Video Febra stadioanelor noi cuprinde România. Investițiile care iau locul arenelor construite în comunism
0România a intrat în febra stadioanelor noi, chiar dacă astfel de proiecte nu sunt lipsite de controverse. Investițiile în reconstrucția stadioanelor încep de la zeci de milioane de euro și promit infrastructură modernă, chiar și în orașe unde pasiunea pentru fotbal s-a stins după comunism.
Cel puțin zece proiecte majore de construcție a unor stadioane sunt derulate în România, iar costurile lor pornesc de la câteva zeci de milioane de euro.
În timp ce mulți localnici așteaptă cu nerăbdare finalizarea lor, investițiile au stârnit adesea controverse. În primul rând, au fost reclamate costurile ridicate și incapacitatea Guvernului României de a le finanța în condițiile economice actuale, chiar și în situațiile în care contractele de execuție au fost semnate.
Alți români s-au declarat nemulțumiți de proiecte deoarece acestea vizau demolarea vechilor arene locale, de care s-au atașat sentimental sau pe care le-au considerat încă viabile, la zeci de ani de la inaugurare, cu condiția modernizării lor.
Pe lângă costuri, eficiența proiectelor și atașamentul față de arenele vechi, controverse a stârnit și capacitatea noilor stadioane și adecvarea acesteia la nevoile comunității, în condițiile în care cluburile pentru care au fost construite nu au avut performanțe sportive notabile, iar numărul suporterilor care le folosesc este adesea redus.
Tot mai multe stadioane noi
Arena Națională din București, cel mai mare stadion din România, a fost inaugurată în 2011 și construită cu un buget de aproximativ 235 de milioane de euro, devenind primul stadion din țară omologat la standardul de elită UEFA.
Investiția a deschis calea altor proiecte majore de infrastructură sportivă realizate în ultimul deceniu, printre care Cluj Arena (2011), Stadionul Ilie Oană din Ploiești (2011), Stadionul Anghel Iordănescu din Voluntari (2012), stadionul din Giurgiu (2014), stadionul de la Ovidiu (2015), Stadionul Ion Oblemenco din Craiova (2017), stadionul din Mioveni (modernizat în 2018), stadionul din Târgu Jiu (2019) și Stadionul Francisc von Neuman din Arad (2020).
Investițiile au continuat după 2020 cu mai multe arene noi realizate în special prin Compania Națională de Investiții, printre care Stadionul Steaua (2021, peste 31.000 de locuri), Stadionul Arcul de Triumf (2021), stadionul Sepsi OSK din Sfântu Gheorghe (2021), Stadionul Rapid-Giulești (2022), Stadionul Municipal din Sibiu (2022) și Stadionul Eugen Popescu din Târgoviște (2023), la care se adaugă mai multe baze sportive și arene de dimensiuni mai mici construite în aceeași perioadă.
În prezent, mai multe proiecte sunt în faze de execuție sau proiectare, majoritatea derulate prin Compania Națională de Investiții.
Printre cele mai importante sunt reconstrucția Stadionului Dinamo din București, a Stadionului Gheorghe Hagi din Constanța, a noului stadion al echipei Corvinul Hunedoara și a noii arene din Timișoara, care va înlocui fostul stadion „Dan Păltinișanu”. Alte lucrări vizează stadioane noi în Târgoviște, Pitești și Timișoara, Brașov, Oradea, Alexandria, Slatina, Giurgiu și Bistrița.
Ce costuri vor avea stadioanele noi
Potrivit listei prezentate de Compania Națională de Investiții (CNI), costurile noilor stadioane aflate în execuție, contractare sau procedură de achiziție publică ajung la sute de milioane de lei pentru fiecare obiectiv, iar capacitatea acestora variază între aproximativ 5.000 și peste 30.000 de locuri.
Cel mai scump proiect este noul stadion din Timișoara (32.150 locuri), estimat la 836,94 milioane de lei, urmat de Arena Dinamo București (25.059 locuri), evaluată la 854,57 milioane de lei, de stadionul din Constanța (18.190 locuri), estimat la 490,93 milioane de lei, și de complexul sportiv din Oradea (16.291 locuri), cu o valoare de 472,91 milioane de lei, arată CNI.
Alte investiții importante sunt stadionul din Slatina (10.670 locuri), estimat la 397,13 milioane de lei, stadionul Nicolae Dobrin din Pitești (15.200 locuri), evaluat la 372,85 milioane de lei, precum și stadionul din Bistrița (12.388 locuri), cu o valoare de 318,36 milioane de lei.
Pe listă se află și stadionul din Târgoviște (12.012 locuri), contractat la 271,42 milioane de lei, stadionul Corvinul din Hunedoara (10.100 locuri), estimat la 209,96 milioane de lei, stadionul Tineretului din Brașov (9.716 locuri), evaluat la 164,43 milioane de lei, precum și stadionul municipal din Alexandria (5.496 locuri), contractat la 66,96 milioane de lei.
Primul mare stadion al României
Primul mare stadion din România, Stadionul „23 August” din Capitală, a fost construit în doar patru luni, în 1953, și avea o capacitate de peste 80.000 de locuri. Complexul numit inițial Parcul de Cultură şi Sport „23 August” a fost inaugurat în 4 august 1953, cu ocazia Festivalului Mondial al Tineretului și Studenților pentru Pace, organizat în București. Zeci de mii de oameni au fost mobilizați la construcția complexului sportiv și a altor clădiri care urmau să fie inaugurate cu ocazia festivalului internațional.
„Stadionul a fost construit în timp record, lucrându-se zi și noapte, de batalioane ale Direcției Generale a Serviciului Muncii (D.G.S.M.) și ale Ministerului Forțelor Armate (M.F.A.), muncitori și cetățeni ai Capitalei, obligați prin așa-zisa muncă voluntară să contribuie. Lucrările au fost facilitate de existența unei gropi naturale, în care a fost construit stadionul”, arăta un document al Agenției Centrale de Informații (CIA) a Statelor Unite, din 1954.
Stadionul care i-a primit pe Hrușciov și Lucescu, la final de drum. Ultimul fluier înainte de marea demolarePresa națională amintea că la construcția stadionului și a parcului au muncit mii de oameni: muncitori, funcționari, ostași, tinere, femei casnice, studente, oameni vârstnici.
„La inaugurarea Festivalului am făcut cunoștință cu cel mai mare stadion al țării. Sincer mărturisind, noi, francezii, am dori ca stadionul Colombes (n.r. cel mai mare stadion din Franța, cu o capacitate de 50.000 de locuri) să-i fie asemănător. Stadionul „23 August” a fost construit în mod special pentru Festival. Vastele sale tribune pot cuprinde cu mult peste 80.000 de spectatori. Stadionul este excelent amenajat pentru desfășurarea concursurilor de atletism, imensul său crater gazonat are, între uriașele scări de acces, un nesfârșit șir de bănci de lemn montate pe gradene de beton. Datorită unghiului de înclinație al tribunelor, vizibilitatea este perfectă din orice punct al stadionului”, nota, în 1953, publicația franceză L’Equipe, citată de presa românească.
Stadionul a fost demolat în anii 2000, pentru a lăsa loc Arenei Naționale
Cele mai multe stadioane, construite în anii ‘60 și ‘70
Fostul stadion „1 Mai” din Timișoara, numit ulterior Dan Păltinișanu, a fost inaugurat zece ani mai târziu, la 1 mai 1963. Avea 30.000 de locuri numerotate și încă 10.000 pentru spectatorii care rămâneau în picioare, pe culoarele exterioare ale tribunelor.
„Impresionează prin amploarea, eleganţa şi soluţiile constructive adoptate. El este aşezat în partea de sud-est a oraşului Timişoara, în imediata apropiere a unor artere principale. Accesul spectatorilor în tribune se face prin 16 scări exterioare şi 36 de scări interioare. În jurul terenului de fotbal se află o pistă de atletism de 400 m, cu opt culoare (opt în linie dreaptă). În semicercurile de la extremităţile terenului de fotbal sunt amenajate sectoare pentru sărituri şi cercuri pentru aruncări, iar în faţa tribunelor se află pistele de elan pentru sărituri”, informa presa vremii.
Fostul stadion din Timișoara se află și el în demolare.
În anii ’60 și ’70 au fost construite majoritatea stadioanelor mari din afara Capitalei. Cele mai multe aveau peste 20.000 de locuri și au fost realizate în Craiova, Bacău, Hunedoara (video), Brașov, Sibiu, Timișoara, Cluj-Napoca, Drobeta-Turnu Severin, Buzău, Ploiești, Târgu Mureș, Suceava, Botoșani și chiar Medgidia, ultimul cu 30.000 de locuri.
Lăudate în perioada comunistă pentru arhitectura și capacitatea lor, multe arene au fost lăsate să se degradeze de-a lungul timpului. După 1990, numărul spectatorilor a scăzut drastic față de perioada comunistă, în care în multe orașe meciurile de fotbal se numărau printre puținele modalități de relaxare ale localnicilor, iar cluburile susținute de marile întreprinderi au intrat în declin odată cu acestea.
Cum s-au umplut orașele României de stadioane. Sfârșitul marilor arene din comunism, clădite prin „muncă patriotică”De ce sunt preferate stadioanele construite de la zero
Stadioane de 20.000 de locuri au ajuns aproape pustii la meciuri, iar numărul evenimentelor găzduite a scăzut la fel de mult. În multe dintre ele, investițiile în renovare au fost minime, constând adesea în înlocuirea instalațiilor vechi și a utilităților, amenajarea spațiilor interioare și montarea scaunelor de plastic pe suprafețe reduse, în locul „clasicelor” bănci.
Deși nu prezintă deficiențe structurale majore și ar putea fi folosite în continuare, tot mai multe arene vechi sunt considerate „depășite de timp”.
Potrivit specialiștilor, standardele moderne pentru stadioane s-au schimbat în ultimele decenii, iar multe construcții realizate în anii ’60–’70 nu mai corespund cerințelor privind siguranța și confortul spectatorilor, accesul persoanelor cu dizabilități, precum și celor legate de instalațiile electrice și sanitare, parcări sau facilitățile comerciale și media. În același timp, un stadion nou oferă, în general, avantajul de a nu fi limitat de configurații depășite și poate facilita funcții și activități care pot spori viabilitatea economică a proiectului.
„Designul stadionului trebuie să ia în considerare nevoia de a crea structuri ospitaliere, care oferă confort și siguranță la niveluri maxime. Stadioanele de fotbal sunt privite din ce în ce mai mult ca monumente arhitecturale în cadrul peisajului urban, care au un impact major asupra comunităților și infrastructurii înconjurătoare”, arată Ghidul UEFA pentru stadioane de calitate.
Potrivit ghidului UEFA, pot fi construite stadioane impresionante cu bugete relativ limitate, ceea ce înseamnă că și cluburile mai mici au posibilitatea de a folosi designuri îndrăznețe. Ele trebuie să servească întreaga comunitate, fiind concepute ca destinații potrivite pentru familii, atât în cazul meciurilor de fotbal, cât și al altor evenimente.
„Stadioanele trebuie dezvoltate în vederea maximizării potențialului lor comercial, integrând o gamă variată de dotări și facilități. Designul stadionului trebuie să încorporeze cele mai recente tehnologii, pentru a oferi cele mai bune facilități publicului amator de fotbal, care așteaptă din ce în ce mai mult de la experiența venirii pe stadion”, mai arată Ghidul UEFA.
Se încarcă comentariile...
