Prin urmare, pentru prima dată în istoria CNR, acest for de dialog pe învăţământ superior - „vocea universităţilor româneşti” - se situează în afara legii şi a propriilor norme de funcţionare, atât pe problema neimplicării în politică, cât şi pe subiectul reprezentării legale.

Este păcat că legea a devenit opţională, iar multe instituţii ale statului, inclusiv Guvernul, tolerează acest comportament.

Cum nu toate universităţile acceptă această impostură, la un moment dat, subiectul se va clarifica (probabil în instanţă, dacă nu se va recunoaşte realitatea), dar până atunci asistăm la distrugerea unor instituţii pentru interese mici, personale şi de partid. Oare de ce?

Nu-i cer demisia „Preşedintelui CNR” pentru că nu are cum să-şi dea demisia dintr-o funcţie pe care o deţine ilegal sau, mai exact, NU o mai deţine.

Sunt însă optimist că legea şi bunul simţ vor învinge.