Discursul mai mult decât conciliant de la Helsinki al preşedintelui Trump a stârnit critici atât din partea democraţilor, cât şi a republicanilor. Şeful opoziţiei democrate din Senat, Chuck Shummer, consideră că „niciodată americanii n-au mai văzut un preşedinte al Statelor Unite susţinând în acest fel un adversar al Americii“, poziţionare pe care o consideră „negândită, periculoasă şi vulnerabilă“. Iar liderul majorităţii republicane din Senat, Mitch McConnell, s-a văzut nevoit să sublinieze: „Ruşii nu sunt prietenii noştri“.

Veteranul republican John McCain, preşedintele Comisiei din Senat pentru Forţele Armate, a fost şi mai vehement: „Conferinţa de presă de astăzi de la Helsinki a fost una dintre cele mai ruşinoase prestaţii ale unui preşedinte american. Daunele provocate de naivitatea preşedintelui Trump, de egoismul, echivalenţa falsă şi simpatia sa pentru autocraţi sunt greu de calculat. Este clar că summitul de la Helsinki a fost o eroare tragică“. McCain subliniază într-un comunicat „acestea nu au fost mesajele eronate ale unui politician începător, ci au fost alegerile deliberate ale unui preşedinte ce pare hotărât să-şi cultive iluzia unei relaţii calde cu regimul lui Putin, fără să ţină cont de adevărata natură a guvernării acestuia“.

Donald Trump a refuzat să critice anexarea Crimeei, încălcarea drepturilor omului în Rusia şi ingerinţa acesteia în alegerile prezidenţiale americane din 2016. Mai mult, s-a arătat vehement la adresa opoziţiei, serviciilor de informaţii şi a presei americane, angrenate în ceea ce el obişnuieşte să califice ca fiind o „vânătoare de vrăjitoare“.

Nimic, însă, din spiritul agresiv al preşedintelui american de zilele precedente, de la Summit-ul NATO şi din cursul vizitei la Londra. Nimic din duritatea acuzaţiei lansate duminică, spre stupefacţia unui continent, când a catalogat Uniunea Europeană ca adversar, din cauza problemelor comerciale.

De aici până la retrasarea zonelor de influenţă - pericolul care ne îngrijorează cel mai tare în Est - a rămas numai un pas.

De partea rusă, preşedintele Putin a înşirat, în conferinţa de presă comună, subiectele în privinţa cărora aşteaptă o îmbunătăţire a relaţiei bilaterale. Exclus din G8, expus sancţiunilor euro-americane, marginalizat pe scena internaţională – liderul rus a făcut din summit-ul din capitala finlandeză punctul culminant al revenirii sale în prim-plan. Începută cu intervenţia în Siria, strategia dă roade în mod accelerat: oficialii din Orientul Mijlociu se întrec în curtarea Rusiei, iar Campionatul Mondial a prilejuit perindarea unei serii de şefi de state şi guverne la Moscova.

„Preşedintele se aşază la picioarele lui Vladimir Putin“, acuză „The New York Times“. „Rămâne un mister de ce preşedintele, spre deosebire de predecesorii săi republicani ori democraţi, nu vrea să denunţe perfidia rusească“, se întreabă NYT. Iar „Washington Post“ titrează: „Momentul impunea ca preşedintele să se ridice pentru America. El a ales să se închine“.

Izolarea lui Putin şi fermitatea Occidentului în faţa expansionismului rusesc sunt, aşadar, de domeniul trecutului. De aici până la retrasarea zonelor de influenţă - pericolul care ne îngrijorează cel mai tare în Est - a rămas numai un pas.