Analiză Populația lumii îmbătrânește. Cine va plăti nota? Europa, Japonia și China schimbă economia globală

Mai puțini oameni activi și mai mulți pensionari pun presiune pe pensii, sănătate și finanțele publice. Soluțiile includ creșterea productivității, automatizarea, inteligența artificială, creșterea vârstei de pensionare și, în unele economii, imigrația. Pentru investitori, îmbătrânirea populației creează atât riscuri, cât și oportunități.

Populaţia lumii îmbătrâneşte Foto: Shutterstock

Economia mondială intră într-o perioadă în care una dintre cele mai importante resurse începe să devină mai rară: forța de muncă.

Populația lumii continuă să crească, dar într-un ritm mai lent, în timp ce în economiile mai dezvoltate populația de vârstă activă începe deja să scadă. Europa și Japonia sunt printre cele mai avansate în acest proces, iar China intră rapid în aceeași etapă.

Schimbarea demografică se transmite direct în economie. Pe măsură ce generațiile mai mici ajung pe piața muncii, baza de contribuabili se restrânge, în timp ce numărul persoanelor care depind de pensii și servicii medicale crește. În aceste condiții, creșterea economică nu mai poate conta în aceeași măsură pe extinderea forței de muncă și devine tot mai dependentă de productivitate și de capital.

„Mecanismul de bază este relativ simplu. Creșterea economică depinde de forța de muncă, de capital și de productivitate. Atunci când numărul persoanelor active începe să scadă, productivitatea și utilizarea eficientă a capitalului trebuie să compenseze o parte tot mai mare din diferență”, a explicat analistul Raul Putilean.

Europa și Japonia au intrat deja în noua realitate demografică

Japonia este unul dintre cele mai clare exemple ale acestei tranziții. Persoanele de cel puțin 65 de ani reprezentau 29,3% din populația țării în 2024, una dintre cele mai ridicate ponderi din lume. În Europa, fenomenul este alimentat în principal de fertilitatea scăzută: în Uniunea Europeană, rata fertilității a coborât la 1,34 copii per femeie în 2024, mult sub nivelul de aproximativ 2,1 copii considerat necesar pentru înlocuirea generațiilor. 

Pe termen lung, diferența dintre generațiile care ies din activitate și cele care intră pe piața muncii devine tot mai importantă. OECD estimează că populația de vârstă activă din zona organizației ar putea scădea cu 8% între 2023 și 2060, iar în mai multe economii, inclusiv din Europa Centrală și de Est, declinul ar putea depăși 30%. 

Pentru guverne, această evoluție înseamnă că aceeași bază de contribuabili trebuie să susțină cheltuieli tot mai mari cu pensiile și sănătatea. Opțiunile sunt cunoscute: creșterea vârstei de pensionare, stimularea participării la muncă, modificarea beneficiilor, majorarea taxelor sau utilizarea datoriei publice. Niciuna nu poate elimina însă efectul demografic.

În același timp, durata vieții active poate deveni un factor economic mai important. Dacă oamenii rămân mai mult timp în activitate, presiunea asupra sistemelor de pensii se reduce, iar economia păstrează mai mult timp o parte din forța de muncă experimentată. OECD estimează că raportul dintre persoanele de peste 65 de ani și cele cu vârsta între 20 și 64 de ani a crescut de la 21 la 33 la 100 în perioada 1994-2024 și ar putea ajunge la 55 la 100 în următorii 30 de ani, potrivit OECD.

China intră rapid în aceeași categorie

China se află într-o etapă diferită de Japonia, dar direcția este aceeași, iar dimensiunea economiei face ca efectele să fie mult mai importante pentru economia mondială.

În 2025, aproximativ 15% din populația Chinei avea cel puțin 65 de ani, în timp ce numărul nașterilor a coborât la circa 7,92 milioane, de la peste 18 milioane în 2016. Populația țării a scăzut pentru al patrulea an consecutiv.

Pentru China, combinația dintre mai puține nașteri și o populație tot mai vârstnică înseamnă o forță de muncă mai mică și o schimbare treptată a structurii economiei. Modelul bazat pe extinderea continuă a numărului de angajați și pe acumularea de capital trebuie să se adapteze unei economii în care productivitatea capătă o importanță tot mai mare.

De aici și investițiile masive în automatizare, robotică și inteligență artificială. Într-o economie în care forța de muncă se restrânge, tehnologia poate permite companiilor să mențină sau să crească producția fără o creștere corespunzătoare a numărului de angajați.

Schimbarea demografică influențează însă și cererea. O populație mai vârstnică are alte priorități de consum și economisire decât una mai tânără, iar această tranziție se reflectă în sectoare precum locuințele, sănătatea, serviciile financiare și bunurile de consum.

India are avantajul demografic pe care China începe să îl piardă

India se află în punctul opus al acestei transformări. În 2025, 68,4% din populație avea între 15 și 64 de ani, ceea ce înseamnă aproximativ un miliard de persoane de vârstă activă. 

India intră astfel într-o perioadă în care dispune de o forță de muncă numeroasă și relativ tânără, în timp ce China începe să piardă acest avantaj. Diferența poate conta pentru creșterea economică, consum și atragerea investițiilor, dar efectul depinde de capacitatea economiei indiene de a crea suficiente locuri de muncă productive și de a investi în capital.

Cu alte cuvinte, demografia îi oferă Indiei o fereastră de oportunitate, dar nu garantează rezultatul economic. Pentru ca numărul mare de persoane aflate la vârsta activă să se transforme într-un avantaj pentru PIB și veniturile populației, economia trebuie să poată absorbi această forță de muncă în sectoare cu productivitate ridicată.

Cine va plăti nota?

Îmbătrânirea populației schimbă și echilibrul financiar dintre generații. În sistemele de pensii finanțate în mare parte din contribuțiile celor aflați în activitate, reducerea numărului de contribuabili în raport cu cel al pensionarilor creează o presiune care poate fi acoperită doar printr-o combinație de măsuri.

Unele guverne pot accepta taxe și contribuții mai mari, altele pot utiliza mai multă datorie publică sau pot ajusta nivelul beneficiilor. Creșterea vârstei de pensionare și menținerea oamenilor mai mult timp în activitate reprezintă o altă variantă, iar imigrația poate extinde baza de contribuabili în țările capabile să atragă și să integreze forță de muncă.

În acest context, problema nu este doar câți oameni are o economie, ci și câți dintre ei lucrează, cât timp rămân în activitate și cât produc.

Când oamenii devin mai puțini, capitalul devine mai important

Aici apare legătura dintre demografie și productivitate. Dacă numărul angajaților nu mai poate crește, economia poate obține în continuare creștere printr-o producție mai mare per angajat.

„Îmbătrânirea populației nu înseamnă că economiile vor înceta automat să crească. Înseamnă însă că vor depinde mai mult de tehnologie, automatizare și utilizarea eficientă a capitalului. Deficitul de forță de muncă poate majora salariile și costurile, dar poate accelera în același timp digitalizarea, robotizarea și adoptarea inteligenței artificiale”, spune Putilean.

Pe măsură ce recrutarea devine mai dificilă, investițiile în tehnologie pot deveni o modalitate de a limita dependența de forța de muncă. Pentru companii, automatizarea nu mai ține doar de reducerea costurilor, ci și de capacitatea de a menține producția într-un mediu în care numărul angajaților disponibili scade.

Această schimbare poate avea efecte asupra investițiilor de capital în ansamblu. O economie cu mai puțini lucrători are nevoie de mai mult capital per angajat pentru a menține capacitatea de producție, ceea ce poate crește importanța automatizării, a software-ului și a tehnologiilor care permit creșterea productivității.

Imigrația intră în ecuație

Pentru economiile în care populația activă scade, imigrația poate reprezenta o altă modalitate de a extinde oferta de muncă. Efectul nu depinde însă doar de numărul persoanelor care intră într-o țară, ci și de cât de repede sunt integrate pe piața muncii și de nivelul de calificare al acestora.

Pe măsură ce populația activă devine o resursă mai rară, economiile dezvoltate ajung să concureze pentru lucrători într-un mod similar competiției pentru capital. Capacitatea de a atrage oameni, de a-i integra și de a le oferi condiții pentru a rămâne în activitate devine astfel o componentă a competitivității economice.

Ce înseamnă schimbarea pentru investitori

Pentru piețele financiare, îmbătrânirea populației nu înseamnă pur și simplu că unele țări devin mai puțin atractive, iar altele mai atractive. Ea schimbă structura cererii și poate favoriza companiile care răspund unor nevoi în creștere sau care reușesc să producă mai eficient într-un mediu cu forță de muncă mai puțină.

Sănătatea, serviciile medicale, industria farmaceutică, asigurările și administrarea patrimoniului se află printre domeniile în care schimbarea demografică poate susține cererea. În paralel, automatizarea, robotica și inteligența artificială pot beneficia de presiunea tot mai mare asupra pieței muncii.

Dar demografia unei țări nu este echivalentă cu perspectiva unei companii.

„O țară cu o populație îmbătrânită nu este automat o investiție slabă. Tehnologia poate compensa parțial lipsa forței de muncă, iar companiile își pot genera veniturile la nivel global, dincolo de piața lor de origine. Investitorii urmăresc, în cele din urmă, profitabilitatea, avantajele competitive și capacitatea de adaptare, nu doar structura demografică”, explică analistul.

O companie europeană sau japoneză poate avea o piață internă îmbătrânită și, în același timp, să obțină o mare parte din venituri din alte regiuni ale lumii. În aceeași măsură, o companie dintr-o economie tânără poate beneficia de o piață internă în expansiune fără ca această creștere să se transforme automat în profituri mai mari.

De aceea, pentru investitori, demografia este mai degrabă un factor care modifică mediul economic în care operează companiile decât un indicator suficient pentru alegerea unei piețe.

Diversificarea într-o economie globală care se schimbă

Pe un orizont de câteva decenii, este dificil de anticipat cu precizie care economii vor câștiga și care vor pierde din ponderea lor în economia mondială. India și alte economii asiatice pot câștiga importanță pe măsură ce populațiile lor active cresc, în timp ce Europa, Japonia și China se confruntă cu o forță de muncă mai redusă.

„În această privință, investițiile pasive prin ETF-uri diversificate oferă un avantaj important. Investitorul nu trebuie să anticipeze cu precizie regiunea câștigătoare a următorului deceniu. Indicii globali se ajustează în timp: dacă importanța Indiei, a Asiei de Sud-Est sau a altor economii crește, ponderea lor poate avansa treptat; dacă unele piețe pierd relevanță, ponderea lor scade. Pentru majoritatea investitorilor, aceasta este o abordare mai simplă, mai robustă și mai puțin dependentă de predicții”, precizează Putilean.

Transformarea demografică se produce lent, dar efectele ei economice se acumulează în timp. Pe măsură ce populațiile îmbătrânesc și forța de muncă se restrânge, pensiile și sănătatea vor ocupa o parte tot mai importantă din resursele publice, în timp ce companiile vor avea nevoie de investiții mai mari pentru a menține productivitatea.

În acest nou echilibru, diferența dintre economiile care reușesc să compenseze lipsa forței de muncă prin capital, tehnologie și productivitate și cele care nu reușesc să facă acest lucru va deveni tot mai importantă pentru ritmul de creștere economică.