Exclusiv Asul din mâneca europenilor la negocierile care vor decide soarta Ucrainei. Cum ar putea UE să-l oblige pe Putin să facă pace

Până acum, europenii au fost marii absenți de la masa negocierilor de pace. Atâtea câte au fost, au implicat doar SUA și Rusia. Există însă speranța că de acum și europenii ar putea ajunge printre actori în tot acest proces de negociere, după ce mult timp au privit totul de pe margine, neputincioși. Politologul Radu Albu Comănescu, de la UBB Cluj, a explicat, pentru „Adevărul”, cum ar fi posibil acest lucru și care ar fi scenariile pentru viitoarele negocieri.

Europenii au fost actori în negocierile dintre Rusia și Ucraina, în trecut. FOTO: Profimedia

Uniunea Europeană a fost exclusă de la negocierile pentru Ucraina, în condițiile în care președintele american Donald Trump și omologul său rus Vladimir Putin au preferat discuțiile bilaterale. În acest fel, nu doar Europa a fost exclusă ci și Ucraina, deși este în joc destinul acestei țări.

Totuși, după apariția noului draft de plan de pace, europenii au jucat inteligent și au reușit să-l convingă pe Trump că proiectul e perfectibil, iar Marco Rubio s-a deplasat în Elveția pentru a se întâlni cu reprezentanți ai Ucrainei și ai europenilor. Așa a apărut un nou plan de pace, un nou draft, și acesta, perfectibil, care ar urma să fie înaintat Moscovei.

Astfel, plecată dintr-o postură deloc de invidiat, de outsider, Uniunea Europeană a mai făcut un pas spre obiectivul de a deveni un actor important la masa negocierilor, chiar dacă drumul până acolo se anunță a fi lung.

Perspective mai bune pentru Uniunea Europeană

Politologul Radu Albu Comănescu, profesor și cercetător la UBB Cluj și expert în diplomație și în politici europene, a explicat, pentru „Adevărul”, cum ar putea europenii să-și atingă acest obiectiv și care ar fi scenariile ce se deschid. Rușii au mimat până acum disponibilitatea de a purta tratative cu partea ucraineană și au continuat să-și susțină obiectivele maximaliste, cerând practic capitularea Kievului, spun cei mai mulți experți, iar Radu Albu Comănescu este de aceeași părere.

Profesorul clujean a indicat o posibilă direcție și soluțiile pentru ca europenii să conteze mai mult în această ecuație, într-un moment atât de important și în egală măsură complicat. În opinia sa, importanța Bruxelles-ului în viitoarele discuții de pace depinde de o serie de factori.

„În ce măsură va conta Uniunea Europeană în negocierile de pace pentru Ucraina depinde de mai mulți factori, incluzând capacitatea sa de a acționa unitar, influența sa economică și diplomatică, dinamica relațiilor cu SUA și Rusia, precum și poziția Ucrainei însăși. UE a insistat asupra principiilor fundamentale: negocierile fără Ucraina sunt inacceptabile, securitatea europeană nu poate fi discutată fără implicarea Europei, iar orice acord de pace trebuie să respecte suveranitatea și integritatea teritorială a Ucrainei, conform Cartei ONU”, a spus profesorul clujean.

Până acum, Federația Rusă a făcut tot ce i-a stat în putință pentru a marginaliza Europa și Ucraina și a reușit să-și impună voința pentru a discuta exclusiv cu Donald Trump. În schimb, niciuna dintre promisiunile rușilor nu s-a concretizat.

„Diametral opus, Rusia preferă deci negocierile directe cu SUA, marginalizând UE și Ucraina, profitând şi stimulând divergențele interne din UE prin poziția Ungariei şi a Slovaciei. Dar ştim că UE este cel mai mare donator al Ucrainei, oferind sprijin financiar semnificativ (30,6 miliarde de euro în 2025, incluzând 12,5 miliarde euro prin Ukraine Facility și 18,1 miliarde prin inițiativa G7 ERA, folosind profiturile din activele rusești înghețate). Capacitatea UE de a impune sancțiuni Rusiei îi conferă pârghii economice pentru a influența negocierile, iar sprijinul economic pentru reconstrucția Ucrainei, inclusiv accesul la resurse naturale (de exemplu: uraniu, titan, litiu), face din UE un actor indispensabil în viitorul postbelic al Ucrainei. UE a deschis negocierile de aderare cu Ucraina în iunie 2024, iar procesul este văzut ca o garanție de securitate pe termen lung, ceea ce se adaugă influenței UE în negocierile de pace. Spre deosebire de NATO, unde aderarea Ucrainei este blocată de SUA și Rusia, UE poate oferi o cale concretă de integrare, cu un plus de relevanță diplomatică”, a mai spus Radu Albu Comănescu.

De ce au contat atât de puțin europenii în discuțiile pentru pace

Uniunea Europeană ar fi putut să conteze mai mult, însă divergențele la nivelul statelor membre i-au șubrezit poziția. În plus, lipsa unei poziții clare a lui Donald Trump, care a oscilat între gesturi prietenoase față de Vladimir Putin și amenințări la adresa Rusiei a contribuit și mai mult la acest climat de incertitudine.

„Alături de Regatul Unit, prin „Coaliția celor dispuși”, Europa poate oferi garanții de securitate Ucrainei, inclusiv posibilitatea trimiterii de trupe europene pentru monitorizarea unui armistițiu. Sprijinul militar al UE, prin misiuni precum EUMAM Ukraine și investiții în industria de apărare a Ucrainei, contribuie la întărirea poziției Ucrainei în negocieri. Dar ştiutele divergențe dintre statele membre slăbesc capacitatea UE de a vorbi cu o singură voce, iar unele state (ca Germania şi Franța) sunt mai reticente în a susține măsuri militare agresive sau trimiterea de trupe, ceea ce diminuează impactul UE în negocierile de securitate. Ca de altfel şi pozițiile ambigue ale administrației Trump, care plasează UE într-o poziție esenţialmente reactivă. Lipsa unui angajament clar al SUA pentru trupe sau garanții de securitate în Ucraina lasă Europa să acopere un gol strategic, dar capacitatea sa militară este limitată fără sprijinul american. În plus, Rusia, întotdeauna nesinceră de la o clipă la alta, a respins ideea trupelor NATO sau europene în Ucraina sub orice pavilion, ceea ce complică propunerile UE pentru un mecanism de monitorizare a păcii”, a explicat Radu Albu Comănescu.

Scenariul optimist pentru Uniunea Europeană

Există mai multe scenarii, iar cel optimist ar avea în prim-plan o Uniune Europeană al cărei glas să fie cât mai puternic în negocieri. Însă impredictibilitatea rămâne cuvântul de ordine, în acest moment.

„Acum, în ce măsură va conta UE? Putem invoca un scenariu optimist, în care UE poate juca un rol central dacă reușește să armonizeze pozițiile statelor membre, inclusiv prin depășirea opoziției Ungariei, şi să accelereze aderarea Ucrainei, pentru că progresul rapid în negocierile de aderare ar face din UE un actor indispensabil pentru viitorul Ucrainei, oferind o alternativă quasi-NATO. Dar aceasta depinde şi de Ucraina, al cărei prim pas legat de controlul corupţiei a fost în contrasens cu principiile UE. Continuarea sancțiunilor și investițiile în apărarea Ucrainei ar spori influența UE în negocieri, iar colaborarea cu Londra, Paris și alte state dispuse să ofere trupe sau garanții de securitate ar putea compensa reticența SUA. În acest scenariu, UE ar fi un partener cheie în garantarea unui acord de pace care respectă suveranitatea Ucrainei și interesele europene, având un rol major în reconstrucția postbelică și integrarea Ucrainei”, a mai explicat profesorul clujean.

Scenariul pesimist

La celălalt capăt, există un scenariu pesimist, în care Donald Trump și Vladimir Putin continuă să marginalizeze Uniunea Europeană și ajung în cele din urmă la un acord bilateral, peste capul Ucrainei și în ciuda protestelor europenilor.

„Scenariul pesimist ţine de marginalizarea UE dacă Trump și Putin ajung la un acord bilateral, excluzând UE de la deciziile majore (dar lăsând-o să plătească reconstrucţia...). Iar fără un angajament concret pentru trupe sau o apărare comună robustă, UE nu poate oferi garanții de securitate comparabile cu NATO sau SUA, caz în care UE ar rămâne un actor secundar, limitat la sprijin financiar și diplomatic, fără influență directă asupra termenilor păcii”, a punctat Comănescu.

Scenariul realist

Există însă și un scenariu intermediar, care pare, în acest moment, cel mai plauzibil. Acesta este, de fapt, o îmbinare între cele două anterioare.

„În termeni realişti, cel mai probabil Uniunea Europeană va avea o influență semnificativă, dar nu dominantă: va fi esențială în finanțarea reconstrucției Ucrainei și în procesul de aderare, cu rol pe termen lung, dar nu crucial pe contextul în care ne aflăm. Va contribui la garanțiile de securitate prin „Coaliția celor dispuși” și prin sancțiuni, dar nu va putea contracara pe deplin influența SUA sau a Rusiei în aspectele militare și teritoriale, şi va depinde de coordonarea cu NATO pentru a compensa limitările sale militare și pentru a evita marginalizarea. Astfel, Europa va conta în negocierile de pace pentru Ucraina în măsura în care va reuși să își valorifice puterea economică, să accelereze procesul de aderare al Ucrainei și să acționeze unitar în cadrul „Coaliției celor dispuși”. Rolul îi e indispensabil în finanțarea reconstrucției și oferirea unei perspective europene Ucrainei, dar influența în aspectele militare și teritoriale va fi limitată de dependența de SUA și de ostilitatea Rusiei, cu refuzul de a o considera un partener principal”, a conchis Radu Albu Comănescu.