O altă indicaţie similară apare în Deuteronom 19:16, 18, 19 şi 21: „....Şi aşa să stârpeşti răul... Să nu-l cruţe ochiul tău, ci să ceri suflet pentru suflet, ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, mână pentru mână, picior pentru picior. Cu răul pe care îl va face cineva aproapelui său, cu acela trebuie să i se plătească”.  
 
A fost doar oare istoria şi înţelepciunea acelui timp, de atunci apărând alt tip de legi, cele care înlocuiesc răzbunarea individuală prin supunerea faţă de jurisdicţia civilă şi penală a unui teritoriu, a unui stat sau faţă de regulile comunităţii internaţionale? Aşa s-ar fi zis că a evoluat specia umană. 
 
 Numai că, în momente de criză reală şi sistemică, legile sunt uitate şi se revine la "legea reciprocităţii şi a corespondenţei" acoperită acum de îndemnul politicos adresat statelor şi liderilor politici de a aplica "sancţiuni proporţionale" ceea ce, în fapt, este o uşiţă permanent deschisă pentru reaplicarea pedepsei biblice conform necesităţilor stabilite de un oarecare decident politic care are dreptul de a da ordinul de a se efectua represalii "cu daune maxime" împotriva unei ţinte în raport cu care nu există fie timpul, fie posibilitatea reală de a o aduce în faţa justiţiei prin procedee obişnuite. 
 
Chiar dacă trecute în domeniul ficţiunii şi legendate în mod corespunzător, unităţile speciale şi fără nume destinate eliminării unor adversarei prin operaţiuni secrete şi niciodată contabilizate nici măcar în arhivele instituţiilor de forţă, sunt ceva absolut real şi despre care s-a spus că reprezintă formula poate imorală dar totuşi necesară de a rezolva situaţii dramatice înainte ca ele să evolueze în răni deschise la nivelul unor naţiuni sau al relaţiilor internaţionale.  
 
Asasinatele politice au existat şi pesemne că vor continua să fie folosite în continuare ca soluţii de ultimă instanţă, dovadă arhivele care privesc momentele respective, ţinute strict secrete cât se poate de mult timp, minimum jumătate de secol, pentru a lăsa cenuşa să se transforme în asfalt protector peste unele memorii incomode şi eventual peste unii dintre participanţi. În acest sens, regula fundamentală a fost dintotdeauna discreţia, cât s-a putut de absolută. Dar, pe măsură ce jocurile internaţionale degenerează, chiar şi regula aceasta începe să dispară şi, fără precedent, în jocul până acum subtil şi secret asupra vieţii şi morţii, intervin, nervos şi amenin'ător, chiar şefi de state. Cum este acum, în cazul despre care doresc să vă vorbesc, puternicul şi influentul Lider Suprem al Iranului, Ayatollahul Ali Khamenei. 
 
Repet, momentul este fără precedent şi deja a început să trezească reacţii foarte nervoase, semn că lucrurile sunt luate foarte în serios. Iată, pe situl oficial al Liderului superm iranian este postată o animaţie video intitulată Revenge is definite, o puteţi accesa şi dvs., în care este prezentată o tentativă de asasinat asupra fostului Preşedinte Trump lângă care se află fostul Secretar de Stat Mike Pompeo, cu un robot care stabilizează ţinta aflată pe un teren de golf, solicitând apoi o lovitură aeriană efectuată cu o dronă putătoare de rachete. Este aplicarea Legii Talionului căci celebrul general Soleimani a fost ucis exact în acest mod la ieşirea in aeroportul din Bagdad pe 3 ianuarie 2020, moment comemorat acum cu reverenţă, în cadrul unor ceremonii naţionale, în întregul Iran. 
 
 
Ocazie cu care liderii politici iranieni au formulat în mod direct ameninţări foarte clare, ciând şi Legea Talionului. Iată ce spunea Preşedintele iranian Ebrahim Raisi în cadrul ceremoniei oficiale de comemorare a lui Soleimani care a avut loc la Teheran pe 3 ianuarie: "Dacă Trump şi Pompeo nu sunt judecaţi de un tribunal corect pentru asasinarea generalului Soleimani, atunci musulmanii se vor răzbuna pentru moartea maritirului...Agresorul, ucigaşul şi principalul vinovat - preşedintele SUA - trebuie să fie trimis în instanţă şi judecat aşa cum cere legea islamică a retribuţii şi legea lui Dumnezeu trebuie să fie exercitată la adresa lui". 
 
 
Intrăm în altă logică de joc şi semnul acesta nu este absolut deloc întâmplător.  
 
Dacă acţiunile militare şi operaţiunile efectuate de diversele servicii de informaţii sau de cele ale armatei se transformă într-o chestiune legată protocoalele răzbunării din Legea Talionulu, dacă "legea compensaţiei şi retribuţiei" va începe cumva să devină evocată şi reinventată pentru etapele unei operaţiuni care, ca orice tip de vendentă, este personală şi se poate întinde pe durata unor generaţii, atunci sunt posibile dezvoltări greu de imaginat în acest moment. 
 
Oricum, apelul iranian vine într-un moment în sine foarte tensionat pentru trupele americane din Irak care au trebuit să renunţe în mod oficial la statutul lor de trupe combatante şi, ca atare, au ocapacitate mult redusă de intervenţie, urmând decizia din vara trecută a Parlamentului irakian care solicitase plecarea din ţară a tuturor trupelor străine, americani plus aliaţii din NATO (printre care şi soldaţi români). Miliţiile locale pro-iraniene au promis atacuri permanente şi din ce în ce mai intense asupra forţelor americane, ceea ce s-a şi întâmplat şi ieri când ambasada americană de la Bagdad a fost atacată cu rachete, provocând rănirea a două persoane.  
 
Mesaj care trebuie pus într-un context mai larg, vice-amiralul Brad Cooper, comandatul Flotei a V americane care a spus că "ceea ce este diferit acum este creşterea dramatică a nivelului folosirii (de către iranieni, n.n.) a vehiculelor aeriene fără pilot UAV, atât în ce priveşte capacitatea, profilul şi densitatea activităţii acestora".  
 
 
Cum va evolua situaţia în continuare? Se va reveni la aplicarea de către toţi jucătorii de acum de pe scena internaţională a Legii Talionului sau, dacă vorbim de Ucraina, spre exemplu, spiritul creştin va învinge deoarece preoţii militari vor reaminti posibililot combatanţi, creştini de ambele părţi, faptul că în Predica de pe munte, Mântuitorul Iisus Hristos a spus : "Ati auzit ca s-a zis: "Ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte." Eu însă vă spun vouă: Nu va impotriviţi celui rău; iar cui te loveşte peste obrazul drept, întoarce-i şi pe celălalt. Celui ce voieşte să se judece cu tine şi să-ţi ia haina, lasă-i şi cămaşa. Iar de te va sili cineva să mergi o milă, mergi cu el două. Celui care cere de la tine, dă-i; si de la cel ce voieşte să se împrumute de la tine, nu întoarce faţa ta. Aţi auzit ca s-a zis: "Să iubeşti pe aproapele tău şi să urăşti pe vrăjmaşul tău." Iar Eu zic vouă: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă vatamă şi vă prigonesc" (Matei 5, 38-44). 
 
În asta credem şi astfel ne comportăm sau avea cumva dreptate regele babilonian Hammurabi când, în al său Cod de legi din sec. XVIII î.Hr. spunea simplu şi cinstit: "Dinte pentru dinte, vânătaie pentru vănătaie, picior pentru picior, mână pentru mână, os pentru os, ochi pentru ochi."? 
 
Sau şi una şi alta, când una, când alta, după împrejurare, nevoi şi ordine superioare? Ce părere aveţi?