Analiză Europa intră în iarnă sub presiunea gazelor scumpe. GNL-ul din Qatar și vremea rece pot creşte prețurile

Piața europeană a gazelor naturale intră într-o nouă perioadă de incertitudine după ce analiștii ICIS (Independent Commodity Intelligence Services) și-au revizuit în sens negativ estimările privind revenirea exporturilor de gaze naturale lichefiate (GNL) din Qatar. Dacă până recent exista speranța că producția va fi reluată în luna august, noua analiză arată că revenirea semnificativă a livrărilor este puțin probabilă înainte de octombrie.

Europa intră în iarnă sub presiunea gazelor scumpe. Foto arhivă

La prima vedere, o întârziere de două luni poate părea un interval limitat. În realitate, însă, pe o piață globală a gazelor în care fiecare transport de GNL contează, această perioadă poate schimba echilibrul dintre cerere și ofertă. Europa încearcă să își refacă depozitele înainte de sezonul rece, iar reducerea volumelor disponibile la nivel mondial obligă cumpărătorii europeni să concureze mai agresiv pentru gaz.

Raportul ICIS arată că Uniunea Europeană are în continuare șanse să atingă nivelurile necesare de stocare înainte de iarna 2026-2027, însă acest lucru va avea un cost. Pentru a atrage suficiente cargouri de GNL, Europa va trebui să accepte prețuri mai ridicate, iar într-un scenariu cu o iarnă rece cotațiile de referință TTF ar putea urca spre 60 de euro/MWh.

Atacurile din Strâmtoarea Ormuz mențin presiunea asupra pieței

La baza noii prognoze se află situația tensionată din Golful Persic, unde atacurile asupra navelor comerciale continuă să afecteze traficul prin Strâmtoarea Ormuz, una dintre cele mai importante rute maritime pentru transportul mondial de energie.

Prin această zonă trece aproape întreaga producție de gaze naturale lichefiate a Qatarului și o parte importantă din exporturile Emiratelor Arabe Unite (EAU). Orice perturbare a circulației navelor are efecte directe asupra pieței globale, deoarece aceste volume nu pot fi înlocuite rapid.

Potrivit ICIS, de la începutul conflictului, la 28 februarie, doar aproximativ 26 de cargouri cu GNL au reușit să părăsească Golful Persic. În condiții normale, din această regiune ar fi trebuit să plece între 90 și 100 de cargouri în fiecare lună.

Pentru perioada martie - mijlocul lunii iulie, piața estima aproximativ 450 de transporturi de GNL din regiune. Realitatea a fost însă mult diferită, iar numărul redus de livrări a alimentat temerile privind disponibilitatea gazelor pentru sezonul rece.

Această diferență explică de ce problema nu mai este privită doar ca o întrerupere temporară a exporturilor, ci ca un factor care poate influența prețurile europene pe o perioadă mai lungă.

ICIS estimează revenirea exporturilor din Qatar abia în octombrie

Cu o lună înainte, perspectiva pieței era considerabil mai optimistă. După acordul de pace dintre Statele Unite și Iran din luna iunie și după declarațiile premierului Qatarului, care sugera că producția ar putea fi reluată în câteva săptămâni, analiștii estimau că exporturile de GNL vor începe să revină în luna august.

Scenariul inițial prevedea o recuperare treptată a producției în august și revenirea aproape completă la capacitate în septembrie, cu excepția celor două trenuri de lichefiere avariate în primele zile ale conflictului.

Noua evaluare ICIS schimbă însă această perspectivă. Revenirea volumelor importante din Qatar este amânată până în octombrie, ceea ce înseamnă două luni suplimentare în care piața mondială va funcționa cu o ofertă redusă.

Qatar este unul dintre cei mai mari exportatori de gaze naturale lichefiate din lume, cu o capacitate anuală de aproximativ 77 de milioane de tone. Lipsa temporară a acestor volume are un efect disproporționat asupra pieței, deoarece puțini furnizori dispun de capacitatea de a compensa rapid această reducere.

În august și septembrie, Qatar va continua să livreze cantități limitate, destinate în principal Kuweitului, țară aflată în interiorul Golfului Persic și care nu depinde de traversarea Strâmtorii Ormuz pentru aceste aprovizionări.

O situație similară este anticipată și pentru instalația Das Island din Emiratele Arabe Unite. ICIS estimează că revenirea exporturilor de acolo va avea loc tot în octombrie, deși nu exclude posibilitatea unor livrări punctuale înainte de această dată.

Un aspect interesant este că Emiratele Arabe Unite au reușit să exporte aproximativ zece cargouri de GNL pe durata conflictului, un volum apropiat de cele 15-16 transporturi expediate de Qatar. Diferența este că Emiratele au o capacitate de producție mult mai mică, de aproximativ 6 milioane de tone anual înainte de conflict, adică mai puțin de o zecime din capacitatea Qatarului.

Piața mondială a GNL trece de la așteptări de surplus la deficit

Revizuirea prognozei pentru Qatar schimbă imaginea pieței mondiale de gaze naturale lichefiate. La începutul anului, estimările indicau că 2026 ar putea fi anul în care piața globală de GNL va intra într-o perioadă de surplus, după mai mulți ani în care oferta a fost limitată și prețurile au rămas ridicate.

Noua analiză ICIS arată însă o situație diferită. Oferta mondială este acum estimată la aproximativ 431 de milioane de tone de GNL în 2026, față de prognoza anterioară de 441 de milioane de tone.

Mai mult, noua estimare indică o scădere față de anul 2025, când producția mondială a fost de aproximativ 440 de milioane de tone.

Practic, piața se confruntă cu o situație opusă celei anticipate la începutul anului: în loc ca volumele disponibile să crească, oferta globală se reduce.

Pentru o piață în care diferențele dintre producție și consum sunt adesea de numai câteva procente, pierderea a aproximativ zece milioane de tone de GNL reprezintă o schimbare majoră.

Analiștii ICIS estimează că fiecare lună suplimentară în care Qatar și Emiratele Arabe Unite rămân afectate de conflict poate elimina între cinci și șase milioane de tone de GNL de pe piața mondială.

Noile proiecte de producție nu pot acoperi lipsa volumelor

Presiunea este amplificată de faptul că noile surse de aprovizionare nu se dezvoltă suficient de repede pentru a compensa reducerea exporturilor din Golf.

Una dintre marile speranțe ale pieței era chiar extinderea capacităților de producție ale Qatarului. Proiectul de extindere trebuia să aducă volume suplimentare importante începând din acest an, însă calendarul a fost împins către a doua jumătate a anului 2027 sau chiar mai târziu.

O altă sursă importantă de gaze era proiectul american Golden Pass LNG, care ar fi trebuit să aducă pe piață primele trenuri de lichefiere cu o capacitate totală de aproximativ 6 milioane de tone anual.

Până acum, însă, proiectul a încărcat doar câteva cargouri, mult sub nivelul anticipat dacă prima unitate ar fi funcționat la capacitate maximă.

Această combinație de factori face ca Europa să intre în sezonul de refacere a depozitelor cu o piață mondială mai puțin flexibilă decât se estima la începutul anului.

Europa trebuie să plătească mai mult pentru a atrage gaz înainte de iarnă

Reducerea volumelor disponibile pe piața mondială de gaze naturale lichefiate nu înseamnă automat că Europa se va confrunta cu lipsuri de gaze. Problema este însă că statele europene vor trebui să plătească mai mult pentru a atrage suficiente livrări înainte de sezonul rece.

Spre deosebire de gazele transportate prin conducte, care urmează rute fixe între producători și consumatori, cargourile de GNL pot fi redirecționate rapid către piețele care oferă cele mai bune prețuri. Un transport de gaze naturale lichefiate poate fi redirecționat către Europa sau Asia, în funcție de piața care oferă cel mai bun preț și cele mai avantajoase condiții pentru comercianți.

Această flexibilitate transformă piața GNL într-o competiție globală. Europa nu concurează doar cu alte state europene pentru volumele disponibile, ci și cu marii cumpărători din Asia, în special în perioadele în care oferta mondială este mai redusă.

De aceea, prețul de referință al gazelor europene, TTF (Title Transfer Facility), are un rol esențial. Cotația TTF nu reflectă doar situația consumului și a producției din interiorul Uniunii Europene, ci și capacitatea Europei de a atrage gaze de pe piața internațională.

Potrivit modelărilor ICIS, în actualele condiții de piață, prețul TTF ar trebui să se mențină la un nivel mediu de aproximativ 54 de euro/MWh în perioada de refacere a depozitelor pentru ca Europa să poată atrage suficiente cargouri de GNL.

Acest nivel de preț ar face piața europeană suficient de atractivă pentru furnizorii internaționali, inclusiv pentru exportatorii americani, care pot alege între livrări către Europa și livrări către Asia.

Cu alte cuvinte, prețurile mai ridicate nu sunt neapărat rezultatul unei lipse fizice de gaze, ci mecanismul prin care Europa încearcă să se asigure că primește volumele necesare înainte de iarnă.

Europa trebuie să concureze cu Asia pentru aceleași cargouri

Presiunea asupra pieței europene vine și din faptul că Asia rămâne un competitor puternic pentru gazele naturale lichefiate disponibile pe piața spot.

În ultimele săptămâni, diferența dintre prețurile europene și cele asiatice s-a redus până la aproximativ un dolar pe milion de unități termice britanice (MMBtu). Acest ecart este considerat suficient pentru ca Europa să poată concura pentru unele cargouri americane disponibile pe termen scurt.

Totuși, balanța rămâne fragilă. În momentul în care prețurile din Asia cresc peste nivelul european, comercianții au un stimulent economic să redirecționeze navele către piețele asiatice.

Pentru Europa, acest lucru înseamnă că prețurile trebuie să rămână suficient de ridicate pe întreaga perioadă în care statele își refac depozitele.

Orice creștere a cererii din Asia sau orice reducere suplimentară a ofertei mondiale poate pune o presiune suplimentară asupra cotațiilor europene.

Depozitele europene pot fi umplute, dar cu costuri mai mari

Una dintre principalele întrebări pentru piața europeană este dacă Uniunea Europeană va reuși să intre în iarna 2026-2027 cu suficiente rezerve de gaze.

Analiza ICIS arată că, în acest moment, răspunsul este pozitiv. Chiar și în scenariul în care exporturile din Qatar revin abia în octombrie, depozitele europene ar putea ajunge la aproximativ 80% grad de umplere până la începutul lunii decembrie.

Acest nivel este compatibil cu obiectivele europene privind securitatea aprovizionării și oferă o rezervă importantă înaintea sezonului de consum ridicat.

Însă atingerea acestei ținte va necesita un efort financiar mai mare.

Europa va trebui să cumpere gaze într-o perioadă în care oferta mondială este mai redusă, iar competiția pentru cargouri este mai intensă. În aceste condiții, prețurile mai ridicate devin instrumentul prin care piața atrage volume suplimentare.

Presiunea nu va fi resimțită în același mod în toate statele europene.

Țările din Europa Centrală și de Est sunt mai vulnerabile deoarece multe dintre ele nu au acces direct la terminale de import pentru GNL și depind de infrastructura regională de transport al gazelor.

În aceste piețe, prețurile ar putea depăși semnificativ nivelul TTF, deoarece statele vor concura pentru aceleași volume disponibile pentru a-și îndeplini obligațiile privind stocarea.

Germania și Olanda recurg la măsuri susținute de stat

ICIS atrage atenția că unele state europene au rămas în urmă în procesul de umplere a depozitelor și au început să ia măsuri pentru a accelera acumularea de rezerve.

Printre acestea se află Germania și Olanda, două dintre cele mai importante economii europene și, totodată, piețe mari consumatoare de gaze.

Olanda și-a stabilit ca obiectiv atingerea unui nivel de aproximativ 115 TWh de gaze stocate până în noiembrie 2026. Din această cantitate, aproximativ 80 TWh ar urma să fie asigurate prin intermediul companiei de stat EBN, care va avea un rol direct în procesul de refacere a rezervelor.

Germania a ales o strategie diferită și a decis constituirea unei rezerve strategice de aproximativ 24 TWh. Aceasta nu va deveni însă operațională înainte de 2027.

Intervențiile statului arată că autoritățile preferă să suporte costuri mai mari în perioada de pregătire a iernii decât să riște o situație în care depozitele să fie insuficient umplute înainte de sezonul rece.

O iarnă rece ar putea împinge prețurile spre 60 de euro/MWh

Scenariul cel mai dificil analizat de ICIS ia în calcul o iarnă mai rece decât media, în special un început de sezon rece cu temperaturi scăzute.

O astfel de evoluție ar pune presiune suplimentară pe piață deoarece consumul ar crește exact în perioada în care Europa încearcă să protejeze nivelul depozitelor pentru lunile cele mai reci.

În acest scenariu, contractele TTF pentru lunile octombrie și noiembrie 2026 ar putea urca spre 60 de euro/MWh.

Presiunea ar fi și mai mare în statele din Europa Centrală și de Est, unde diferențele față de prețul de referință european s-ar putea extinde. Aceste țări ar fi nevoite să plătească prime suplimentare pentru a atrage volume suficiente de gaze.

ICIS subliniază însă că acest scenariu nu înseamnă automat repetarea crizei energetice din 2022.

Problema nu ar fi lipsa gazelor, ci costul ridicat al obținerii lor. În această perspectivă, o iarnă rece ar reprezenta mai degrabă un test al prețului pe care Europa trebuie să îl plătească pentru securitatea energetică.

După iarnă, Europa ar putea rămâne cu depozite mult mai goale

Chiar dacă Europa reușește să își umple depozitele înainte de începutul sezonului rece, presiunea asupra pieței gazelor nu se va încheia odată cu venirea primăverii.

Potrivit modelărilor ICIS, în scenariul de bază, dar și într-un scenariu cu o iarnă rece, depozitele europene ar putea ajunge la aproximativ 80% grad de umplere până la 1 decembrie 2026. Acest nivel este considerat suficient pentru asigurarea securității aprovizionării, însă situația de la finalul sezonului rece ar putea fi mult mai dificilă.

În cazul unei ierni cu temperaturi scăzute și consum ridicat, stocurile europene ar putea coborî până la aproximativ 27% la sfârșitul iernii 2026-2027.

Un asemenea nivel ar fi apropiat de cele mai tensionate perioade din timpul crizei energetice din 2022 și ar crea o nouă provocare pentru piața europeană: refacerea depozitelor pentru iarna următoare.

Practic, Europa ar putea ieși din iarna 2026-2027 cu foarte puțin spațiu de manevră. Statele ar trebui să înceapă rapid cumpărarea de gaze pentru sezonul următor, ceea ce ar putea menține presiunea asupra prețurilor chiar și în lunile de vară din 2027.

Această perspectivă este importantă deoarece piața gazelor funcționează pe baza unui ciclu continuu de pregătire. O iarnă în care depozitele sunt consumate într-un ritm ridicat influențează direct costurile și disponibilitatea gazelor pentru următorul sezon rece.

Riscul ca unele state să amâne achizițiile de gaze

Raportul ICIS atrage atenția asupra unui alt risc: prețurile foarte ridicate ar putea determina unele state să cumpere mai puține gaze decât ar fi necesar pentru respectarea integrală a obiectivelor europene de stocare.

Într-un scenariu în care prețurile cresc puternic, guvernele ar putea fi tentate să reducă achizițiile pentru a limita costurile suportate de bugetele publice și de consumatori.

Pe termen scurt, o astfel de decizie ar putea părea justificată financiar. Pe termen lung însă, ar crește vulnerabilitatea Europei în cazul în care următoarea iarnă ar fi din nou rece sau dacă piața mondială a GNL ar rămâne tensionată.

Analiștii consideră că principala lecție a crizei energetice din 2022 este că siguranța aprovizionării are un cost, iar amânarea achizițiilor poate deveni mult mai scumpă în momentul în care cererea crește brusc.

Europa va importa mai puțin GNL în 2026

Reducerea exporturilor din Qatar influențează și estimările privind importurile europene de gaze naturale lichefiate.

Potrivit ICIS, importurile europene de GNL ar urma să scadă în 2026 cu aproximativ 3,2% față de anul precedent.

Evoluția marchează o schimbare față de 2025, când importurile de GNL ale Europei au crescut puternic, cu aproape 30%, pe fondul eforturilor de reducere a dependenței de gazele rusești și de refacere a stocurilor după criza energetică.

În 2026, Europa ar putea coborî sub nivelurile ridicate de importuri înregistrate în anii 2022 și 2023.

Totuși, ICIS estimează că această reducere va fi temporară. Pentru anii următori, prognoza indică o revenire rapidă a importurilor europene de GNL, cu o creștere estimată de aproximativ 10% în 2027 și de 7% în 2028.

Ce înseamnă situația pentru România

România se află într-o poziție diferită față de multe state europene, deoarece are producție internă de gaze naturale și capacități proprii de înmagazinare.

Această situație reduce dependența de importurile de GNL și oferă o protecție suplimentară în cazul unor perturbări ale pieței internaționale.

Totuși, România nu este izolată de evoluțiile europene.

Piața locală este conectată la piața regională, iar prețurile europene de referință influențează costurile de achiziție ale furnizorilor și evoluția contractelor comerciale.

Dacă prețurile TTF vor rămâne ridicate pentru a atrage gaze către Europa, presiunea se poate transmite și pe piața românească, chiar dacă efectele pot fi mai reduse decât în țările care depind într-o proporție mai mare de importuri.

În plus, România trebuie să țină cont de dinamica regională. Într-o perioadă în care statele din Europa Centrală și de Est concurează pentru volume disponibile, orice tensiune suplimentară pe piață poate influența prețurile și fluxurile de gaze din regiune.