Premiera noii versiunii a poveştii vampirului nemuritor Dracula, deşi foarte mediatizată, a fost întâmpinată, de critici şi de public în egală măsură, cu destulă mefienţă. Uitaţi însă de toată această neîncredere şi de bănuielile răutăcioase: filmul este poezie pură, în ciuda (câteodată chiar datorită) numeroaselor licenţe istorice (ba chiar şi geografice) şi anacronisme pe care le conţine.

Ţepeş e galez, iar turcul englez

Pentru noi, românii, pelicula prezenta un interes special: este vorba despre figura istorică a unui erou naţional, voievodul Vlad Ţepeş, văzut însă tot ca prototip al nemuritorului (la propriu şi la figurat) conte Dracula, personaj creat de irlandezul Bram Stoker în romanul său publicat în anul 1897. Filmul a fost însă turnat în Irlanda de Nord, provincie a Regatului Unit aleasă pentru peisajele sale mirifice.

Natura internaţională, globalizantă, a producţiei este dată şi de componenţa multietnică a echipei. Regizorul debutant Gary Shore este născut în Republica Irlanda, protagonistul Vlad / Dracula este galezul Luke Evans, interpretul antagonistului, sultanul Mehmed (sic!) al II-lea, este londonezul Dominic Cooper, iar actriţa Sarah Gadon (prinţesa Mirena, soţia lui Vlad) este canadiancă.

Vlad, principe al Transilvaniei?

Anacronismele se ţin lanţ şi fac deliciul celor care îşi mai aduc aminte ceva din istoria şi geografia învăţate în şcoală. Se păstrează denumirea de Transilvania consacrată de Bram Stoker şi Vlad devine principe al Transilvaniei (deşi ar fi mers şi denumirea, la rândul ei exotică, de Valahia, care ar fi coincis cu adevărul istoric), ba chiar este menţionat şi pasul Tihuţa, unde, după cum se ştie, irlandezul localizează castelul contelui Dracula.

Evenimente istorice ulterioare, cum ar fi cucerirea Ungariei şi asediul Vienei, sunt amestecate de-a valma, deşi acţiunea este plasată corect în secolul al XV-lea. Mănăstirea Cozia este o cetăţuie fortificată, înălţată în vârf de munte, iar valahii (în film, „transilvănenii“) devin în cele din urmă o rasă de vampiri, însetaţi de gustul şi mirosul sângelui.

Un personaj tragic

Noul „Dracula“ este frumos, însă, în primul rând la nivel vizual, dar şi prin filozofia discretă asupra ambiguităţii morale pe care o conţine. Efectele speciale sunt folosite cu inspiraţie şi profesionalism, dând mare parte din poezia filmului. Este evident că acest „Dracula“ este trecut prin viziunea epocală asupra trecutului eroic, al Epocii Fierului, din filmul „300“, deschizându-se chiar cu o secvenţă de luptă „slow motion“ precum cele de acolo. Turcii apocaliptici nu sunt altceva decât nişte perşi ca cei din „300“, emanaţii ale misteriosului Orient, iar Vlad este un Leonidas trecut de partea puterilor infernale, care îl ajută să câştige în luptă.

Vlad / Dracula în interpretarea lui Luke Evans este un personaj tragic, care dorind să facă binele declanşează proliferarea răului, iar povestea sa de dragoste cu Mirena continuă de-a lungul secolelor. Desigur, vorbim de un produs de cultură populară, bine făcut însă, dar tocmai aici este frumuseţea, că filmul nu doreşte să demonstreze nimic sau să te convingă de ceva, fiind doar un produs de pur divertisment.

Cei nemulţumiţi de faptul că Vlad Ţepeş este în continuare prezentat ca vampirul Dracula se pot consola cu (re)vizionarea filmului românesc „Vlad Ţepeş“, realizat de regizorul Doru Năstase în anul 1979, cu actorul Ştefan Sileanu în rolul titular şi Alexandru Repan în cel al sultanului Mahomed al II-lea. Desigur, filmul este un produs al aşa-numitei „epopei cinematografice naţionale“, în care toate figurile istorice erau prezentate ca nişte proto-Ceauşeşti în miniatură, dar cred că ar merge o redifuzare pe posturile de televiziune.

Info

Dracula: Povestea nespusă / Dracula Untold (SUA, 2014)
Regia: Gary Shore
Cu: Luke Evans, Dominic Cooper, Sarah Gadon

4 stele