Video 21 martie: 166 de ani de la nașterea mareșalului Alexandru Averescu, eroul de la Mărăști și Oituz
0Pe 21 martie 1919 a fost proclamată Republica Sovietică Ungaria, primul stat comunist din Europa după Revoluția din Octombrie din Rusia. În aceeași zi, dar în 1910, s-a născut actorul Ştefan Ciubotăraşu, iar în 1928 venea pe lume pianistul şi compozitorul Valentin Gheorghiu.
1685: S-a născut compozitorul german Johann Sebastian Bach
Johann Sebastian Bach, unul din cei mai mari muzicieni ai lumii, s-a născut la 21/31 martie 1685, în localitatea Eisenach, Germania, fiind fiul lui Johann Ambrosius Bach, muzician de curte.
Johann Sebastian Bach a tratat toate genurile muzicale din epocă, cu excepţia operei. „Creaţia lui Bach se distinge printr-un caracter polifonic evident, care merge, totuşi, în paralel cu claritatea şi bogăţia melodică. Se poate vorbi, în acest sens, de o sinteză a elementelor germanice şi italiene; asta fără a uita influenţele franceze, asimilate şi puse în valoare remarcabil, mai ales în suitele - sau uverturile - pentru orchestră(...)'', potrivit ''Larousse - Dicţionar de mari muzicieni''.
Bach îşi începea fiecare lucrare cu rugăciunea „Iisuse, ajută-mă” şi o sfârşea cu inscripţia „numai pentru slava lui Dumnezeu”. Din cele 295 de cantate religioase, posterităţii i-au parvenit doar 191, publicate mai târziu de „Societatea Bach”.
Operele sale au fost clasificate şi catalogate în 1950 de muzicologul Wolfgang Schmieder în Bach-Werke-Verzeichnis. Johann Sebastian Bach s-a stins din viaţă la 28 iulie 1750, la Leipzig.
1859: s-a născut mareșalul Alexandru Averescu, comandantul Armatei Române în timpul Primului Război Mondial
Alexandru Averescu s-a născut la 9/21 martie 1859, în Ismail. Acesta urmează iniţial cursurile Seminarului Teologic din localitatea natală. Renunţă, însă, după numai un an pentru a pleca la Bucureşti şi pentru a participa ca voluntar la Războiul de Independenţă. Dupa această experienţă, Averescu decide să urmeze o carieră militară şi astfel se înscrie la Şcoala Divizionară de la Mănăstirea Dealu. Urmează apoi cursurile Şcolii Superioare de Război din Torino, al cărei absolvent devine în 1886.
La întoarcerea în ţară, Alexandru Averescu va ocupa mai multe funcţii importante în armata română, ajungând în martie 1907 ministru de război în guvernarul Sturdza. Din această poziţie a avut dificila misiune de a reprima răscoala ţărănească izbucnită în Moldova, fiind organizatorul a uneia dintre cele mai violente represiuni anti-ţărăneşti din istoria României. Începând cu noimebrie 1911 va fi şef al Marelui Stat Major, pentru ca în 1912 să fie avansat la gradul de general de divizie.
Faima pe care Alexandru Averescu a primit-o în istorie se leagă însă de marile victorii obţinute de general în timpul Primului Război Mondial, în 1917, la Mărăşti şi Oituz. A fost unul dintre cei mai de seamă comandanţi ai armatei române moderne, fiind ridicat, în 1930, la rangul de mareşal al României.
În afara activităţii politice şi militare, a desfăşurat şi o activitate publicistică, în special ca director al revistei „România Militară”. A lăsat câteva lucrări de specialitate: „Tactica” (3 volume, 1887-1889), „Jocul de război” (1903), „Călăuza ofiţerului” (1904), „Operaţiunile de la Flămânda” (1924), dar şi de memorialistică („Răspunderile”, 1918, „Notiţe zilnice de război 1916-1918”, 2 vol., 1937). A fost distins cu ordinele „Steaua României” şi „Coroana României” şi cu medaliile „Bene Merenti” şi „Crucea Trecerii Dunării”, potrivit Agerpres.
La 7 iunie 1923, a devenit membru de onoare al Academiei Române, în semn de recunoaştere şi preţuire a meritelor sale în plan politic şi militar.
Mareşalul Alexandru Averescu a murit în noaptea de 2 spre 3 octombrie 1938, trupul său neînsufleţit fiind depus în cripta de la Mărăşti, în mausoleul ridicat aici prin străduinţa sa, pentru a cinsti pe eroii bătăliilor din vara anului 1917.
1882: A murit juristul și omul politic Constantin Bosianu
Constantin Bosianu s-a născut la 10 februarie 1815, în București. A fost secretar al Divanului ad-hoc al Țării Românești în perioada septembrie-decembrie 1857 și deputat în Adunarea Electivă în 1859. Din poziția de deputat a susținut dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza ca domn al Țării Românești și al Moldovei.
Ulterior, Bosianu a fost desemnat judecător al Înaltei Curți de Casație și Justiție de domnitorul A.I. Cuza. Din 1864 devine vicepreşedinte al Consiliului de Stat. Constantin Bosianu este numit şi preşedinte al Consiliului de miniştri între 26 ianuarie - 14 iunie 1865. Din această funcţie, el a contribuit la opera de organizare şi modernizare a statului român prin mai multe legi, între care, legea organizării judecătoreşti, a reorganizării serviciului de percepţie la oraşe, a pensiilor pentru funcţionarii civili şi pentru gradele militare inferioare, legea lucrărilor publice, legea privind regularizarea şi canalizarea Dâmboviţei pentru prevenirea inundaţiilor, potrivit Enciclopediei României. De asemenea, în calitate de jurist, Bosianu a făcut parte din comisiile de redactare a legii rurale şi a legii instrucţiunii publice.
Spre sfârşitul vieţii, Bosianu a îndeplinit timp de două săptămâni funcţia de primar al Capitalei, în decembrie 1878, iar în perioada 29 mai - 15 noiembrie 1879, Constantin Bosianu a fost ales preşedinte al Senatului. Pe 30 iunie 1879, este ales membru de onoare al Academiei Române.
Constantin Bosianu s-a stins din viaţă pe 21 martie 1882, la vârsta de 67 de ani.
1884: A murit omul politic Constantin A. Kretzulescu
Născut la 22 mai 1809, Constantin A. Kretzulescu a fost un militar și om politic român, membru de onoare al Academiei Române (1871), care a deținut de două ori funcția de prim-ministru. El era descendent direct al lui Constantin Brâncoveanu. Era fratele lui Nicolae Kretzulescu și fiul marelui logofăt Alexandru Kretzulescu.
Afost de două ori prim-ministrul României (27 martie – 6 septembrie 1859 și 1 martie – 4 august 1867). Între 21 februarie – 27 martie 1859 a ocupat funcția de ministru al Cultelor.
De asemenea, în timpul celui de-al doilea mandat ca premier a fost și ministru al Justiției.
21 martie 1910: S-a născut actorul Ştefan Ciubotăraşu
Ştefan Ciubotăraşu s-a născut la 21 martie 1910, în comuna Lipovăţ, judeţul Vaslui. Debutul său actoricesc a avut loc în 1934, în piesa Macbeth, iar primul succes l-a avut cu rolul contelui Alexis Czerny, în piesa Ţarina (Ninocika) de Melchior (Menyhért) Lengyel.
A jucat şi multe piese de teatru radiofonic. În anul 1945 s-a stabilit în Capitală unde a jucat la teatrele Alhambra, Comedia şi Victoria, iar mai târziu, în 1950, a fost solicitat la Teatrul Naţional.
Pentru că a jucat mult şi variat a fost supranumit „actorul celor 300 de roluri". Din bogata sa filmografie amintim: „Desfăşurarea" (regia Paul Crăciunescu, 1954), „Erupţia" (regia Liviu Ciulei, 1957), „Telegrame" (regia Aurel Miheles, Gheorghe Naghi, 1959), „Portretul unui necunoscut" (regia Gheorghe Turcu, 1960), „La vârsta dragostei" (regia Francisc Munteanu,1963), „Pădurea spânzuraţilor" (regia Liviu Ciulei, 1964), „Amintiri din copilărie" (regia Elisabeta Bostan, 1965), "O lume fără cer" (regia Mircea Drăgan, 1981).
În 1964 a obţinut premiul pentru interpretare masculină la Festivalul Naţional al Filmului de la Mamaia şi titlul de artist al poporului, dar nu a neglijat nici domeniul literar, scriind poezie până în ultimele clipe ale vieţii, potrivit www.cinemagia.ro. În 1967 a fost distins cu Ordinul Meritul Cultural clasa I „pentru activitate îndelungată în teatru şi merite deosebite în domeniul artei dramatice".
Actorul a murit la 27 august 1970, la București.
Cu prilejul împlinirii a 100 de ani de la naşterea actorului, în 2010, Banca Naţională a României a emis o monedă comemorativă de argint care pe avers are gravat portretul lui Ştefan Ciubotăraşu, într-unul din rolurile remarcabile, din filmul „Columna".
1919: Ziua în care a fost proclamată Republica Sovietică Ungaria
În seara zilei de 21 martie, în fața Consiliului muncitorilor din Budapesta, liderul socialist Sándor Garbai a anunțat că Partidul Socialist și Partidul Comunist au fuzionat, noua formațiune politică fiind pregătită să preia puterea, scrie Historia.
În aceeași seară, pus în fața unei lovituri de stat, președintele maghiar Mihály Károlyi a acceptat să demisioneze, iar Béla Kun s-a întâlnit cu liderii socialiști pentru a forma un guvern revoluționar, care să conducă nou proclamata Republică Ungară a Sfaturilor, primul stat comunist din Europa, constituit după Revoluția din Octombrie din Rusia. Garbai deținea, în același timp, funcția de președinte și pe cea de prim-ministru. Orientarea externă a noului regim era clară, având în vedere că în funcție de comisar al afacerilor externe a fost numit Béla Kun.
A doua zi, noul guvern a lansat un manifest public în care declara că Ungaria „poate fi salvată de la colaps și anarhie numai de socialism și comunism”. Noul regim promitea că va organiza „o uriașă armată de proletari”, care să „întărească dictatura (proletariatului – n.r.) împotriva capitaliștilor și magnaților maghiari, boierilor români și burghezilor cehi”. În privința politicii externe, noul guvern își declara „completa unitate ideologică” cu guvernul Sovietic. De asemenea, noul regim transmitea „salutări frățești muncitorilor din Anglia, Franța, Italia și America” și îi îndemna pe aceștia să nu le permită guvernelor din statele lor să intervină militar împotriva Republicii Ungare a Sfaturilor.
Acest manifest era un amestec de naționalism și internaționalism marxist, noul regim de la Budapesta reușind să atragă susținerea și acelor maghiari care nu aveau deloc simpatii comuniste. Majoritatea ungurilor a preferat să accepte bolșevismul în locul „Memorandumului Vix”. Cu toate că Ungaria a fost prima țară din afara Rusiei în care s-a instaurat un regim comunist, această ideologie nu avea rădăcini adânci în rândul maghiarilor. După cum notau contemporanii, ungurii au îmbrățișat comunismul din disperare și din teama că țara lor ar putea fi împărțită între vecini, la fel ca Polonia în secolul al XVIII-lea.
„Comunismul a fost ales de unguri nu pentru că ei credeau în superioritatea dictaturii proletariatului, ci pentru că această ideologie părea să făurească o alianță internațională” (Peter Pastor, Hungary between Wilson and Lenin: the Hungarian revolution of 1918-1919 and the big three). Starea de spirit a maghiarilor a fost observată și de străinii prezenți în Budapesta în acele zile. După cum nota un ofițer american, revoluția maghiară din 1919 a fost mai degrabă naționalistă decât comunistă: „ungurii, care sunt uniți în convingerea lor că Ungaria nu trebuie împărțită, s-au folosit de bolșevism în disperare de cauză pentru a-și menține integritatea națională” (Margaret MacMillan, Făuritorii păcii. Șase luni care au schimbat lumea).
Deși a ocupat numai postul de ministru al Afacerilor Externe pe toată perioada existenței statului comunist maghiar (21 martie – 1 august 1919), Béla Kun a fost liderul de facto al regimului.
1960: s-a născut Ayrton Senna, pilotul brazilian de Formula 1
Ayrton Senna da Silva a fost un pilot brazilian de Formula 1, triplu campion mondial în acest sport în 1988, 1990 și 1991, toate titlurile fiind câștigate cu echipa McLaren. Senna este unul dintre cei trei piloți de Formula 1 din Brazilia care au câștigat Campionatul Mondial, reușind 41 de victorii și 65 de pole position-uri, acesta din urmă fiind un record până în 2006.
Ayrton Senna a murit pe 1 mai 1994, când monopostul Williams Renault pe care îl conducea a ieșit în decor și a lovit un parapet al circuitului de la Imola, în timpul Marelui Premiu de Formula 1 din San Marino.
1980: s-a născut fotbalistul brazilian Ronaldinho
Ronaldo de Assis Moreira este considerat pe larg unul din cei mai buni fotbaliști din generația sa. Acesta s-a retras din activitatea sportivă la vârsta de 37 de ani.
După ce a început la Gremio Porto Alegre, oraşul său natal, Ronaldinho a devenit un star la Paris Saint-Germain (2001-2003) şi apoi la FC Barcelona (2003-2008). Campion mondial în 2002, câştigător al „Balonului de Aur" în 2005, câştigător al Ligii Campionilor în 2006, el a jucat apoi la AC Milan (2008-2011) înainte de a reveni în Brazilia, la Flamengo (2011-2012) şi la Atletico Mineiro (2012-2014), cu care a câştigat Copa Libertadores în 2013.
Jucătorul brazilian a jucat apoi un sezon la clubul mexican Queretaro şi a revenit din nou în Brazilia, la Fluminense, unde a jucat aproximativ trei luni, rupând contractul în septembrie 2015.
A câștigat premiul Jucătorul Anului FIFA în 2004 și 2005, fiind renumit pentru tehnica, șuturile, dribling-urile, depășirile și loviturile sale libere.
21 martie 1928: S-a născut pianistul şi compozitorul Valentin Gheorghiu
Valentin Gheorghiu s-a născut la Galați, iar la vârsta de cinci ani a început să cânte la pian. A studiat pianul, teoria muzicii și armonia la Academia de Muzică din București. La vârsta de doar 15 ani a debutat la Ateneul Român alături de Filarmonica din București.
A fost invitat în calitate de membru în juriile multor concursuri internaționale de pian: „Beethoven” - Viena, „Ceaikovski” - Moscova, „Reine Elisabeth” - Bruxelles, „Chopin” - Varşovia, „Bach” - Leipzig și „Van Cliburn” - SUA.
Valentin Gheorghiu a colaborat cu orchestrele din Dresda, Gewandhaus din Leipzig sau Suisse Romande.
Observat și apreciat de George Enescu și de Cella Delavrancea, Valentin Gheorghiu a fost una dintre cele mai importante personalități muzicale româneşti postbelice, cu o impresionantă activitate artistică întinsă pe parcursul a peste opt decenii. După primele sale apariții publice, George Enescu, într-o scrisoare adresată Ministerului Culturii aprecia că Valentin Gheorghiu este „un talent ce trebuie supravegheat îndeaproape".
Valentin Gheorghiu, unul dintre cei mai mari pianiști din istoria muzicală românească și compozitor apreciat, a încetat din viață la 95 de ani, pe 17 iulie 2023.
Se încarcă comentariile...
