dintre stele... Cert este că m-am trezit în acel spectacol de liceeni, am intrat pe scenă şi (ghinionul sau norocul meu, depinde cum vrei s-o iei), s-a râs... Şi a fost atât de neaşteptat, atât de ciudat, mi-a plăcut atât de tare sentimentul de a primi această reacţie... A fost o senzaţie atât de plăcută! Şi am ştiut. Eram în clasa a XI-a deja, aveam deci vreo 16 sau 17 ani... Iar până în momentul acela, totul era trasat în capul meu. Dar apare câte o clipă, o secundă, o fracţiune de secundă în care ştii că ţi se schimbă destinul. Eu am ştiut, jur! Nu ştiu dacă este singurul moment de felul acesta, poate la pierderea părinţilor să mai fi simţit aşa... Dar atunci, acolo, am ştiut că mi s-a schimbat viaţa: „de aici încolo va fi cu totul altceva şi asta vreau să fac. Am rămas cu o plăcere... Eu tot mă uit la stele. Undeva, o parte din Oana Pellea suferă că n-a făcut Astronomie. Mi-ar plăcea foarte tare într-un Observator“, a povestit artista într-un interviu acordat cotidianului Adevărul.
Oana Pellea a câștigat de două ori premiul UNITER pentru cea mai bună actriță și a primit de două ori titlul de cea mai bună actriță de teatru din România.
Din filmografia actriței Oana Pellea amintim: „Moromeții 2”, „Triplu sec”, „The Gambler”, „Uniți, salvăm”, „Biblioteque Pascal”, „Fire and Ice: cronica dragonilor”, „Cu un pas înainte”, „I really Hate My Job”, „Tinerețe fără tinerețe” și „Children of Men"”.
Registrul său interpretativ cuprinde o vastă paletă de roluri de la Caragiale până la Shakespeare. În filmografia ei sunt incluse filme regizate de Bogdan Dreyer, Alexandru Tatos, Dan Piţa şi Stere Gulea.
Despre extraordinara relație pe care a avut-o cu părinții săi, pe care îi consideră minunați, actrița a vorbit în mai multe rânduri, însă despre familia lărgită a pomenit de mult mai puține ori.
Oana Pellea este descendenta unei familii care a avut de suferit din cauza poliţiei politice a regimului comunist, dar lucrurile acestea le-a aflat târziu.
„Probabil ei au ştiut foarte bine când să-mi spună şi cum să-mi spună, şi când să aflu şi cum să aflu, pentru că la vremea aceea eram, într-adevăr, un copil şi nu cred că aş fi procesat foarte bine toate informaţiile. Am aflat multe lucruri, dar în timp, de la bunici, de la mama, dar foarte târziu; cu tata n-am discutat niciodată despre asta. Am aflat, de exemplu, că tatăl lui tata a fost şi el ostracizat şi pus la colţ din motive politice. Dar eu am aflat aceste lucruri nu din gura tatălui meu, ci de la surorile lui tata, mult după ce a murit. Informaţia a venit de fapt încet şi temeinic după ce el a plecat. Abia atunci am refăcut tot arborele...” povestea actrița, într-un interviu pentru „Weekend Adevărul”.
Tot atunci a aflat și despre străbunicii care au fost în puşcărie.
„O străbunică a şi murit în puşcărie, pe numele ei Mota Orman, din partea mamei. Că tataie Mihai Policrat, avocat, a fost trimis la Canal; că mamaie Gigetta şi mama au avut domiciliu forţat în Craiova, toate astea doar pentru că aveau pământ şi nu aveau "origine sănătoasă"... Amza, cel bătrân, din partea tatălui, tot aşa a păţit: i s-au luat pământurile, a fost dat afară din casă. E o poveste de la Băileşti pe care o ştiu de la surorile lui tata, două dintre ele am norocul să mai trăiască, mătuşile Irina şi Ileana. Ele mi-au povestit că Amza, bătrânul, a fost scos din casă cu tot cu copii şi nevastă...”, mărturisea Oana Pellea.
Oana Pellea mărturisea într-un interviu că a ales „partea care construieşte în loc de partea care distruge, am ales da-ul în loc de nu... Vreau ca la 400 de ani după ce plec de pe planeta asta să mă întâlnesc cu Micul Prinţ, lumea să se întrebe: «care Oana Pellea?»“.
1964: s-a născut cântăreața Carmen Rădulescu
Carmen Rădulescu s-a născut la 29 ianuarie 1964, la Onești, județul Bacău. Cântăreața de muzică ușoară și-a făcut prima oară apariția pe scenă la vârsta de trei ani. În anul 1979 a participat la concursul TV „Steaua fără nume”, iar în 1983 a obținut Premiul II la secțiunea Interpretare a Festivalului de la Mamaia.
În anul 1984 a început colaborarea cu compozitorul Șerban Georgescu, prima piesă fiind „Speranță dă-mi speranță”, iar anul 1986 i-a adus primul disc single apărut la Electrecord, „Acelaşi vis”.
Câteva dintre șlagărele lansate de Carmen Rădulescu: „Nu știu”, „Fericirea are ochii tăi”, „Nu-i un vis, e dragostea”, „De-aș uita iubirea ta” și „Clipe de iubire”.
1974: s-a născut solista de muzică uşoară Mălina Olinescu
Mălina Olinescu s-a născut la 29 ianuarie 1974, la București. Solista de muzică ușoară a murit la 37 de ani, după ce s-a aruncat de la etajul șase al blocului în care locuia.
Născută într-o famile de artiști (mama, Doina Spătaru, cântăreață consacrată, iar tatăl, Boris Olinescu, actor), Mălina Olinescu a început să cânte încă de la vârsta de cinci ani.
S-a făcut remarcată în 1996, anul în care Mălina a început să facă parte din echipa de tineri talentaţi „Şcoala Vedetelor”, alături de Călin Goia, Adrian Despot, Lili Sandu, Nadine, Călin Geambasu, Kitty Cepraga, Alice Bursuc, Diana Munteanu şi mulţi alţii.
A apărut în show-ul de televiziune realizat de Titus Munteanu, iar prin multele concerte la care a participat alături de „Şcoala vedetelor”, a devenit una dintre cele mai iubite și apreciate interprete ale tinerei generații.
După ce a câştigat numeroase premii, printre care premiul I la secţiunea „Şlagăre”, cu melodia „Mi-e dor de tine” la Festivalul de muzică uşoară de la Mamaia şi premiul I la secţiunea „Interpretare” a prestigiosului festival „Cerbul de Aur”, Mălina a atins apogeul carierei sale în 1998.
Era anul în care, alături de compozitorul Adrian Romcescu, a câştigat Selecţia Națională Eurovision şi a reprezentat România la Birmingham, Anglia, cu melodia „Eu cred”.
În 2000, când s-a căsătorit cu Dan Stesco, Mălina Olinescu credea că şi-a găsit iubirea adevărată. După şapte ani de relaţie, cei doi au pus punct mariajului.
Nici cariera ei nu a mai fost la fel. Într-un interviu din 2008, Mălina a explicat că nu a fost decizia ei să dispară din peisajul muzical. „În plin succes, brusc, toate uşile s-au închis”, spunea artista.
Pe 12 decembrie 2011, vestea morții fiicei Doinei Spătaru şi a actorului Boris Olinescu cutremura o țară întreagă.
Mălina Olinescu și-a luat viața pe 12 decembrie 2011, la doar 37 de ani, Gestul disperat a fost pus de unii pe seama despărțirii de iubitul său, în timp ce alte voci au susținut că se simțea inutilă. La 12 ani de la tragedie, moartea sa continuă să fie învăluită în mister.
2006: a murit Ludovic Spiess, tenor român
Ludovic Spiess s-a născut la Cluj, într-o familie de oameni modești, fără educație muzicală. Tânărul Spiess a descoperit marea muzică târziu, la 18 ani, într-o sală de concert din Brașov. Pe atunci avea meseria de gravor în metal.
Ludovic Spiess a cântat alături de nume mari precum: Brigit Nilsson, Martina Arroyo, Nicolai Ghiaurov, Christa Ludwig, Gwyneth Jones, Katia Ricciarelli, Virginia Zeani, Peter Schreier, Mario Sereni, Cesare Siepi, Sena Juriac, Dietrich Fischer-Dieskau. A colaborat cu dirijori precum: Leonard Bernstein, Herbert von Karajan, Karl Bohm, Roberto Benzi, Giuseppe Patane, Alberto Erede, Otto Klemperer, Kurt Adler, Nello Santi, Wolfgang Sawalisch, Francesco Molinari-Pradelli, Josef Krips, Rafael Kubelik, Gianandrea Gavazzeni, Boris Haitink, Michel Plasson sau Ricardo Muti.
A avut o carieră densă, deși destul de scurtă, pe care a completat-o în plan socio-politic, fiind Directorul Festivalului Internațional "George Enescu" în anul 1991, Ministru al Culturii în Guvernul Stolojan (1991-1992), director al Operei Române din București între 2001-2005 și Președintele Comitetului Național Român pentru UNICEF.
Ca ministru al culturii în guvernul Stolojan, a redeschis Castelul Peleș vizitatorilor, amenajându-l ca muzeu și a organizat centre culturale românești la Viena, Budapesta, Veneția și New York.
Ludovic Spiess are numeroase înregistrări la Electrecord dar și în străinătate la case de discuri precum: Decca, Philips, EMI, Intercord, RCA sau Ariola. Rolul său favorit a fost „Rodolfo“ din Boema.
A murit de infarct în timpul unei partide de vânătoare în județul Teleorman.
Se încarcă comentariile...
