De ce ajunge risipa alimentară să ne coste mai mult decât hrana în sine
0Românii continuă să arunce cantități uriașe de mâncare, iar cauzele sunt diverse: de la traume istorice și obiceiuri de consum păguboase, până la lipsa unui plan de cumpărături. Specialiștii avertizează că risipa alimentară nu afectează doar bugetul personal, ci generează costuri ascunse uriașe întreținând, în același timp, un cerc vicios cu efecte economice, sociale și de mediu.
Deși România înregistrează una dintre cele mai ridicate rate ale riscului de sărăcie din Uniunea Europeană, risipa alimentară atinge valori greu de ignorat. Mai exact, aproape jumătate dintre români aruncă mâncare gătită, iar risipa alimentară costă o familie peste 200 lei pe lună, arată ultimul studiu realizat de Up România, în parteneriat cu Reveal Marketing Research.
Cât ne costă, de fapt, risipa din farfurie
„Dacă luăm în calcul o medie de 200 de lei lunar risipiți per gospodărie, la un total de aproximativ 7,5 milioane de gospodării în România, vorbim de peste 18 miliarde de lei anual, adică aproximativ 3,6 miliarde de euro. Este o sumă imensă, echivalentă cu bugetele anuale cumulate ale mai multor ministere, iar aceasta nu include costurile indirecte sau impactul asupra mediului”, spune Florin Maxim, fondatorul Hospitality Culture Institute.
În opinia sa, risipa alimentară nu înseamnă doar bani „aruncați direct”, ci se traduc și prin taxe mai mari pentru colectarea gunoiului menajer, în special în orașele în care plata se face în funcție de volum, și nu numai.
„Conform datelor Comisiei Europene, în Uniunea Europeană se risipesc anual aproape 60 de milioane de tone de alimente, cu un cost estimat la 132 miliarde de euro. România contribuie cu peste 2,5 milioane anual. Din punct de vedere ecologic, risipa alimentară este responsabilă pentru 8-10% din emisiile globale de gaze cu efect se seră. Pentru fiecare kilogram de mâncare risipită, se irosesc litri de apă, teren agricol și energie. Din punct de vedere social, risipa alimentară este cu atât mai dureroasă cu cât avem încă copii și vârstinici subnutriți în România”, continuă Florin Maxim.
Producția locală, soluție ignorată?
La rândul său, Marius Tudosiei, fondator Băcănia Veche, declară: „Toată lumea aplaudă ideile anti-risipă, dar irosim resursele ca niște zei! Ne place teoria, cu practica stăm mai prost. Realitatea ne arată că facem foarte puțin, statistic, desi unii dintre noi se zbat de mama focului să reducă risipa de orice fel”.
Conform spuselor sale, consumul de produse locale și de sezon ar putea reduce risipa alimentară, mai ales risipa de la capătul lanțului. „Adică în camp. În acest moment, multe recolte nici nu mai sunt ridicate din câmp, pentru că nu există piață de desfacere pentru ele. Ingredientele de import, odată ajunse la noi, nu beneficiază decât de canalele de distribuție deja stabilite, în timp ce producătorii pot genera evenimente de vânzare care să ducă la sold-out, deci risipă zero. În plus, când te aprovizionezi de aproape, pe lanțul scurt, poți comanda exact cât îți trbuie, cu frecvență mai mare. Asta reduce risipa la locul de producție (bucătărie). În plus, când apar ingredientele noi, publicul poate reacționa foarte bine, deci risipa la consum va fi redusă și ea”, atrage atenția antreprenorul care, mărturisește că s-a născut la țară, într-o zonă relativ izolată.
„Acolo era necesar în egală măsură să ai stocuri/rezerve pentru toată iarna, să îți faci planurile în așa fel încât să nu ai nimic de aruncat, că e păcat”, își amintește el.
Marius Tudosiei este de părere că este nevoie de o strategie națională, pe termen lung, cu obiective clare pentru a combate risipa alimentară. „Știu sigur că e nevoie de educație multă, începând din clasele mici. E nevoie de mecanisme de educare a oamenilor maturi, care nu gândesc procesele astea, ei nici măcar nu consideră că e o problemă că risipim această resursă. E nevoie de o reală strategie tip premiu-pedeapsă pentru lanțurile mari. E nevoie să sprijinim HoReCa să meargă pe acest drum mai coerent și mai stimulat, pentru că în acest moment HoReCa risipește procentul cel mai mic, cred că undeva între 5 și 10%. Însă, repet, politcienii au alte preocupări. E nevoie să ne mobilizăm noi. Ăștia mici. Hai că se poate! După ce scăpăm de plătit taxele, putem să facem și o strategie în locul lor, nu?”, completează acesta.
„Dacă risipa alimentară ar fi o țară, ar fi al treilea cel mai mare emițător de CO₂ din lume”
În HoReCa, estimările Up România arată că 25-30% din porțiile servite în restaurante nu sunt consumate integral. „Asta înseamnă că, la o notă de plată de 100 lei, 25-30 de lei ajung la gunoi. Vorbim de zeci de milioane de lei lunar doar în acest sector. Avem demersuri prin care ne-am propus să contribuim la reducerea risipei alimentare, pornind de la acest demers de conștientizare și educare, care este studiul realizat împreună cu Reveal Marketing, campania noastră ”Gătește cu ce ai în frigider” unde facem acțiuni constante cu clienții și partenerii pentru a educa și a diminua risipa. Micile schimbări în comportamentul consumatorului și al operatorului HoReCa aduc beneficii imediate: reducerea costurilor, creșterea fidelizării clienților și, mai ales, mai puțină risipă”, explică Elena Pap, Director Europa Up Group.
Ea atrage atenția asupra fapului că risipa alimentară ar trebui să ne preocupe pe toți din ce în ce mai mult. „Din perspectivă economică, vorbim de 18 miliarde de lei risipiți anual, din punct de vedere social, peste 1,5 milioane de români trăiesc în sărăcie extremă și nu știu când vor avea următoarea masă. În același timp, tone de mâncare bună ajung la gunoi și din punct de vedere ecologie: conform FAO, dacă risipa alimentară ar fi o țară, ar fi al treilea cel mai mare emițător de CO₂ din lume, după SUA și China. În România, deșeurile alimentare generează anual aprox. 2 milioane de tone de CO₂. Așadar, fiecare aliment irosit înseamnă apă risipită, energie consumată inutil, muncă pierdută și emisii de gaze cu efect de seră în creștere”, spune Elena Pap.
Ce soluții există pentru a reduce risipa alimentară în mod real
Totuși, peste 50% din risipa alimentară se produce în cămara noastră proprie, continuă Lăcrămioara Rediu, director fundraising, parteneriate și evenimente în cadrul Băncii de Alimente, o organizație fondată de Gabriel Sescu în România, cu misiunea de a lupta împotriva sărăciei și risipei alimentare. „Noi, ca oameni, trebuie să ne recuperăm cumva respectul pentru hrană și pentru bunuri. Hrana, în ziua de astăzi este atât de prețioasă pentru cei care nu o au și, totuși e tratată doar ca un bun. Așa cum tratăm tot ce achiziționăm și mâine nu mai are valoare... prin alegerile pe care le facem zi de zi inconștient sau când nu suntem la fel de conștienți că hrana valorează, că este multă muncă în spatele hranei, că este risipă de energie, de efort uman, de apă. Este vorba de foarte multă muncă. Gabriel oferea o metodă foarte simplă pentru a-i ajuta pe oameni să conștientizeze impactul pe care îl are consumul alimentar”, mai spune Lăcrămioara Rediu. Mai precis, el sugera oamenilor un exercițiu prin care, timp de o lună de zile, aceștia puneau lângă coșul de gunoi un alt recipient, astfel încât atunci când aruncau ceva la gunoi, să estimeze valoarea a ceea ce au aruncat. „De multe ori ne plângem că nu avem bani de concedii, când multe dintre fondurile noastre se duc la gunoi inclusiv prin aruncarea hranei. Cumva vorbim și despre respectul față de părintele care a gătit sau a adus banul în casă pentru achiziționarea acesteia”, mai spune Lăcrămioara Rediu.
România are un procent de 32% de persoane aflate în risc de sărăcie sau excluziune socială, cel mai ridicat din UE, unde media este de 22%, potrivit Eurostat. „Aproape 1 din 5 români (19,8%) este afectat de deprivare materială și socială severă. Incidenţa cea mai mare în anul 2023 s-a înregistrat în gospodăriile formate din doi adulţi cu trei sau mai mulți copii (68,6%), urmate de gospodăriile monoparentale, care au avut o incidență de 45,3%. Din cei peste 6 milioane de români aflați în risc de sărăcie, cei mai afectați sunt copiii”, se arată în cel mai recent raport dat publicității de către Federația Băncilor de Alimente din România (FBAR). În context, un studiu realizat de World Vision relevă că 22% dintre copiii din mediul rural merg la culcare nemâncați, confom sursei citate.
Potrivit FBAR, risipa de alimente cauzează 16% din totalul emisiilor de gaze cu efect de seră la nivelul UE, în timp ce, anual, pierderile economice generate de aceasta ajung până la 132 de miliarde de euro. În același timp, 33 de milioane de persoane din Europa nu își pot permite o masă completă la două zile.
„Zi de zi, noi recuperăm surplusul de alimente donate de partenerii din filiera agroalimentară (producători, procesatori, distribuitori și retaileri), contribuind astfel la reducerea risipei și oferind alimentelor încă bune pentru consum o nouă viață. După transportul în depozitele Băncilor, alimentele sunt sortate, înregistrate și depozitate în funcție de regimul termic necesar, iar apoi sunt distribuite către ONG-urile partenere, care asigură ajutorul către persoanele vulnerabile. Printre alimentele pe care le primim, de exemplu, se numără și acelea sezoniere, care au un termen extins de valabilitate, însă care nu mai sunt achiziționate după Sărbători, de pildă. Așa se face că, două luni mai târziu de la Crăciun, un băiețel a primit prin intermediul Băncii de Alimente un Moș de ciocolată. Știți ce ne-a spus? Că se bucură că nu l-a uitat Moș Crăciun!”, povestește Lăcrămioara Rediu.
Costul lipsurilor și trauma istorică
Unul dintre motivele pentru care cumpărăm mai multe alimente decât avem nevoie poate fi trauma istorică, susțin specialiștii. „În perioada comunistă, lipsurile erau o realitate zilnică. Această stare de incertitudine și teama de a nu avea suficient au lăsat urme adânci în subconștientul colectiv. La aceasta, se adaugă și toate convingerile, mesajele și amintirile din copilărie legate de mâncare. Un alt factor este marketingul și publicitatea. Acestea sunt extrem de eficiente în a ne face să simțim că avem nevoie de anumite produse, chiar și atunci când nu le vom consuma. În plus, promoțiile, ofertele, „ocaziile unice și doar acum” cresc numărul cumpărăturilor impulsive.Dacă utilizăm mâncarea drept refugiu emoțional, ca și modalitate de a simți că avem control și siguranță, vom cumpăra mai mult decât e nevoie”, consideră Gabriela Răileanu, psihoterapeut.
De aceeași părere pare să fie și fondatorul Hospitality Culture Institute. „Avem o relație emoțională cu mâncarea, moștenită istoric. După zeci de ani de lipsuri a avea din belșug este o formă de confort. Principalii factori sunt anxietatea de a nu rămâne fără, oboseala decizională, adică am ajuns să cumpărăm fără listă, pe pilot automat, marketingul agresiv, reclamele tip 2+1 gratis și ambalajele mari; De altfel, și controlul, pentru că mâncarea în frigider ne dă iluzia siguranței. Soluția? Educație, planificare și o cultură a consumului conștient”, mai spune el.
Psihologul clinician Andra-Marina Ionescu adaugă: „Mai mulți factori psihologici pot fi implicați în comportamentul de risipă al cumpărătorului. De la stilul de atașament nesigur, perfecționism ridicat, la teama de carență sau lipsă de autocontrol. Un istoric de carențe afective poate duce la cumpăratul în exces ca formă de consolare și de coping cu stresul. Acest comportament poate reprezenta un mod de umplere al unui gol afectiv și de a reda un sentiment de siguranță (emoțională)”.
Așadar, într-o țară în care peste șase milioane de oameni se află în risc de sărăcie, iar 22% dintre copiii din mediul rural merg la culcare flămânzi, risipa alimentară reflectă un dezechilibru sistemic. Costurile sunt vizibile: financiar (peste 18 miliarde de lei anual), social (în contrastul dintre exces și lipsuri), și ecologic (în impactul asupra resurselor și al emisiilor de CO2). De la traume colective la marketing agresiv, comportamentele de consum pot fi înțelese și schimbate. Dar soluțiile durabile încep odată cu educația, planificarea și o cultură a consumului responsabil, în care schimbările mici pot avea efecte benefice reale pentru întreaga societate.
Se încarcă comentariile...
