15 august. 310 ani de la cumplita moarte a lui Constantin Brâncoveanu și a celor patru fii ai săi: Torturaţi, decapitaţi, aruncaţi în Bosfor VIDEO
0Pe 15 august, în urmă cu exact 310 ani, Constantin Brâncoveanu și cei patru fii ai săi mureau într-una dintre cele mai greu de descris execuții din istorie. În aceeași zi, dar în 1916, Germania declara război României, iar în 1992 artista Anda Călugăreanu părăsea această lume.
1714 - Au fost executați Constantin Brâncoveanu, domn al Țării Românești și cei patru fii ai săi: Constantin, Ștefan, Radu, Matei
Domn al Ţării Româneşti vreme de 26 de ani, Constantin Brâncoveanu a avut parte de o moarte cumplită. A fost executat în ziua în care împlinea 60 de ani, după luni de chinuri groaznice în temniţa turcească, fiind decapitat pe malul Bosforului, împreună cu cei patru fii şi cu ginerele său. Trupurile lor au fost recuperate din Bosfor şi înmormântate pe ascuns, iar timp de 200 de ani, mormântul lui Brâncoveanu a fost necunoscut.
Sfârșitul lor chinuitor a început pe 25 martie 1714, ziua în care solul sultanului a adus familiei Brâncoveanu firmanul de mazilie. Întreaga familie a domnitorului a fost dusă, sub pază, la curtea otomană.
Ars pe piept și torturat cu fierul roşu încins la cap
Membrii familiei Brâncoveanu au fost întemniţaţi şi batjocoriţi, din aprilie până în iulie. Domnitorul a fost întins pe roată, a fost torturat cu un cerc de fier încins pus la cap, a fost ars cu fierul înroşit pe piept, a fost tăiat la mâini şi la picioare, îndurând chinuri inimaginabile. La multe dintre torturi au asistat, cu forţa copiii și soţia sa, Doamna Maria.
După aproape patru luni de tortură, la sfârşitul lunii iunie, Brâncoveanu şi fiii săi au fost scoşi din închisoarea celor şapte turnuri şi mutaţi în palatul ţării de la Constantinopol (Valah-Serai), după ce otomanii i-au dat impresia că are şanse să-şi recapete scaunul.
Pe 14 august, lui Brâncoveanu i s-a promis eliberarea cu condiţia să spună unde ascunde cele 20.000 de pungi cu galbeni pe care Sultanul bănuia că le are.
„Douăzeci de mii de pungi cu aur însemna la vremea aceea zece milioane de aur. Nu numai că Brâncoveanu nu avea această sumă depusă nicăieri, dar nici n-o posedase vreodată”, mai notează istoricul C. Gane în „Tragedia Brâncovenilor”.
Pus în fața unei cereri imposibil de îndeplinit, sătul de torturi şi rămas fără nicio speranţă, l-ar fi blestemat pe vizir, pe Sultan şi „umbra lui Alah pe pământ”.
Blestemul „ghiaurului” i-a înfuriat pe otomani. În ziua de 14 august, soarta domnitorului a fost pecetluită.
Pe 15 august 1714, ziua de nume a soţiei sale Maria şi mare sărbătoare a creştinătăţii, turcii au pus în aplicare teribila execuție.
„La ceasul 9.00 dimineaţa, Brâncoveanu, cei patru fii ai săi şi ginerele Enache Văcărescu fură duşi dezbrăcaţi la cămaşă în faţa Seraiului”, descrie istoricul C. Gane despre ziua cumplitei execuţii.
Sultanul le-a oferit Brâncovenilor iertarea şi viaţa, cu condiţia să treacă la mahomedanism.
„Fiţi viteji, feţii mei! Am pierdut tot ce-am avut, măcar sufletele să ni le mântuim”, a fost îndemnul domnitorului către fiii săi, refuzând propunerea sultanului.
Capul ginerelui Văcărescu a fost primul căzut. Apoi, pe rând, al lui Constantin, al lui Ştefăniţă şi al lui Răducu.
Cel mai mic dintre copiii lui Brâncoveanu, vâzându-şi fraţii ucişi sub ochii lui, a cerut îndurarea Sultanului, dar Brâncoveanu nu l-a lăsat să renunţe la credinţa ortodoxă.
„Din sângele nostru nimeni nu şi-a pierdut credinţa”, ar fi spus domnitorul în faţa slăbiciunii fiului său cel mic.
Capul lui Mateiaş a căzut apoi sub ochii lui Brâncoveanu, iar ultimul decapitat a fost domnitorul.
1881 - A murit omul politic Alexandru Golescu
Om politic, inginer, participant activ la Revoluţia din 1848, prim-ministru al României între 14 februarie – 28 aprilie 1870, Alexandru G. Golescu a rămas cunoscut în istorie sub numele de „Arapilă” (Negru), numele său chiar fiind menţionat în multe lucrări „Alexandru Golescu-Negru”.
A cunoscut, sub raportul ideilor politice, o modificare a poziţiilor exprimate - de la cele republicane, la cele liberale şi monarhice, cauza fiind impactul contextului internaţional al vremii. A susţinut consecvent eliberarea din iobăgie şi împroprietărirea ţăranilor prin răscumpărare, aceasta fiind - în opinia sa - „primordială şi le rezuma pe toate deoarece asigura, prin ea însăşi, viitorul politic al ţării”.
Alexandru G. Golescu a fost fiul marelui vornic Iordache Golescu şi al Mariei Bălăceanu. De asemenea, Alexandru era văr primar cu Ştefan şi Nicolae Golescu, care au fost, la rândul lor, prim-miniştri ai României.
În toamna lui 1843 a fondat, împreună cu Nicolae Bălcescu, Ion Ghica şi Christian Tell, Alexandru G. Golescu a fondat Frăţia Francmasonică şi societatea secretă radicală “Frăţia”, ca opoziţie lui Gheorghe Bibescu. În anul 1844, el se întoarce la Paris ca să studieze istoria şi economia.
1888 - A apărut, la Bucureşti, cotidianul “Adevărul” (1888-1916; 1919-1937 şi 1946-1951; din 25.12.1989)
„Adevărul“ este unul dintre cele mai vechi ziare din istoria presei româneşti, după ce a traversat mari evenimente istorice şi timpuri învolburate care l-au făcut să moară şi să reînvie în mai multe rânduri.
Cu toate că anul de naştere al ziarului este 1888, Alexandru Beldiman, fondatorul cotidianului, a încercat să dea naştere unei publicaţii cu acelaşi nume încă din 1871. Scoatem din arhivă acest demers pentru a vedea cum erau lumea şi presa acum 145 de ani.
Pe 15 decembrie 1871 a văzut lumina tiparului, la Iaşi, săptămânalul „Adeverulu”, care apărea în fiecare miercuri. Fondator: Alexandru Beldiman, boier moldovean, şcolit în străinătate. Publicaţia a avut o viaţă scurtă, încetându-şi apariţia la 15 aprilie 1872, după numai 13 numere publicate.
Între aceste date se scrie o istorie scurtă şi zbuciumată: Alexandru Beldiman a fost dat în judecată pentru conţinutul antidinastic al gazetei, dar a fost achitat de un juriu prezidat de Vasile Alecsandri.
În 1888, pe 15 august, cu sprijinul financiar al fiului lui Cuza, Alexandru Beldiman a scos din nou publicaţia „Adevĕrul”.
Dacă „Adeverulu” din 1871 apărea numai miercurea, noul „Adevĕrul” ieşea în fiecare zi.
În 1916, ziarul „Adeverul“ dispare ca urmare a intrării ţării noastre în Primul Război Mondial. Avea să reapară la începutul anului 1919.
În 1937, „Adeverul“ este interzis de guvernul Octavian Goga – A.C. Cuza şi îşi reia apariţia nouă ani mai târziu. Pentru o scurtă perioadă, însă, întrucât la 31 martie 1951 regimul comunist suprimă apariţia acestui ziar. „Adevărul“ reapare pe 25 decembrie 1989, având, de atunci şi până astăzi, o prezenţă neîntreruptă pe piaţa media din România.
1916 - Germania a declarat război României
România a primit, în august 1916, un ultimatum, fiind pusă să decidă dacă dorește să se alăture Antantei „acum ori niciodată”. Sub presiunea cererii ultimative, guvernul român acceptă să intre în război de partea Antantei, deși situația de pe fronturile de luptă nu era una favorabilă.
După o serie de victorii tactice rapide în Transilvania asupra unor forțe austro-ungare copleșite din punct de vedere numeric, armata română va suferi în toamna anului 1916 o serie de înfrângeri zdrobitoare, ceea ce va forța autoritățile statului să se refugieze în Moldova, permițând inamicului să ocupe două treimi din teritoriul național, inclusiv capitala București.
Cauzele principale ale înfrângerii Armatei României în campania anului 1916, de forțe germane și austro-ungare semnificativ inferioare numeric, au fost ingerințele politice majore în actul conducerii militare, incompetența, impostura și lașitatea unei părți semnificative a eșalonului militar de conducere, precum și lipsa de adecvare a pregătirii și dotării trupelor pentru tipul de război purtat.
1917 - Bătălia de la Varniţa şi Muncelu
Bătălia de la Varniţa şi Muncelu, desfăşurată între 15/28 august - 21 august/3 septembrie 2017, a constat într-o acţiune ofensivă a armatei germano-austro-ungare, care a fost oprită de armata română cu preţul unor pierderi grele.
1931 - A apărut primul număr al ziarului comunist „Scînteia”
Scînteia a fost organul de presă al Partidului Comunist Român, până la căderea lui Ceaușescu în decembrie 1989.
Sărbătorile naționale precum 1 Mai, 23 August, 7 Noiembrie erau aniversate în paginile Scânteii așa cum se cuvenea, cu numere dedicate în totalitate Uniunii Sovietice, tovarășului Stalin și tuturor „oamenilor muncii”, potrivit Wikipedia.
De numele ziarului rămâne legat Combinatul Poligrafic „Casa Scânteii”, unde acesta a fost tipărit până în 1989.
În anul 1965, ziarul „Scînteia” avea un tiraj de 299.548.052, cu o medie de 820.679 de exemplare tipărite zilnic.
La izbucnirea Revoluției române din 1989, la ziar lucrau peste 300 de jurnaliști și „Scânteia” avea un tiraj de peste un milion și jumătate de exemplare în fiecare zi.
1992 - A murit artista Anda Călugăreanu
Actriță și interpretă de muzică ușoară și folk, pe numele adevărat Anca Miranda Călugăreanu (n. 24 octombrie 1946, București – d. 15 august 1992), Anda Călugăreanu a rămas una dintre cele mai iubite artiste ale românilor din toate timpurile.
Prima apariție mai importantă a fost cu formația Sincron, la Sala Palatului din București, în anul 1965.
A colaborat ani de-a rândul la Cenaclul Flacăra. O perioadă destul de îndelungată a format, împreună cu actorii Dan Tufaru, cu care a și fost căsătorită, și Florian Pittiș, un trio muzical-cupletistic, care, în regia lui Alexandru Bocăneț, a fost unul dintre punctele de atracție ale spectacolelor de estradă ale Televiziunii. Rămân celebre cupletele sale alături de Toma Caragiu.
A participat numeroase festivaluri și turnee în țară și peste hotare.
Se încarcă comentariile...
