20 martie: 35 de ani de la „Martie Negru“, conflictul interetnic de la Târgu Mureș dintre români și maghiari
0Pe 20 martie este și data de naștere a domnitorului Al. I. Cuza, a dramaturgului Henrik Ibsen sau a poetului George Topârceanu.
1820: S-a născut Alexandru Ioan Cuza, primul domnitor al Principatelor Unite şi al statului naţional România
Unirea Ţării Româneşti cu Moldova în 24 Ianuarie 1859 este actul fondator al României moderne. Alegerea lui Alexandru Ioan Cuza pe tronul ambelor state româneşti a însemnat Unirea lor într-un nou stat, cunoscut iniţial sub numele de „Principatele Unite”, care, din 1866, pe baza noii Constituţii, s-a numit România.
Unirea a fost un obiectiv al elitei româneşti în timpul Revoluţiei din 1848, asumată de tinerii politicieni ca cel mai important proiect politic la mijlocul secolului al XIX-lea. Unirea din 1859 a fost posibilă datorită unui concurs de premise favorabile, de la asumarea acestui obiectiv politic de către tinerii politicieni români şi diseminarea lui în societatea românească, până la contextul internaţional favorabil determinat de Războiul Crimeei, opoziţia Franţei şi Angliei faţă de proiectele Rusiei de a ajunge la gurile Dunării (şi apoi la Constantinopol) şi deciziile favorabile adoptate al conferinţa de pace.
La Paris s-a decis în 1858 formarea unei federaţii între Moldova şi Ţara Românească, cu doi principi, cu două guverne, două parlamente etc. Politicienii români au avut abilitatea de a dezvolta acest proiect într-o Unire efectivă a celor două principate româneşti într-un singur stat.
1828: S-a născut Henrik Ibsen, dramaturg norvegian
Henrik Ibsen (n. 20 martie 1828 – d. 23 mai 1906) este un dramaturg norvegian, considerat părintele teatrului modern european, unul dintre reprezentanții de seamă ai dramei de idei din literatura mondială. După o adolescență marcată de destrămarea familiei, a lucrat ca regizor la teatrul din Bergen.
Obținând o bursă de studii în Germania, a fost influențat de Søren Kierkegaard. Respins și neînțeles în propria țară, Ibsen a trăit timp de 27 de ani în străinatate, în Italia și Germania , în principal la Roma, revenind la Oslo în anii 1890. Paradoxal, după o viață petrecută în exil, a primit funeralii de stat.
Faima sa este aceea a unui realist care a înlocuit restricțiile piesele “bine-făcute” ale epocii sale cu drame “naturaliste” scrise în limbajul cotidian, cum ar fi “O casă de păpuși” (1879). A inaugurat în literatura universală teatrul de idei. Creația lui Ibsen se impune prin adâncimea viziunii, simplitatea intrigii, gravitatea temei, acuitatea conflictului, vigoarea dialogului , pasiunile personajelor si multe altele.
1877: S-a născut Radu R. Rosetti, general şi istoric, unul dintre cei mai de seamă istorici militari români
Radu R. Rosetti (n. 20 martie 1877, Căiuți, Bacău – d. 2 iunie 1949, Închisoarea Văcărești) a fost un istoric și general român, membru titular al Academiei Române. Radu R. Rosetti a avut o merituoasă activitate ca Șef al Biroului Operații din cadrul Marelui Cartier General, ca ofițer de Stat Major și apoi comandant al Regimentului 47 / 72 Infanterie; este rănit în lupta de la Răzoare (6 august 1917), pentru faptele sale eroice fiind decorat prin decret regal cu cea mai înaltă distincție militară, „Ordinul Mihai Viteazul”, clasa a III-a. După război este numit atașat militar la Londra, apoi comandant de brigadă și, ulterior, director al Cursurilor de pregătire pentru ofițerii superiori. În 1924 este înaintat la gradul de general.
Reputat practician și teoretician, autor al unor studii de istorie și teorie militară de incontestabilă importanță, președinte al Consiliului de Conducere al Muzeului Militar Național (1924–1931[2]), muzeu pentru înființarea căruia militase încă din 1914, Radu R. Rosetti a inițiat săpături arheologice la „vechile cetăți“ Soroca (1928), Cetatea Albă, Turnu Severin și Țețina (1929).
Din 1927, Radu R. Rosetti a fost ales membru corespondent, iar din 1935 membru titular al Academiei Române. Cu această ocazie a prezentat discursul de recepție cu titlul Gânduri despre vitejie în trecutul românesc.
Între anii 1931-1940 a condus Biblioteca Academiei Române.
Considerat drept cel mai important cercetător al istoriei militare a poporului român, om de o aleasă cultură, generalul academician Radu R. Rosetti, care pe parcursul întregii sale vieți a detestat totalitarismul, a fost determinat să accepte în 1941 funcția de Ministru al Educației Naționale, Cultelor și Artelor în guvernul Ion Antonescu, în perioada 27 ianuarie 1941 – 11 noiembrie 1941.
în 1949 a fost arestat din ordinul unui Tribunal al poporului, care l-a condamnat la doi ani de închisoare, sfârșindu-și zilele în închisoarea Văcărești, la vârsta de 72 de ani, la 2 iunie 1949. In memoriam, la Onești o stradă a fost denumită Radu R. Rosetti.
1886: S-a născut poetul George Topîrceanu, una dintre cele mai cunoscute figuri ale literaturii române
Născut în 1886 în Bucureşti, George Topîrceanu a ajuns în Iaşi în 1911, la invitaţia lui Eugen Lovinescu. Capitala Moldovei avea să fie oraşul de care se va fi legat în mare măsură destinul său până la sfârşitul vieţii. A avut o activitate literară şi publicistică intensă, dar şi o viaţă boemă bogată.
A fost unul dintre cei mai carismatici scriitori din mediul cultural al Iaşilor în perioada interbelică, pe cât de apreciat de public, pe atât de denigrat de critica literară.
O descriere a, probabil, celui mai bun prieten al lui Topîrceanu, Demostene Botez, stă mărturie în acest sens: „Dacă la vreo şezătoare literară apărea pe scenă Topîrceanu, sala izbucnea spontan în aplauze. Dar nu în aplauze reci, care manifestă o admiraţie cerebrală, ci un joc zglobiu al mâinilor, mărturie de mulţumire şi plăcere".
Spre deosebire de mulţi dintre confraţii săi, poetul George Topîrceanu n-a ezitat să se înroleze în Armata Română şi a luptat atât în Războiul Balcanic din 1913, cât şi în Primul Război Mondial. A fost mobilizat pe frontul de sud şi căzut prizonier în Bulgaria, unde a rămas în detenţie până la începutul anului 1918.
Întors la Iaşi, Topîrceanu a reluat activitatea publicistică alături de Mihail Sadoveanu, cu care redactează "Însemnări literare" şi "Viaţa românească". Aprecierea lui Sadoveanu pentru Topîrceanu se reflectă "Povestiri vânătoreşti", acolo unde tovarăşul de puşcă şi de undiţă este numit de Sadoveanu „prietenul meu, poetul”. Topîrceanu s-a şi stins în 1937 după o lungă suferinţă pricinuită de un cancer la ficat.
1916: Savantul Albert Einstein a publicat teoria relativității generale
Conform teoriei, legile generale ale tuturor fenomenelor fizice sunt aceleasi in toate sistemele din Univers. Acestea au aparut in lucrarea “Bazele teoriei relativitatii restranse si generalizate”. Teoria, geometrica, postuleaza ca prezenta de masa si energie conduce la “curbura“ spatiului care influenteaza traiectoria altor obiecte, inclusiv a luminii, in urma fortelor gravitationale.
Forta de atractie a lui Newton este inlocuita in teoria relativitatii cu o deformare a spatiului in jurul corpurilor. Asa cum o minge deformeaza o panza intinsa, formand o adancitura, un corp modifica spatiul din jurul lui. Aceasta proprietate explica de ce corpurile, oricare ar fi masa lor, cad toate cu aceeasi acceleratie. Mai mult, Einstein a enuntat faptul ca timpul si spatiul nu pot exista in absenta materiei. Teoria relativitatii generale survine demonstratiei privind relativitatea restransa, formulata in 1905, care modifica legile mecanicii newtoniene la viteze mari si care contine celebra formula E=mc², care induce echivalenta intre materie si energie.
1935: A fost înscrisă la tribunal organizația politică ”Totul Pentru Ţară”
Era un partid legionar, constituit în urma dizolvării Gărzii de Fier (1933) şi format din elementele organizaţiei dizolvate. L-a avut ca preşedinte pe generalul Gheorghe Cantacuzino-Grănicerul, apoi pe inginerul Gheorghe Clime. De fapt, conducătorul era Corneliu Zelea Codreanu. La alegerile din decembrie 1937, partidul a obţinut 66 de mandate.
Noua organizaţie numită a fost înscrisă la tribunal în ziua de 20 martie 1935 şi cu acest prilej şi-a ales semnul electoral – un pătrat cu două puncte în centru. Istoria partidului a început în iunie 1927 când Corneliu Zelea Codreanu a înfiinţat Legiunea Arhanghelului Mihail. În 1930 şi-a luat numele de Garda de Fier, care a fost dizolvată de liberali în 1933. S-a reînfiinţat sub numele de Totul pentru Ţară în 1935.
În noiembrie 1938, Carol al II-lea, din dorinţa de a instaura o guvernare personală, a hotărât “epurarea aparatului de stat de elemente legionare, principalii conducători “gardişti” au fost arestaţi şi, ulterior (30 noiembrie 1938), 13 dintre ei, inclusiv Corneliu Zelea Codreanu fiind executaţi la ordinul regelui Carol al II-lea.
1990: Conflicte de stradă la Târgu Mureș între români și maghiari
În 15 martie 1990, populaţia maghiară din localităţile unde era majoritară a sărbătorit Ziua Maghiarilor de Pretutindeni. La acele manifestaţii, populaţia maghiară a arborat drapelul Ungariei pe mai multe instituţii din Satu Mare şi Târgu Mureş, a înlocuit plăcuţele în limba română cu cele în limba maghiară şi a lansat o serie de sloganuri antiromâneşti. Totodată au fost profanate statuile lui Avram Iancu din Târgu Mureş şi Nicolae Bălcescu din Sovata.
Patru zile mai târziu, în 19 martie 1990, ca urmarea acestor evenimente a fost atacat sediul UDMR, dar şi al partidelor istorice româneşti PNL şi PNŢ. Printre victimele din partea maghiarilor s-a aflat şi scriitorul maghiar András Sütő. În acelaşi timp, pe sediul primăriei din Târgu Mureş a fost amplasat steagul Ungariei. În 20 martie, pe fondul acestor evenimente, a avut loc un mare marş în Târgu Mureş, la care au participat atât maghiarii, cât şi românii. Sloganurile şi lozincile şovine de ambele părţi au fost înlocuite de confruntări violente, în centrul oraşului. Violenţele au fost amplificate de apariţia unui grup de români din localităţile Reghin, Hodac şi Ibăneşti care au venit „să facă ordine”.
La rândul lor, maghiarii de pe valea Nirajului şi Sovata au venit la Târgu Mureş, au incendiat autobuzele românilor şi i-au agresat. În aceste confruntări se reliefează imaginea lui Mihăilă Cofariu, românul cu pulover verde, care a fost victimă de două ori. Prima dată atunci când a fost bătut crunt de către maghiari şi, apoi, când a devenit victimă mediatică deoarece jurnaliştii străini aflaţi în Hotelul Grant din Târgu Mureş (locul unde au avut loc violenţele) l-au prezentat ca un maghiar care a avut de suferit de pe urma „şovinismului” populaţiei române.
Bilanţul evenimentelor violente din 20 martie 1990 este următorul: 5 morţi - 2 români şi 3 maghiari, 278 de răniţi, o biserică ortodoxă incendiată, iar sediile locale ale unor partide politice vandalizate.
Confruntările violente din 1990 au aruncat România într-un con de umbră. Televiziunile din întreaga lume au difuzat imagini cu revoluţia din decembrie 1989 în care se evidenţia victoria democraţiei. După 20 martie, imaginile filmate de jurnaliştii români aflaţi în Hotelul Grant prezenta România ca o ţară intolerantă, în care populaţiile minoritare sunt în pericol.
Desfășurarea evenimentelor a condus la suspiciuni privind implicarea unor servicii secrete straine în declanșarea conflictului. Ulterior, Biroul Executiv al CPUN a infiintat o comisie de ancheta, insarcinata cu investigarea acestor incidente grave.
În dimineața zilei de 20 martie, cele două tabere au început să se regrupeze, ajungându-se ca în centrul orașului să se desfășoare două mitinguri spontane. În jurul amiezii erau masați pe de o parte peste 10 mii de maghiari, inclusiv veniți din Sovata și de pe Valea Nirajului, din Acățari, Miercurea Nirajului, Eremitu ce ocupau partea de la Consiliul județean până la statuia lui Avram Iancu.
Pe cealaltă parte, 4000 de români, inclusiv veniți(aduși) din Reghin și de pe Valea Gurghiului, din Ibănești, Hodac, Toaca ce ocupau partea de la Consiliul județean spre Catedrala mică. În jurul orelor 14, Prefectura și Primăria au fost ocupate de UDMR și maghiari. Între timp, autobasculanta condusă de Marin Preda a capotat pe treptele Catedralei mici.
Șoferul a fost lovit cu pietre și a pierdut controlul mașinii, retezând un stâlp de înaltă tensiune care i-a accidentat mortal pe Teodor Rusu, respectiv Kiss Zoltan, din comuna Gheorghe Doja. În comuna Ernei, mai multe autobuze cu români de pe Valea Mureșului și a Gurghiului au fost oprite, incendiate, iar pasagerii molestați.
1995: În metroul din Tokio a avut loc un grav atac terorist cu gaz sarin
acesta fiind pus la cale de membrii sectei Aum. Atentantul s-a soldat cu moartea a 12 oameni si ranirea a circa 5.500. Acesta a fost primul atac terorist chimic care s-a inregistrat pe plan mondial.
2020: A murit Kenny Rogers, cântăreţ american de muzică country
El a devenit cunoscut prin colaborările sale cu Dolly Parton şi datorită apariţiilor sale în filme şi programe de televiziune, precum „The Muppet Show”. Într-o carieră de aproape şase decenii, a lansat numeroase piese de mare succes, aparţinând nu doar genului country, ci şi altor stiluri muzicale, care s-au clasat în fruntea topurilor americane.
Albumele sale s-au vândut în peste 120 de milioane de copii pe plan mondial, iar artistul american a fost recompensat cu numeroase distincţii şi recompense, inclusiv Grammy, American Music Awards şi Country Music Awards.
A fost un artist de succes la Hollywood, dar regretatul cântăreţ Kenny Rogers nu s-a simţit niciodată la fel de norocos în dragoste.
Deşi a împărţit o căsătorie lungă şi frumoasă cu soţia Wanda Miller până la moartea sa, care s-a produs în martie 2020, Kenny a fost căsătorit de cinci ori de-a lungul vieţii sale.
„Muzica, cel puţin pentru mine, este ca o amantă... şi ea este o amantă dificilă pentru o soţie cu care concurează”, mărturisea, cu sinceritate, starul. Iubirile lui au venit şi au plecat, dar multe dintre poveştile trăite ar fi putut face subiectul unui film.
Ziua Internațională a Fericirii
Este sărbătorită anual pe data de 20 martie. Pe 28 iunie 2012, Adunarea Generală a ONU a stabilit ca Ziua Internațională a Fericirii să fie sărbătorită pe 20 martie (proclamată de Adunarea Generală a ONU prin Rezoluţia 66/281 din 12 iulie 2012. ”Căutarea fericirii este unul dintre obiectivele fundamentale ale fiinţei umane”, subliniază Adunarea ONU în Rezoluţia adoptată prin consens. Documentul propune celor 193 de ţări membre să celebreze această zi ”în manieră potrivită, în special prin activităţi educative” şi să abordeze politici publice care să crească bunăstarea popoarelor.
Ziua Internațională a Francofoniei
Anual, la 20 martie, 75 de țări membre ale Organizației Internaționale a Francofoniei (OIF) celebrează Ziua Internațională a Francofoniei prin diverse manifestări culturale[1], acest eveniment apărând în anul 1998. În martie, în preajma acestei sărbători, Organizația Internațională a Francofoniei organizează „Săptămâna limbii franceze și a francofoniei”.
Ziua internaţională a astrologiei
Ziua internaţională a astrologiei este celebrată, în 2020, în emisfera nordică în ziua echinocţiului de primăvară, la 20 martie, care se produce la această dată în cea mai mare parte a emisferei nordice, ora diferind în funcţie de fusul orar.
Ziua internaţională a astrologiei este sărbătorită anual de astrologi şi pasionaţi de astrologie. A fost iniţiată de Association for Astrological Networking (AFAN) în 1993 şi a înlocuit evenimentul ce se marca anterior numit “Astrologie Awareness Weekends”, potrivit www.afan.org/international-astrology-day-iad.
Se încarcă comentariile...
