INTERVIU Cătălin Botezatu, designer de modă: „Nu există viaţă şi lume mondenă în România. Este o spoială, o mizerie socială“

INTERVIU Cătălin Botezatu, designer de modă: „Nu există viaţă şi lume mondenă în România. Este o spoială, o mizerie socială“

Cătălin Botezatu a avut parte de o educaţie spartană şi recunoaşte că a fost un tocilar FOTO Kanal D

Designerul de modă Cătălin Botezatu (48 de ani) a vorbit, în cadrul unui interviu acordat ziarului „Adevărul“, despre noua lui emisiune, „Supermodels“, difuzată în fiecare sâmbătă şi duminică de Kanal D, de la ora 22:30, dar şi despre educaţia spartană primită de la mama lui şi despre întâlnirea cu Gianni Versace.

Ştiri pe aceeaşi temă

„Adevărul“: Show-ul „Supermodels by Cătălin Botezatu“ este difuzat deja pe micile ecrane. Este un format românesc?
Cătălin Botezatu: Este un format nou pe piaţa românească, este un format pur românesc. Poate că este cel mai fashion, cel mai complex format de televiziune legat de modă deoarece. Show-ul de la Kanal D are în componenţă şi fete, şi băieţi, pentru prima oară într-un astfel de format. Concurenţii sunt împărâiţi în trei echipe, care rivalizează, care luptă între ele pentru un premiu final. Aceştia sunt supuşi unor provocări extrem de dure, de la şedinţe foto în condiţii extreme, până la prezentări de modă în locuri spectaculoase şi, în acelaşi timp, periculoase. Pe tot parcursul emisiunii se vor lega prietenii, duşmănii, iubiri, dar toate vor fi demolate pentru că  aspiranţii la titlul de „Supermodel“ realizează că, de fapt, sunt rivali.
 
De unde ideea să implicaţi şi băieţi?
Până acum băieţii nu au fost implicaţi, au fost mai degrabă folosiţi drept accesoriu, dar există modelling şi pentru băieţi, nu pot fi excluşi.
 
Aţi avut totuşi o limită de vârstă, 18 ani. De ce? Există modele de 14 ani.
Moda implică absolut tot, de la fotografia nud artistică până la catwalk-ul de tip Haute Couture, românii poate că nu sunt pregătiţi pentru a vedea pe micile ecrane prezentări sofisticate sau şedinţe foto nud, fie ele şi artistice. Tocmai de aceea am evitat să luăm concurenţi sub 18 ani, pentru a nu intra în nişte conflicte gratuite. 
 
Cât de mult v-aţi implicat în producţia show-ului?
Foarte mult, este proiectul meu de suflet, m-am implicat aproape 100%, de la a concepe împreună cu echipa de producţie probele, până la a le testa înainte pentru a vedea dacă le pot trece sau nu concurenţii. Nu am vrut să-i punem în pericol, au fost şi momente în care filmările au fost asistate de paramedici. Şi nu mai vorbesc de implicarea emoţională, pentru că la fiecare eliminare o parte din familia mea se împuţinează, dispare. În acei oameni am investit sentimente. M-am implicat cum era şi firesc în prezentările de modă şi în realizarea costumelor. Am muncit foarte mult, dar am făcut-o cu mare drag.

 
Cum a fost copilăria? Eraţi un copil rebel sau un copil ca toţi copiii cum s-ar spune?
Nu eram un copil rebel pentru că educaţia spartană pe care am primit-o de la mama mea nu mi-a permis asta. O educaţie spartană pe care la acel moment nu am înţeles-o sau pe care am înţeles-o greşit. Am catalogat-o pe mama mea ca fiind o mamă rea, dar mai târziu, când m-am maturizat, mi-am dat seama că acea educaţie face parte din ceea ce sunt, din omul celebru care am ajuns. A fost benefic tot ce am învăţat în acea perioadă. A fost şi o parte frumoasă a copilăriei pentru că am avut o familie frumoasă. Bunicii mă idolatrizau. Mama şi tata erau exigenţi,  dar nu mi-a lipsit niciodată nimic, din punct de vedere financiar, am fost o familie înstărită.
 
Mama era exigentă doar când venea vorba de şcoală?
Era exigentă în toate privinţele. Dacă i se părea că nu m-am adresat cuiva frumos, mâncam bătaie şi mă punea să învăţ si să scriu din Codul Bunelor Maniere. Apoi mă asculta să vadă dacă am reţinut ceva.
 
L-aţi scris de multe ori?
De foarte multe, de zeci de ori. Îl urăsc. De-a lungul timpului şi-a schimbat şi culoarea şi copertele. (Râde)
 
Deci eraţi un elev silitor, nu aveaţi încotro.
Da, am trecut prin toate etapele imbecile, cu treapta întâi, a doua, pe care a trebuit să le iau cu note mari. Am terminat liceul cu 9,90. E adevărat, am fost un tocilar. Am terminat un liceu de matematică-fizică. Am dat admiterea la Energetică, pentru că, fiind înainte de Revoluţie, tatăl meu îşi dorea să plec la Reactorul Nuclear din Canada, să fug efectiv. Aveam nişte relaţii acolo. Asta îşi dorea, să fiu inginer ca şi el. 
 
Şi ce a mers prost?
Bineînţeles că mi-am dat seama că nu era ce îmi doream şi am vrut să fac teatru. Am încercat de mai multe ori, prima oară m-am dus nepregătit total, dar a doua oară am făcut meditaţii cu Florin Piersic şi alţi oameni din lumea actoriei. Singurele satisfacţii au fost că am picat primul sub linie pentru că erau foarte mulţi candidaţi, trei locuri şi foarte multe pile. Dar acolo am cunoscut-o pe Bianca Brad, care m-a îndrumat, mi-a călăuzit paşii către o altă meserie la care nici nu mă gândeam, cea a modellingului. 

 

Cătălin Botezatu: „Nu am rămas în România să sting lumina“


Şi cum aţi intrat, propriu-zis, în lumea modei?
În urma unei prezentări fugiseră în Germania trei manechini şi trebuia să fie înlocuiţi. Am susţinut un concurs foarte, foarte greu, care s-a întins pe trei săptămâni, cu foarte multe probe, şi la capătul căruia am luat nota 10. Dar nu aveam buletin de Bucureşti şi nu puteam fi angajat. Totuşi, şansele mi-au surâs pentru că fostul Ministru al Industriilor Uşoare de pe vremea aceea mi-a facilitat, printr-un ordin guvernamental, cu semnătura tovarăşei Elena Ceauşescu, obţinerea unui buletin.
 
Cum au reacţionat părinţii? Nu aveaţi să fiţi inginer.
Părinţii mei au reacţionat prost mulţi ani de zile pentru că nu erau de acord cu faptul că fiul lor nu o să ajungă inginer celebru, iar mama mea se gândea măcar medic să fiu. După care au început să se mândrească cu mine când au văzut că plec tot timpul în afara ţării, că sunt pe la tot felul de emisiuni, că am prezentări, că îmi câştig singur banii, că mi-am cumpărat o maşină, că prin toate calendarele şi revistele de modă sunt şi eu. Au început să se obişnuiască cu ideea. Până la urmă nu cred că i-am dezamăgit, am făcut nişte facultăţi, chiar dacă doar aşa... ca să fie în palmares. La urma urmei, nu cred că are importanţă ce facultate faci dacă nu îţi place sau dacă nu ai un loc de muncă după ce o termini. Trebuie să faci ceea ce îţi place, nu neapărat să ai studii de specialitate.
 
Câştigaţi bine? 
Păi dacă plecam în Rusia mă puteam întoarce cu contravaloarea unei maşini. 
 
Şi ce făceaţi cu atâţia bani?
Mă distram, dar eram şi extrem de calculat, nu-i cheltuiam pentru că nu aveam nevoie, atunci când făceam prezentări în România eram primiţi ca nişte regi şi regine. Mi-am cumpărat casă, maşină, aveam pentru vremurile acelea un Opel Ascona Manta, ceea ce însemna mult. Am fost un privilegiat. 
 
Aţi lucrat cu Gianni Versace timp de şase luni. Cum a fost acea experienţă?
Am studiat în atelierele Versace, Gianni Versace mi-a fost mentor şi profesor. A fost una dintre cele mai frumoase ale vieţii mele din punct de vedere profesional, în urma căreia am învăţat foarte multe lucruri. Gianni Versace era un om simplu, căruia îi plăcea să treacă prin mână tot ceea ce înseamnă un show şi o prezentare de modă, de la alegerea schiţei şi a materialului până la muzică, regie şi scenografie. Ceea ce fac şi eu astăzi.
 
De ce aţi rămas în România?
Nu am rămas ca să sting lumina, ci consider că e mult mai frumos să-ţi reprezinţi ţara.  Chiar dacă acei oameni nu te cunosc şi nici măcar nu ştiu să-ţi pronunţe numele corect, spun „Uite un creator şi o colecţie din România“. Asta este cea mai mare satisfacţie şi cea mai mare mândrie,  când oamenii vorbesc despre tine, în lume,  fără să te cunoască şi spun că vii din România. Am făcut sute de prezentări la nivel internaţional şi mii la nivelul ţării, cu premii naţionale şi internaţionale, ceea ce înseamnă ceva pentru mine şi, poate, înseamnă ceva şi pentru ţara în care trăiesc. Chiar dacă uneori mă confrunt cu probleme, nu m-am gândit niciodată să plec definitiv. Călătoresc foarte mult, dar întotdeauna am acel dor de ţară, nu neapărat de cineva, mi-e dor de familia mea, dar nu de cineva anume. Nu ştiu, poate că uneori mi-e dor de mizeria de aici, de traficul nenorocit, de intriga asta care există în România, de balcanismul care ne caracterizează.
 

Cătălin Botezatu: „Am fost un privilegiat“


Aţi făcut compromisuri în carieră?
Depinde cum priveşti compromisul. Unul este că, în momentul în care ajungi să ai o astfel de carieră, îţi compromiţi viaţa personală. Nu poţi avea familie şi o viaţă persoanală în totalitate atunci când eşti celebru şi când vrei să faci atât de multe lucruri deodată. 
 
Cum v-aţi găsit echilibrul în ultimii ani? Sau, mai bine zis, l-aţi găsit?
Nu l-am găsit, doar în muncă pot spune că simt acest echilibru. Dacă în viaţa mea personală este haos, în viaţa profesională toate lucrurile sunt foarte bine aşezate şi tocmai pentru a nu trăi în haosul vieţii private întotdeauna m-am refugiat în activitatea profesională. Am alocat fiecare minut liber tot vieţii profesionale sau cunoaşterii, am călătorit, am studiat, am citit mult. 
 
Ce satisfacţii vă mai aduce lumea mondenă, după toate încercările la care aţi fost supus?
Care lume mondenă? Nu există viaţă şi lume mondenă în România. Este o spoială, o mizerie socială. Lumea mondenă la noi înseamnă femei siliconate, nonvalori, asta nu e lume mondenă. Oamenii care contează sunt nişte oameni simpli, modeşti, care, chiar dacă au bani, preferă să fie mai retraşi, să stea în umbră şi să-şi consume viaţa altfel decât să apară la televizor şi să spargă bani etalând o bogăţie care ar deranja prin opulenţă societatea destul de şubredă economic. Lumea mondenă este o spoială continuă a unor personaje care nu ştiu cum să se mai reinventeze, dar care nu au nicio bază. Dacă stai să faci o analiză, vezi că în ultimii 20 de ani au apărut diverse personaje, chiar şi în modă, foarte multe, dar au fost nişte meteoriţi – au apărut şi au dispărut, nimeni nu a reuşit să rămână, să-şi lase amprenta. Fac parte din această lume, dar nu înseamnă că o accept. 
 
Aţi participat în show-ul „Burlacul“. De ce? 
Pentru că a fost o provocare pentru mine, totul a fost decent, nu a fost nimic rău. A fost o emisiune de succes, cu un rating extraordinar. 
 
După acea experienţă puteţi spune că televiziunea prezintă realităţi sau jumătăţi de adevăruri?
În ceea ce mă priveşte, a prezentat realitatea. Şi a mai fost, de exemplu „Burlacul“ cu Edward Strohlen. Acel băiat a rămas cu acea fată, s-au iubit şi poate se iubesc şi acum.
 
Dacă aţi fi la începutul carierei aţi accepta o astfel de provocare pentru a vă remarca?
Dacă emisiunea e făcută bine, dacă nu deformează adevărul, dacă mă pune pe mine într-o lumină favorabilă, de fapt, dacă mă prezintă aşa cum sunt, da, de ce nu? Din aceste motive am făcut-o şi atunci. Mi-am asumat tot ce am făcut, am considerat că nimic nu a fost desuet, vulgar, a fost un reality-show.
 
E mai greu acum în lumea modei, când concurenţa este una acerbă, decât era în vremea Comunismului?
Nu, în Comunism era mai restrictiv, pentru că lumea nici nu se gândea la ceea ce înseamnă modelling în adevăratul sens al cuvântului. Prezentările erau făcute într-un cerc extrem de restrâns, erau pentru oameni exclusivişti, pentru familia Ceauşescu, pentru invitaţii lor. Acum e mai simplu, dacă ai datele necesare. 
 
Cu Zina Dumitrescu, care v-a descoperit, mai păstraţi legătura?
Nu m-a remarcat neapărat Zina Dumitrescu, am avut o colaborare cu casa de modă Venus, unde Zina se ocupa de show-uri şi i-am fost prezentat de una din iubitele mele de la acea vreme, dar pentru că eram un manechin bun aveam colaborări atât cu casa de modă Venus, cât şi cu Cecomul, Adesgo, aveam multe colaborări pe lângă jobul meu stabil de model la Centrul  de Cercetare a Industriei Uşoare. Datorez existenţa mea de model şi cariera mea de designer altor oameni, Bianca Brad mi-a călăuzit paşii către modelling, designerilor Simona Vlanga şi Nae Ivanov.
 
Ştiu că sunt nenumărate, dar care sunt momentele din carieră care v-au rămas în suflet? Întâlniri sau prezentări.
Da, chiar sunt nenumărate, pentru că am trăit cât alţii în zece vieţi.  Fiecare clipă din viaţa mea profesională înseamnă un moment special, de la cele în care am studiat, am întâlnit oameni speciali, până la emisiunile pe care le-am moderat şi prezentările de modă pe care le-am făcut pe marile podiumuri ale lumii

Ce mai pregătiţi?
Am proiecte legate de fashion, colecţii, am două prezentări la Londra în această lună, pregătesc noile colecţii primăvară-vară şi toamnă-iarnă pentru 2015-2016, voi pleca în Columbia, la Columbia Fashion Week, apoi am multe prezentări în teritoriu şi poate cea mai recentă noutate este faptul că alături de brandul Louis Purple am lansat o linie de costume pentru bărbaţi Cătălin Botezatu Made to Measures, costume ce se vor regăsi în magazinele Louis Purple din toată ţara, şapte la număr, şi unul la Chişinău iar pe viitor în nu mai puţin de 60 de magazine în toată lumea. 
 
Aveţi vreun regret?
Am făcut tot ce mi-am dorit, tot ce mi-am propus, sunt un om împlinit, nu am regrete, privesc cu mândrie şi demnitate în trecutul meu. 
 
 
 
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările