Video 26 martie: Domnitorul Carol I al Principatelor Române a fost proclamat primul rege al României
0Într-o zi de 26 martie, s-a născut Cornel Drăgușin, antrenor român de fotbal (d. 2021), dar și Călin Georgescu, personalitate controversată din scena politică.
1827: A murit Ludwig van Beethoven, compozitor german (n. 1770)
Ludwig van Beethoven s-a născut în 1770, la Bonn, Germania, fiind fiul lui Johann van Beethoven, de origine flamandă, și al Magdalenei Keverich. Deși se știe că a fost botezat pe 17 decembrie, data exactă a nașterii rămâne incertă, fiind presupusă a fi 16 decembrie, conform obiceiurilor vremii.
Copilăria sa a fost marcată de un mediu familial dificil, sub influența unui tată sever și alcoolic, care încerca, fără succes, să-l transforme într-un copil-minune asemenea lui Mozart. La vârsta de 10 ani, Beethoven a început lecții de muzică cu organistul și compozitorul Christian Gottlob Neefe, sub îndrumarea căruia și-a publicat prima lucrare în 1783. Talentul său excepțional i-a adus sprijinul arhiepiscopului Maximilian Franz, care i-a oferit șansa de a studia la Viena, unde a luat lecții cu Mozart. Însă, din cauza agravării stării de sănătate a mamei sale, bolnavă de tuberculoză, s-a întors la Bonn, unde aceasta a murit pe 17 iulie 1787.
În următorii ani, Beethoven a lucrat cu capela curții arhiepiscopale și orchestra teatrului din Bonn, având ocazia să-și îmbogățească cunoștințele muzicale. În 1790, a compus două cantate dedicate împăratului Iosif al II-lea și succesorului său, Leopold al II-lea.
Debutul său oficial la Viena a avut loc în martie 1795, când a interpretat primul său concert pentru pian și orchestră, urmat de turnee la Praga, Dresda, Berlin și Preßburg (Bratislava).
În jurul anului 1818, Beethoven a devenit complet surd, fiind nevoit să comunice prin „caietele de conversații”, unde interlocutorii îi scriau în loc să vorbească. În ciuda acestei provocări, și-a continuat creația, compunând în 1819 celebrul ciclu de „Variații-Diabelli” pentru pian.
Tot mai slăbit de boală, Beethoven a fost țintuit la pat din decembrie 1826 și a murit pe 26 martie 1827, din cauza unei afecțiuni hepatice. Mii de vienezi i-au adus un ultim omagiu la înmormântare, iar poetul Franz Grillparzer a rostit cuvântul de adio. De-a lungul timpului, Beethoven a fost exhumat de două ori, fiind reînhumat în Cimitirul Central din Viena.
1881: Domnitorul Carol I al Principatelor Române a fost proclamat primul rege al României
Carol I al României, născut Karl Eitel Friedrich Zephyrinus Ludwig von Hohenzollern-Sigmaringen pe 20 aprilie 1839, a devenit domnitor al Principatelor Române după abdicarea forțată a lui Alexandru Ioan Cuza în urma loviturii de stat din 1866. Ulterior, pe 26 martie 1881, a fost proclamat primul Rege al României, inaugurând monarhia constituțională.
Membru de onoare al Academiei Române din 1867, iar între 1879 și 1914 președinte de onoare și protector al instituției, Carol I a avut cea mai lungă domnie din istoria României, 48 de ani, perioadă în care a obținut independența țării (1877-1878), consolidându-și astfel prestigiul. Sub conducerea sa, România a fost modernizată economic și instituțional, iar în Munții Carpați a fost ridicat Castelul Peleș, una dintre cele mai emblematice atracții turistice ale țării.
În urma războiului ruso-turc din 1877-1878, România a primit Dobrogea, pierzând însă sudul Basarabiei. Pentru a integra noul teritoriu, Carol I a ordonat construirea podului peste Dunăre, între Fetești și Cernavodă, facilitând astfel legătura dintre Dobrogea și restul țării.
Cu toate aceste realizări, una dintre marile neîmpliniri ale domniei sale a fost lipsa unor reforme eficiente pentru modernizarea agriculturii, într-o Românie predominant rurală, unde majoritatea populației era formată din țărani. Carol I s-a stins din viață pe 10 octombrie 1914, lăsând în urmă o țară modernizată, dar și probleme sociale nerezolvate, care aveau să marcheze perioada monarhică ulterioară.
1926: S-a născut Cornel Drăgușin, antrenor român de fotbal (d. 2021)
Născut la București, Cornel Drăgușin a fost una dintre personalitățile importante ale fotbalului românesc, ocupând funcția de director al Școlii de Antrenori din cadrul FRF între 1990 și 2002. De asemenea, a avut o carieră de fotbalist, debutând la echipele Industria Iutei București și Sindicatul Textil București (1936-1948).
În 1949, a fost recrutat ca militar și a evoluat timp de un an pentru Clubul Central al Armatei (viitoarea Steaua București). La doar 25 de ani, și-a încheiat cariera de jucător și a început pregătirea ca antrenor, sub îndrumarea lui Francisc Ronay, lucrând cu echipa de juniori a CCA.
În 1962, devine primul antrenor străin din istoria naționalei Irakului, sub supervizarea colonelului Abdul Salam Arif, viitorul președinte al statului. După un an, revine la Progresul București, iar în 1965 acceptă o nouă provocare în Asia, preluând naționala Siriei și echipa armatei.
În 1967, revine ca antrenor principal la Progresul București timp de două sezoane, iar în 1969 devine antrenor secund la Steaua București. În același an, efectuează vizite de studiu la Manchester United, Chelsea și Arsenal, experiență pe care o documentează în cartea sa, „În patria fotbalului” (1970). Cea mai importantă parte a carierei sale de antrenor a fost dedicată echipei naționale a României, unde a obținut o victorie istorică, 6-1 cu Danemarca, în preliminariile Campionatului European din 1976.
Cornel Drăgușin s-a stins din viață pe 10 octombrie 2021, la vârsta de 95 de ani.
1942: Al doilea război mondial: În Polonia, la Auschwitz au ajuns primele prizoniere femei
Milioane de oameni și-au pierdut viața în lagărele de concentrare înființate în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, în diferite colțuri ale lumii.
Auschwitz-Birkenau a rămas simbolul celui mai mare lagăr de exterminare nazist, unde peste un milion de oameni, majoritatea evrei, au fost uciși. Înființat în 1940, în sudul Poloniei, lagărul a fost amplasat strategic lângă un nod feroviar important, facilitând transportul deținuților.
În 1942, primele femei prizoniere au fost aduse la Auschwitz. Până în 1944, când lagărul a fost descoperit de Aliați, complexul s-a extins continuu pentru a face față numărului tot mai mare de deportați. Majoritatea prizonierilor erau trimiși direct în camerele de gazare, iar cei selectați pentru muncă forțată sau experimente aveau șanse minime de supraviețuire.
Unul dintre cei mai cunoscuți criminali ai lagărului a fost Joseph Mengele, medic militar și ofițer SS, supranumit „Îngerul morții”. El se ocupa de selecția noilor veniți, alegând cine urma să fie supus unor experimente inumane și cine era trimis imediat la moarte. Mengele injecta substanțe chimice în ochii copiilor pentru a le schimba culoarea, încerca să unească gemeni prin sutura venelor, supunea prizonierii la temperaturi extreme și îi expunea radiațiilor X sau șocurilor electrice, studiind limitele rezistenței umane. Când considera că nu mai are nevoie de victimele sale, acestea erau executate.
Mengele a fost doar unul dintre sutele de medici naziști implicați în experimente pe deținuți, conform istoricilor. După război, a reușit să fugă în Argentina, asemenea altor ofițeri naziști, și nu a fost niciodată adus în fața justiției.
1953: Primul vaccin contra poliomielitei a fost pus la punct în Statele Unite de Dr. Jonas Salk
Pe 26 martie 1953, cercetătorul medical american Dr. Jonas Salk anunță, în cadrul unei emisiuni radio naționale, că a reușit să testeze cu succes un vaccin împotriva poliomielitei, virusul care provoacă boala invalidantă numită poliomielită.
În anul 1952—un an epidemic pentru poliomielită—în Statele Unite au fost raportate 58.000 de cazuri noi, iar peste 3.000 de persoane și-au pierdut viața din cauza bolii. Pentru contribuția sa la eradicarea acestei afecțiuni, cunoscută și sub denumirea de „paralizie infantilă” deoarece afectează în principal copiii, Dr. Salk a fost aclamat drept marele medic-binefăcător al epocii sale.
Poliomielita, o boală care a afectat omenirea de-a lungul istoriei, atacă sistemul nervos și poate provoca diverse grade de paralizie. Deoarece virusul se transmite cu ușurință, epidemiile erau frecvente în primele decenii ale secolului XX. Prima epidemie majoră de poliomielită din Statele Unite a avut loc în Vermont, în vara anului 1894, iar în secolul XX, mii de oameni erau afectați anual.
În primele decenii ale secolului, tratamentele erau limitate la carantină și la temutul „plămân de fier”, un aparat metalic asemănător unui sicriu, care ajuta pacienții să respire. Deși copiii, în special sugarii, erau cei mai afectați, și adulții sufereau frecvent de această boală, printre ei numărându-se și viitorul președinte Franklin D. Roosevelt, care a fost lovit de poliomielită în 1921, la vârsta de 39 de ani, rămânând parțial paralizat.
Ulterior, Roosevelt și-a transformat proprietatea din Warm Springs, Georgia, într-un centru de recuperare pentru victimele poliomielitei și a avut un rol esențial în strângerea de fonduri pentru cercetarea și tratamentul acestei boli.
1962: S-a născut Călin Georgescu
Născut pe 26 martie 1962, în București, Călin Georgescu este absolvent al Institutului Agronomic „Nicolae Bălcescu” și doctor în pedologie. De-a lungul carierei sale, s-a concentrat pe probleme de mediu și dezvoltare durabilă, având rol în coordonarea unor proiecte guvernamentale, inclusiv Strategia Națională de Dezvoltare Durabilă. De asemenea, a ocupat funcții internaționale, colaborând cu ONU și Clubul de la Roma.
De-a lungul timpului, Georgescu a generat numeroase controverse prin declarațiile sale privind geopolitica internațională și istoria României. Una dintre temele care au stârnit reacții puternice a fost poziția sa față de Rusia, în contextul conflictului din Ucraina.
El a susținut că situația din Ucraina ar fi fost influențată de interesele industriei militare americane și a criticat NATO și Uniunea Europeană, considerând că nu reprezintă în mod adecvat interesele României. Aceste afirmații au atras critici dure din partea celor care susțin integrarea fermă a țării în structurile euro-atlantice.
O altă controversă majoră a fost legată de declarațiile sale despre mareșalul Ion Antonescu și mișcarea legionară. În diverse interviuri, Georgescu i-a descris pe Antonescu și Corneliu Zelea Codreanu drept „eroi ai națiunii române” și a pus sub semnul întrebării circumstanțele asasinării unor personalități istorice precum Nicolae Iorga și Armand Călinescu. Aceste declarații au fost criticate vehement, în special de comunitatea evreiască și de istorici, iar Parchetul General a deschis un dosar penal pe numele său pentru promovarea cultului unor persoane vinovate de genocid și crime de război.
1990: A fost înfiinţat Serviciul Român de Informaţii (SRI)
Pe 26 martie se împlinesc 35 de ani de la înființarea Serviciului Român de Informații, instituție responsabilă cu protejarea valorilor democratice, promovarea intereselor naționale ale României și ale aliaților săi, precum și asigurarea securității naționale. Totodată, SRI are rolul de a garanta respectarea drepturilor și libertăților cetățenilor și de a apăra statul de drept.
Alături de Serviciul de Informații Externe, Serviciul de Protecție și Pază și Serviciul de Telecomunicații Speciale, SRI face parte din structurile speciale ale României dedicate siguranței naționale.
Principala atribuție a SRI este colectarea și valorificarea informațiilor pe teritoriul României, având ca domenii de activitate prevenirea și combaterea terorismului, securitatea cibernetică, apărarea valorilor constituționale, contraspionajul, protecția informațiilor clasificate, securitatea economică și gestionarea amenințărilor transfrontaliere.
Serviciul Român de Informații a fost înființat pe 26 martie 1990, prin decretul nr. 181, devenind principala instituție specializată în colectarea de informații pentru siguranța națională, amintește Agerpres.
2000: La alegerile prezidențiale din Rusia, președintele în exercițiu Vladimir Putin este ales președinte din primul tur de scrutin cu 52,9% din voturile exprimate
Pe 31 decembrie 1999, Boris Elțîn își anunță retragerea din funcția de președinte al Rusiei, iar Vladimir Putin preia interimar conducerea țării. La alegerile prezidențiale anticipate din 26 martie 2000, Putin câștigă cu 52,50% din voturi, consolidându-și astfel poziția. În martie 2004, este reales cu o majoritate confortabilă, beneficiind și de sprijinul majorității din Duma de Stat, ceea ce îi permite să guverneze într-un stil autoritar.
Înainte de retragerea lui Elțîn, principalii săi oponenți și posibili succesori își începuseră deja campania pentru a-l înlocui, încercând să împiedice ascensiunea lui Putin ca succesor.
Deși nu era afiliat oficial niciunui partid, Putin și-a exprimat sprijinul pentru nou-înființatul Partid al Unității, care, la alegerile parlamentare din decembrie 1999, a obținut 23,3% din voturi, devenind a doua cea mai puternică forță politică. La rândul său, Putin a beneficiat de susținerea acestui partid.
Ceremonia de inaugurare a lui Putin ca președinte a avut loc pe 7 mai 2000, iar una dintre primele sale decizii a fost numirea ministrului de finanțe, Mihail Kasianov, în funcția de prim-ministru.
Se încarcă comentariile...
