Exclusiv Ce facem cu cele 1.502 companii de stat? „Trebuie privatizate, ele funcționează în beneficiul câtorva privilegiați”

Incidentul din Prahova este un argument în plus pentru a reforma sistemul celor peste 1.500 de companii de stat din România. Economistul Radu Nechita, profesor la Universitatea Babeș-Bolyai, explică de ce este necesară privatizarea „fabricilor de privilegii”.

Oameni lăsați fără apă în Prahova. FOTO: ISU Prahova

În centrul scandalului din Prahova stă firma Exploatare Sistem Zonal Prahova SA - deținută integral de Apele Române acuzată de dezastrul care a lăsat fără apă circa 100.000 de persoane din două județe și a pus în pericol sistemul energetic al țării. În plus, presa a scris că societatea a fost o sursă continuă de sinecuri pentru partidele aflate la guvernare.

Scandalul aduce în centrul atenției nevoia de a reforma companiile de stat.

În acest moment, există 1.502 de companii de stat. Dintre acestea 230 sunt companii centrale, iar 1272 sunt la nivel local, a declarat vicepremierul Oana Gheorghiu, fosta activistă care are ca misiune reformarea sistemului companiilor de stat.

„83 dintre companiile centrale concentrează cele mai mari pierderi istorice, de aproximativ 14 miliarde de lei”, a mai spus Gheorghiu.

Reforma companiilor de stat are ca obiective două direcţii prioritare, respectiv eliminarea conducerilor interimare de la toate companiile de stat, care este jalon în PNRR, cu termen 31 martie 2026 şi restructurarea a cel puţin trei companii până la 31 august 2026, spune Gheorghiu.

Economistul Radu Nechita, profesor la Universitatea Babeș-Bolyai, a analizat pentru „Adevărul” cum se poate face reforma companiilor de stat.

De ce funcționează mai bine firmele private

„Aș vrea să evităm o analiză simplistă în care spunem că la stat totul merge catastrofal, iar la privat totul e lapte și miere”, afirmă economistul. „Diferența fundamentală nu ține doar de proprietate, ci de structura de stimulente.”

În opinia expertului, firmele private tind să funcționeze mai bine „pentru că cineva este beneficiar direct al deciziilor bune și păgubit direct de cele proaste”. În sectorul privat există mecanisme riguroase de control: audit, presiunea acționarilor, consultanță financiară, analiza costurilor. Toate acestea funcționează deoarece „acționarii nu vor să fie păgubiți nici măcar de cei mai bine plătiți angajați, care sunt managerii”.

Prin contrast, în instituțiile de stat, responsabilitatea se diluează. „Statul este, prin definiție, un monopol. Iar managerul dintr-o instituție publică nu este proprietar. El nu poate beneficia direct de rezultatele bune, dar nici nu suportă consecințe serioase pentru cele proaste.” În practică, spune specialistul, asta înseamnă orientare pe termen scurt, lipsa interesului pentru prevenirea erorilor și perpetuarea unei culturi a pasării responsabilității.

„Nu rezultatele îi recomandă, nici când sunt numiți, nici când sunt menținuți”

Un alt factor sistemic este politizarea. „Cei care conduc entități de stat au fost numiți politic. Poziția lor, funcția lor, depinde de cine are puterea. Nu rezultatele îi recomandă, nici când sunt numiți, nici când sunt menținuți.” Mai mult, rețelele create de partidele care au stat mult la guvernare „sunt adânc înfipte în toate instituțiile”.

Dificultatea de a înlocui angajați incompetenți este un alt motiv pentru inerție. „Ca să concediezi pe cineva la stat e mult mai complicat. Mulți sunt asimilați funcționarilor publici și beneficiază de protecție ridicată. Există rețele de prietenii sedimentate în timp, care fac aproape imposibilă schimbarea.”

Expertul subliniază că fenomenul este unul global, nu specific României: „Un ministru al Finanțelor din Franța a așteptat șase luni ca să afle veniturile celor mai bine plătiți angajați ai ministerului. Asta spune tot despre opacitatea sistemului.”

Cultura organizațională: între sinecuri și supracosturi

Multe companii de stat au dezvoltat în timp o cultură internă care încurajează abuzul de resurse. „În unele dintre ele, de la cel mai simplu angajat până la directori, există mentalitatea „de unde lucrăm, de acolo trăim”. Pentru cel mic înseamnă să ia un top de hârtie acasă. Pentru cel mare înseamnă licitații trucate, angajarea conform comenzii de la partid și pregătirea următoarei funcții, răspunzând la comanda politică astăzi, pentru a îndatora pe cutare sau cutare care o să-l propulseze pe o creangă mai sus în cocotierul administrației de stat și a firmelor de stat.”

Astfel de companii, chiar și atunci când funcționează, o fac „la costuri mult mai mari decât o firmă privată”, spune specialistul. „Reușitele tehnice ale unor companii de stat sunt adesea supraplătite.”

Soluția: privatizarea, nu cosmetizarea

Întrebat cum ar arăta o reformă eficientă, economistul este tranșant: „Restructurarea reală se face prin privatizare. Atât.” În opinia sa, încercările repetate de a repara companiile de stat din interior s-au dovedit un eșec. „De 30 de ani tot restructurăm și nu se schimbă nimic. Firmele funcționează în beneficiul unui grup restrâns de privilegiați. Angajații cu salarii mici sunt doar scutul emoțional din față.”

Privatizarea însă trebuie făcută corect. „Multe privatizări din România au fost fraude, pentru că au fost netransparente. Contracte complicate, condiții opace, clauze interpretabile. O privatizare adevărată înseamnă proceduri clare, transparente, preferabil liste pe bursă, pachete bine definite.”

Pentru cazul Prahova, economistul spune că și companiile de apă pot fi reformate prin deschidere către capital privat. „Nu are cum să fie mai rău decât acum. Sistemul actual nu produce responsabilitate. O participare privată, chiar minoritară, aduce transparență: un acționar privat va întreba imediat de ce scade dividendul și va împinge decizia către eficiență.” Totuși, economistul crede că cel mai bine ar fi să existe un acționar majoritar privat.

Există chiar soluții locale la îndemână: „Fondurile de pensii din pilonul II ar putea cumpăra acțiuni la astfel de companii. Atunci ar fi cu adevărat proprietatea întregului popor, nu doar o formulă propagandistică.”

De ce nu se face reforma?

Reforma reală presupune ciocnirea cu interese grele. „Regiile de stat sunt fabrici de privilegii pentru politicieni. De la vile închiriate la prețuri modice, până la sinecuri, funcții și posturi inventate. O privatizare lovește exact în cei cu salariile mari, nu în angajații vulnerabili – iar aceștia se opun cel mai puternic.”

Exemple internaționale arată că schimbarea e posibilă, dar dificilă. „France Telecom, Air France, Renault – toate au devenit mai performante după privatizare. Dar opoziția privilegiilor a fost uriașă. Politicienii au împachetat reformele ca cerințe ale Uniunii Europene, iar efectele pozitive și le-au atribuit ulterior.”

„În ultimă instanță responsabilitatea e și la alegător”

PNRR prevede eliminarea conducerilor interimare la companiile de stat și restructurarea a trei companii de stat până în 2026. „Reforma este perfect posibilă din punct de vedere tehnic. Noi nu trebuie să facem reformă datorită PNRR-ului, ci pentru că ceea ce se întâmplă este un abuz”, spune acesta. „Avem modele din alte țări. Este o chestiune de voință politică. Nu trebuie să inventăm capitalismul de la zero – doar să aplicăm reguli de bază: criterii clare de competență, test de inteligență, cunoașterea Excel-ului, o limbă străină etc. Dacă am cere asta, mulți din sinecurile actuale nu ar trece nici primul filtru.”

Totuși, specialistul este pesimist: „Mi-e ușor să acuz politicienii, dar problema cea mare este electoratul. Dacă alegătorii ar vrea cu adevărat reformă, ordine și disciplină, nu ar vota asemenea specimene.”

Opoziția politică, spune el, nu oferă o alternativă. „Dacă oamenii sunt nemulțumiți de coaliția actuală, opoziția ar trebui să vină cu măsuri radicale de curățenie. Dar ei vin cu propuneri de naționalizări, nu de privatizări.”

Concluzia este amară: „Alegătorul român încă nu înțelege cauza problemelor. Poți manipula până la un punct, dar în ultimă instanță responsabilitatea e și la alegător. Nu poți vota un pușcăriaș ca primar și apoi să te întrebi de ce nu ai drumuri și de ce bugetul e pe deficit.”