România, ţara în care oamenii care muncesc sunt tot săraci

România este ţara în care oamenii muncesc mai mult decât în alte state europene, dar tot nu scapă de sărăcie, înregistrând progrese mult prea mici, de numai trei procente într-o perioadă de 5 ani, după cum arată datele Eurostat.

Concret, dintre cele 27 de state UE, România are cea mai mare pondere a oamenilor care, deşi muncesc, sunt tot săraci, conform raportului Eurostat privind dezvoltarea sustenabilă.

Potrivit acestuia, în anul 2018, mai mult de 15% din românii cu vârste de cel puţin 18 ani şi care se duceau la muncă erau expuşi riscului de sărăcie, cu numai 3 procente mai puţin decât în urmă cu 5 ani, când rata riscului de sărăcie la persoanele care munceau era de 18%.

Şi bogaţii Europei sărăcesc

Majoritatea statelor europene au înregistrat scăderi ale riscului de sărăcie, mai puţin Luxemburg, una din cele mai bogate ţări din UE raportat la PIB-ul pe cap de locuitor. Astfel, rata riscului de sărăcie a celor care muncesc a crescut cu circa un procent, ajungând la 12% în 2018. Conform graficului de mai jos, urmează Spania, cu circa 11%, şi Italia, cu 10%, şi ele aflate în creştere.

Românii, la fel de muncitori ca austriecii

Pe de altă parte, România este între primele 10 ţări cu cel mai mic procent din populaţie care trăieşte în gospodării în care nu se prea munceşte. Concret, în anul 2018, doar vreo 7% dintre românii cu vârste de până în 59 de ani trăiau în gospodării cu intensitate a muncii foarte scăzută. Situaţia de la noi este comparabilă cu cea din Austria, de exemplu.

Prin gospodării cu intensitate scăzută a muncii, Eurostat înţelege acele gospodării în care adulţii au lucrat cel mult 20% din potenţialul lor în ultimul an. Grecia, Irlanda şi Belgia aveau în 2018 cele mai mari ponderi ale oamenilor de până în 59 de ani care trăiau în familii ai căror membri nu prea se duceau la lucru.

12% dintre români, în sărăcie severă

În schimb, tot românii sunt printre cei mai săraci din Uniunea Europeană. În anul 2018, în jur de 12% din populaţia României trăia în sărăcie severă. Asta înseamnă că nu-şi permiteau să-şi satisfacă măcar 4 dintre umătoarele nevoi banale: să mănânce carne sau peşte (ori echivalentul vegetarian) o dată la două zile, să se ducă o săptămână pe an în vacanţă, să-şi plătească utilităţile sau chiria, să-şi încălzească locuinţa iarna, să aibă televizor color, maşină de spălat rufe, telefon, să facă faţă unor cheltuieli neaşteptate.

România a făcut progrese în 5 ani, pentru că în anul 2013 un procent de 30% dintre noi aveau lipsuri materiale severe.

Pe primul loc în acest top negru al sărăciei severe erau vecinii noştri bulgari, cu un procentaj de peste 20%, în anul 2018, dar şi ei au făcut progrese considerabile faţă de 2013, când aveau aproape 45%.

Cele mai mici procente ale populaţiei expuse lipsurilor materiale severe erau, în anul 2018, în Luxemburg, Suedia şi Olanda (mai puţin de 3%).

În anul 2018, peste 30% dintre români trăiau sub risc de sărăcie sau excluziune socială - locul al doilea în UE, după Bulgaria, potrivit datelor Eurostat.