VIDEO FOTO Finala „Românii au talent“: cine este Bruno Icobeţ, câştigătorul celui de-al treilea sezon

VIDEO
FOTO Finala „Românii au talent“: cine este Bruno Icobeţ, câştigătorul celui de-al treilea sezon

Bruno ştie ce înseamnă spirit de echipă şi devotament. FOTO Facebook Românii au talent

Câinele este cel mai bun prieten al omului, iar povestea lui Bruno Icobeţ (50 de ani) confirmă această zicală. De profesie consultant IT, câştigătorul emisiunii de la Pro TV îşi aminteşte cum câinii i-au redat pofta de viaţă şi l-au învăţat ce înseamnă spiritul de echipă, munca şi devotamentul.

Ştiri pe aceeaşi temă

„Foarte mulţi oameni nu înţeleg relaţia mea cu câinii şi nici măcar nu încearcă să o înţeleagă. Mi-am pierdut prietenii şi legătura cu colegii de facultate doar pentru că am vrut să fac performanţă şi să-mi dedic timpul liber unei pasiuni”, spune Bruno Icobeţ, cel care a câştigat 120.000 de euro pentru numărul din finala de la "Românii au talent". Dresajul, însă, nu a fost vocaţia lui până la vârsta de 50 de ani, Bruno având o altă profesie şi un parcurs complex.

Bruno Icobeţ s-a născut în Târgovişte, pe 10 decembrie 1962, tatăl său fiind tehnician la o întreprindere socialistă, iar mama sa vânzătoare la alimentară. Bruno a studiat în oraşul natal şi a avut „o copilărie normală, pentru un copil din vremea ceauşistă, cu alergături cu copii pe coclauri, căţărări în copaci, lapte gros şi căderi în bazinul cu apă în timp de iarnă”, după cum îşi aminteşte chiar el.

În 1981, el a intrat la facultate, la secţia de Inginerie a Proceselor Chimice, dar a fost nevoit să facă armata. Bruno şi-a „pierdut” următoarele luni prin câmpurile din Ploieşti. „A fost interesant, mai ales că am întâlnit colegii de facultate cu care am împărţt aceeaşi cameră în următorii cinci ani”, spune el.

A trebuit să îmi schimb mentalitatea, să trec de la dresaj la educaţie.  Dresajul se face la un capăt al lesei, educaţia la ambele capete.

 Facultatea a fost una dintre cele mai frumoase perioade din viaţa mea. Am învăţat de plăcere. Chiar dacă până atunci nu am excelat, materiile, asistenţii şi profesorii m-au făcut să îmi placă", îşi aminteşte el de anii studenţiei. Fiind nevoit să rezolve la calculator aplicaţiile de la facultate, Bruno a început să studieze limbajele de programare şi construcţia calculatoarelor.

În plan personal, la 23 de ani, s-a însurat cu prietena din liceu, iar doi ani mai târziu s-a născut băiatul lor, Vlad.

 Am terminat facultatea în 1987 şi am fost repartizat la Combinatul Petrochimic Piteşti, loc unde mi-am petrecut următorii trei ani, ca inginer chimist stagiar. Era diferit faţă de cum îmi imaginasem eu că va fi la locul de muncă, moment în care am revenit la construcţia calculatoarelor personale şi la programare, în timpul liber, iar în weekend mergeam acasă ca să-mi văd familia, îşi aminteşte Bruno.

În 1991, Bruno s-a transferat la Institulul de Cercetare şi Proiectare pentru Armături, unde a stat doi ani, după care s-a angajat la o firmă de calculatoare, ca gestionar.

În ‘95 a cumpărat o firmă, cu unul dintre colegii săi. „Din momentul acela a început efortul de ridicare: contracte, livrări, service, nopţi pierdute, succese, eşecuri. Am făcut de toate, pornind de la curăţarea calculatoarelor şi terminând cu scriere de cod pentru programe şi administrare de reţele. Am crescut, am coborât, a fost o perioada interesantă, poate un must do pentru orice tânăr”, spune el astăzi.

În 2003 a adus acasă primul câine, o femelă Golden Retriever în vârstă de patru luni, Alma. "În copilarie nu am avut câine şi tocmai datorită faptului că sunt un om activ, nu mi-am dorit un câine-bibelou, mi-am dorit unul cu care să ies din casă, să las ecranul calculatorului la o parte şi să facem ceva deosebit împreună", recunoaşte câştigătorul de la “Românii au talent”.

„Am luat totul de la zero, împreună cu Alma am învăţat după metodele anilor respectivi ce trebuie să fac pentru a fi o echipă. Şi am reuşit. La vârsta de un an şi trei luni, în 2004, ne-am prezentat la primul nostru examen BH (câine de companie) pe care l-am trecut cu succes, ocupând locul 3”, îşi aminteşte el, cu mândrie.

În 2005 au continuat cu primul exament Obedience, la nivel debutant, repetând experienţa de succes până când au obţinut nouă titluri, în 2006 Alma devenind primul câine din România ce absolvise nivelul 3 al competiţiei Obedience. „În scurta ei evoluţie sportivă, Alma a dat mai multe examene decât mulţi oameni din România, e un coechipier cu totul special”, recunoaşte Bruno Icobeţ.

Patrupedele şi-au lăsat amprentele pe istoricul de la Românii au talent. FOTO Corina Cosmescu

În primavara lui 2006, când a dat ultimul examen în ţară pentru a participa la Campionatul Mondial de la Zagreb, Bruno a aflat o veste dură. Alma s-a îmbolnăvit, având cardiomiopatie dilatativă (ventriculul stâng era lărgit). Este groaznic pentru un câine sportiv, obişnuit să alerge, să se bucure de libertate, să fie obligat să stea în lesă. Atunci cariera sportivă se terminase, la fel şi visele mele”, spune el cu tristeţe.

Însă chiar şi în ciuda bolii câinelui iubit, Bruno nu a renunţat. El a început să vizioneze filmuleţe cu freestyle disc dog, dorindu-şi apoi să pună în practică trucurile văzute acolo. „Mi-am dat seama că dacă vreau sa ajung acolo, îmi trebuia un câine mai mic, mai agil decât Alma. Îmi trebuia un Border Collie”, explică Bruno.

Mă încarc pozitiv de fiecare dată când ajung acasă. După o zi istovitoare la munca, două-trei ore petrecute afară cu gaşca mea mă remontează şi mă reechilibreeaza pentru ziua care vine.

După mai mulţi ani de căutări, în 2008, Bruno l-a adus acasă pe Blue, chiar de ziua lui. „A fost mai dificil decât am crezut, crescătorii din străinătate nu dau câini la oricine, a trebuit să dau un interviu mai ceva ca la angajare, dar am reuşit, spune el. Între Bruno şi Blue a fost o simpatie reciprocă de la început. Nu mi-a trebuit mult să realizez că am lângă mine câinele perfect, pe care l-am visat: perfect echilibrat, sigur pe el, curios şi în acelaşi timp liniştit, energic, dornic să înveţe cât mai multe şi să ducă la perfecţiune ceea ce începe să facă”, îşi descrie el “copilul” cu care a urcat şi pe scena talentelor.

„Border Collie nu este un accesoriu la modă, ci un stil de viată, este o stare energetică pură care îmi este transferată zilnic. Mă încarc pozitiv de fiecare dată când ajung acasă. După o zi istovitoare la munca, două-trei ore petrecute afară cu gaşca mea mă remontează şi mă reechilibreeaza pentru ziua care vine”, explică el.

Un rol important în relaţia cu câinele este modul în care se raportează la  patruped. A trebuit să îmi schimb mentalitatea, să trec de la dresaj la educaţie. Dresajul se face la un capăt al lesei, educaţia la ambele capete: zeci de cărţi, sute de pagini pe internet şi zeci de ore de filme. Primele lecţii de disc le-am primit în Ungaria, unde Sven van Driessche şi Mike Miller mi-au pus discul în mână, în 2009, îşi aminteşte el. După aceste discuţii au urmat seminarii cu Jeff Perry, Peter Bloeme, Yukihiro Sekiguchi şi Sven, iar în 2010 el şi câinele său au ieşit învingători la o competiţie canină, la clasa supremă, “freestyle expert”. „Blue a câştigat această competiţie, în condiţiile în care cu o zi înainte s-a accidentat încercând să mă protejeze pe mine de câţiva câini care m-au atacat”, îşi aminteşte el.

Câinii lui Icobeţ, vedetele sezonului 3 de la Românii au talent. FOTO Toma Nicolau

Pentru el, disc dog este sportul care reflectă legătura dintre om şi câine, printr-o legătură perfectă şi o colaborare în echipă. Este singurul sport în care nu poţi da vina pe coechipierul canin în momentul în care tu, omul, eşti de vină, explică Bruno.

În perioada respectivă, Bruno şi-a completat activitatea lucrând în domeniul consultanţei IT. Din dorinţa de a-şi extinde echipa, în 2011, l-a adus şi pe Ozzie în casă, iar anul trecut a întregit echipa cu J, prinţesa, după cum o alintă Bruno. El şi-a format o echipă de trei pentru a se asigura că dacă un membru se accidentează, celălalt poate salva situaţia.

Participarea la Românii au talent" s-a bazat pe un sponsor care a promis să furnizeze hrană pentru căţei şi să-i achite cheltuielile legate de echipamente (discuri) şi deplasări la competiţii, însă înţelegerea a căzut, iar din acel moment Bruno şi-a dat toată silinţa pentru a câştiga un loc cât mai onorabil în competiţie.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: