Prezidențiale 2025 – „Sfinți” și „Demoni”

Studiu de caz: Nicușor Dan

Suntem iar în campanie electorală. Prin urmare, au revenit manipulările de tot felul, inclusiv cele prin sondaje de opinie.

FOTO Inquam

Din păcate, în această cursă, s-a (re)înscris și Primarul General al Capitalei. Nicușor Dan aplică – și de această dată – tehnici simple de comunicare, desprinse din manualele de profil, bazate pe inducerea în eroare a oamenilor, tehnici pe care le-a practicat și în perioada aprilie – iunie 2024, cu ocazia alegerilor pentru Primăria Capitalei.

Să analizăm aceste tehnici de manipulare – pas cu pas! –  și să vedem în ce mărură Nicușor Dan chiar este (sau nu) un politician matur, serios, cu principii democratice solide, căruia românii ar trebui (sau nu) să-i ofere sprijin pentru cea mai înaltă funcție în stat.

Pasul 1: Pericolul, certificat de un … sondaj anonim

Apelarea la sondaje contrafăcute sau incorecte metodologic, la rapoarte semnate de „institute” de care nu a auzit nimeni, utilizarea unor statistici scoase din context reprezintă forme frecvente de manipulare publică. În general, cifrele captează ușor atenția oamenilor, iar cei care le rostogolesc mediatic sunt creditați cu un anume tip de „legitimitate profesională”. Cu alte cuvinte, ca în reclamele pentru pasta de dinți, dacă „asociația medicilor stomatologi” recomandă, atunci înseamnă că este ceva serios. Evident, aproape nimeni nu întreabă „Care asociație? Cum o cheamă?”, pentru că în lume sunt câteva mii de organizații de acest tip. 

Astfel, și în acest caz, punctul de plecare este un sondaj „anonim”, la care Nicușor Dan face referire. Nu-l prezintă în mod concret (nimeni nu l-a văzut, nimeni nu-l validează științific), dar extrage o concluzie pesimistă: un indezirabil / un extremist este pe primul loc în sondaje.

În cazul localelor, când a aplicat aceeași metodă de lucru, indezirabilul identificat de Nicușor Dan a fost Cristian Popescu Piedone, în timp ce pentru prezidențialele din 2025, indezirabilul este Călin Georgescu. În ambele cazuri, se folosește ca reper pragul de „peste 40% intenție de vot”.

Tot el ne spune, ca o formă de protecție, probabil, că cifrele „nu sunt foarte relevante pentru că s-au și suprapus cu perioada de sărbători”. Ca să fac o paralelă simplă, este ca și cum ți-ai verifica glicemia după ce ai mâncat cinci prăjituri. Nu este relevantă valoarea măsurată (210 în loc de 90), dar o anunți public și o folosești în setarea unui „diagnostic” și a unui „tratament”.

Pasul 2: Denigrarea competitorilor cu șanse

Cel sau cei identificați ca „sursă de risc” pentru candidatul Nicușor Dan sunt aruncați în derizoriu, prin comunicare directă sau indirectă, adică „pe surse”.

La locale, candidatul comun Cătălin Cîrstoiu reprezenta un risc evident pentru primarul în funcție, așa că au apărut imediat diferite subiecte parazite, multe infirmate ulterior, dar care au produs efecte la momentul potrivit: „este incompatibil”, „nu crește în sondaje”, „Firea dorește scoaterea lui Cîrstoiu din cursă și plătește presa să-l atace”, „nu-l susține nimeni”, „este singur”, „coaliția urmează să-l retragă pe Cîrstoiu” etc. Cu siguranță, recunoașteți aceste teme, care au circulat intens în perioada respectivă, dar pentru care nu au existat și dovezi. Totul era „pe surse”. Alianța PSD-PNL a căzut în cursă, iar Cîrstoiu a fost retras, deși ajunsese în numai două săptămâni la 24% intenție de vot. Astfel, prin eliminarea unui competitor greu (Cîrstoiu) și înlocuirea lui cu doi candidați (Firea și Burduja), care nu au mai avut timp să construiască o campanie, calea pentru al doilea mandat la Primăria Capitalei pentru Nicușor Dan a fost „eliberată”.

Acum, se întâmplă același lucru, dar pe două fronturi diferite: Antonescu și Lasconi. Tot „pe surse”, aflăm că: „Antonescu nu depășește 14%”, „o parte importantă din PNL nu-l vrea pe Antonescu, ci pe Nicușor Dan”, „Lasconi s-a prăbușit la 9%”, „Lasconi va fi retrasă”, iar lista de dezinformări, cu siguranță, va continua.

Pasul 3: Marchează teritoriul, pentru a controla narativul spre „soluția salvatoare”

Nicușor Dan și-a anunțat primul candidatura, pentru niște alegeri despre care încă nu știm foarte multe (calendar, candidații din partea partidelor etc.). A făcut acest lucru pentru a se poziționa ca „reper electoral”. În timp ce despre Georgescu, Simion, Lasconi, Antonescu, Bolojan, Ciolacu etc. nu știm dacă se vor regăsi pe listele electorale, despre Nicușor Dan ni se spune „cu certitudine” că va fi pe buletinul de vot. Într-un fel, aplică strategia lui Mircea Geoană, care a făcut cam același lucru, dar cu doi ani înaintea alegerilor din 2024: „el nu este din partide”, „partidele sunt rele”, „independenții sunt buni”, „uite-i cum se ceartă!”, „ei nu au diplome, Nicușor are”, „Nicușor este altfel”, „EL este soluția”, „în final, va fi susținut de toți” etc. 

Pericolul manipulării este foarte mare, pentru fiecare dintre noi, dar și pentru noi toți, ca societate. Mulți indivizi sau multe comunități/națiuni au căzut în capcana dezinformărilor atent croșetate de persoane ale căror interese nu sunt întotdeauna la vedere. Marea problemă a manipulării este aceea că pe fiecare dintre noi ne poate aduce în situația în care nu mai distingem între adevăr și minciună, deoarece minciuna, spusă de 1.000 de ori, poate să devină, la nivel de percepție publică, „adevăr”. Prin urmare, cel care are posibilitatea de a controla narativul / discursul public poate ajunge în postura de a decide ce este „adevăr” și ce este „minciună”, cine este „bun” și cine este „rău”, ce este „alb” și ce este „negru”.

Iată de ce, ca profesor de științe ale comunicării, într-o universitate specializată în domeniul științelor guvernării, nu am să las netaxate excesele de comunicare neetică ale unor politicieni, fie ei democrați sau nu, pro-europeni sau nu. De multe ori, acești politicieni, la rândul lor, sunt manipulați de consultanții politici (care par toți școliți mai mult în est decât în vest), care le vând, pe milioane de euro, „rețeta (in)succesului electoral”. Aflăm aceste lucruri inclusiv din documentele desecretizate de CSAT, cu privire la modul în care s-a derulat campania electorală pentru prezidențialele din 2024, sau de la AEP, cu ocazia depunerii documentelor pentru decontarea cheltuielilor electorale ale candidaților.

Mulți politicieni, nu numai Nicușor Dan, au crezut că dacă definesc ei „răul” în politică („ciuma roșie”, „ciuma galbenă”, „progresiștii”, „soroșiștii”, „penalii”, „comuniștii”, „extremiștii”, „pro-rușii” etc.), atunci, prin contrast, imaginea lor publică este mai bună. Este ca și cum te-ai juca cu ADN-ul politico-social: riști să dai naștere unor monștri. În mare, cam asta s-a întâmplat în România, în ultimii 20 de ani. Astfel, „marele val suveranist” a fost creat chiar de politicienii „clasici”, categorie în care intră și Nicușor Dan, la care s-a adăugat „krivățul”, care bate întotdeauna din est și nord-est și știe să lărgească crăpăturile deja existente – adică lucrează cu „materialul clientului”. Peste casele chivernisite, „krivățul” bate fără efect, în timp ce gospodăriile neîngrijite pot fi chiar puse la pământ.

Revenind acum la Primarul General al Capitalei, o simplă căutare pe internet ni-l arată pe Nicușor Dan de mână cu George Simion în 2016^[1], în 2020, pe 7 noiembrie 2024^[2]. La această ultimă întâlnire (7 noiembrie 2024), Nicușor Dan a considerat că este OK să facă „turul prezidențiabililor” pentru a discuta despre „viitorul Bucureștiului” și să-l includă și pe George Simion în agenda sa, fără să fie deranjat că stă în poză cu un politician extremist de factură legionară. Nicușor Dan a contribuit, conștient sau nu, la legitimarea lui Simion, așa cum zilele acestea, prin lansarea pe piață a unui sondaj „anonim”, îl legitimează pe Călin Georgescu.

Prin urmare, așa cum am ridicat o serie de semne de întrebare legate de candidatura fostului secretar general adjunct NATO, Mircea Geoană, am să pun și de această dată o serie de întrebări, de data aceasta adresate lui  Nicușor Dan, posibil candidat pentru cea mai înaltă funcție în stat:

1. Ce părere are Nicușor Dan despre politicienii români extremiști, pro-ruși și de factură legionară?

1. Cum explică faptul că „s-a aflat în poză” cu unii dintre acești extremiști pe parcursul unei lungi perioade de timp (cel puțin 8 ani)?

1. Ce-l califică pe Nicușor Dan pentru funcția de Președinte al României?

Ca să-l votez, ar trebui să știu dacă poate gestiona o țară, din poziția de Președinte, și în ce măsură experiența sa de până acum este relevantă în raport cu cerințele poziției de la Cotroceni. Aici, trebuie să-i dau dreptate lui Tudorel Toader: NU poți să conduci Statul dacă nu cunoști instituțiile Statului. Va fi Nicușor Dan capabil să asigure echilibrul dintre puterile Statului Român, în condițiile în care la București, din poziția de primar general, nu a reușit să asigure echilibrul între Primaria Capitalei și primăriile de sector?  Nu mai dezvolt temele de politică externă sau securitate națională, unde Nicușor Dan nu are ce să ne spună sau să ne dovedească. Din această perspectivă, este foarte clar că mulți, chiar foarte mulți dintre cei al căror nume a fost vehiculat în contextul unei posibile candidaturi pentru Cotroceni (Crin Antonescu, Cătălin Predoiu, Bogdan Aurescu, Anca Dragu, Teodor Baconschi, Robert Cazanciuc, Alexandru Rafila, Daniel David, Sorin Ducaru, Emil Hurezeanu, Andrei Muraru etc.) sunt muuult mai calificați decât Nicușor Dan.

1. Cine îl susține (inclusiv financiar) pe Nicușor Dan, în vederea unei eventuale candidaturi pentru poziția de Președinte al României?

Independenții „fără partid”, așa cum a fost și cazul lui Mircea Geoană, respectiv Călin Georgescu, NU pot explica în mod transparent cum reușesc să îndeplinească toate formalitățile legale în vederea depunerii dosarului de candidatură (ca de exemplu, obținerea a 200.000 de semnături de susținere) și a derulării campaniei electorale. Prin urmare, când auzim despre un „independent” care vrea să candideze, mai întâi trebuie să clarificăm aceste aspect și numai apoi putem să trecem la pasul următor. Cine sunt cei care îl sprijină pe Nicușor Dan în derularea tuturor acestor proceduri pre-electorale? A folosit de multe ori expresia „echipa mea de campanie”. Din cine este formată și cine îi plătește? Sau problema „deturnării fondurilor publice în scopuri electorale” este investigată numai când vorbim de Liviu Dragnea?

Mai adaug două întrebări, care sunt adiacente, dar care, într-un fel, vin să confirme faptul că o candidatură trebuie să fie ceva serios, derulată în deplină transparență și legalitate.

1. Cine sunt sociologii care au realizat – deci pot valida științific – sondajul de opinie pe care Nicușor Dan susține că l-a comandat?
2. Cine a plătit pentru realizarea acestui sondaj, în condițiile în care costurile reale pentru un asemenea demers sunt de 12.000 – 16.000 de Euro?

Dacă a plătit din propriul buzunar, atunci trebuie să ne amintim că salariul unui primar este de 2.000 Euro/lună. Dacă a plătit altcineva, cine este acest „finanțator” și care ar fi motivația bunăvoinței lui?

Ridic toate aceste întrebări pentru că mi-aș dori ca viitorul Președinte al României să nu facă ceea ce am criticat la Liviu Dragnea, Mircea Geoană, George Simion și, mai nou, la Călin Georgescu. Când pretinzi că ești „altfel” trebuie să demonstrezi că ești capabil să faci lucrurile diferit, nu să apelezi la aceleași „strategii electorale” reciclate de aceiași consultanți politici, platiți din aceleași surse netransparente.

O ultimă întrebare: ce va urma după acest articol?

În primul rând, voi avea un val de critici / înjurături / amenințări, atât din partea susținătorilor („organizați”) ai lui Nicușor Dan („Cum îndrăznești să te iei de EL?!”), dar și din partea extremiștilor de factură legionară – și ei foarte bine „organizați”.

M-am obișnuit! Și când îl criticam pe Liviu Dragnea primeam astfel de mesaje „de încurajare”.

Nicușor Dan și susținătorii săi pot considera acest articol „un atac”, așa cum deja a fost catalogat mesajul meu de ieri, de pe Facebook, dar întrebările ridicate de mine există în spațiul public, nu de ieri, de azi, ci de câțiva ani buni. Un politician cu o fundație democratică solidă ar considera aceste întrebări legitime și ar încerca să le clarifice, cât mai repede posibil. Un politician „clasic” se va eschiva.

Trebuie însă să înțelegem că, deși nu există politicieni perfecți și de multe ori ne asumăm un vot pentru un candidat sau altul, în ciuda unor informații publice ne-onorante legate de aceștia, nu putem aplica unități de măsură diferite. Din păcate, în ultimii douăzeci de ani, în România, s-a consolidat un curent de tip „fanatism politic”, în care analiza la rece și obiectivă a fost înlocuită de „idolatrizarea” personajului politic favorit și „exorcizarea” celor nedoriți. Potrivit unora, Iohannis, Ciolacu, Ciucă, Cîțu, Ludovic Orban, Dăncilă, Tudose, Grindeanu, Cioloș, Ponta, Ungureanu, Boc, Tăriceanu, Năstase pot fi atacați, criticați, înjurați, „pentru că merită”, dar de „sfinții lor” să nu ne luăm! Acum, Nicușor Dan încearcă să se plaseze în această categori, „de sfânt”.

Eu prefer, însă, să judec cu capul meu, să mă gândesc la interesele noastre, ca țară, și să nu mă închin în fața niciunui „sfânt”, doar pentru că așa și-ar dori unii, care sunt obișnuiți să creioneze scenarii politice, într-o încăpere a cărei factură la întreținere nu știu cine o plătește.

^[1] https://inquamphotos.com/photos/bucuresti-unionisti-usr-53744

https://inquamphotos.com/photos/bucuresti–unionisti–usr-53746

https://inquamphotos.com/photos/bucuresti-unionisti-usr-53799

https://inquamphotos.com/photos/bucuresti-unionisti-usr-53798

https://inquamphotos.com/photos/bucuresti-unionisti-usr-53796

^[2] https://www.antena3.ro/politica/nicusor-dan-s-a-intalnit-si-cu-george-simion-ce-planuri-are-liderul-aur-in-bucuresti-vom-largi-granitele-727045.html

Acest articol a apărut și pe site-ul revista culturala.ro.