Exclusiv Cât de justificată e creșterea taxelor locale: „Dacă plătești 100 de euro în plus și te transformi din asistat în cetățean activ, merită”

„Banii de la centru” cu care se finanțau investiții locale sau erau ținute „pe perfuzii” anumite primării nu vor mai veni, a promis premierul Bolojan. Ce rol are în această ecuație creșterea taxelor și impozitelor locale explică economistul Radu Nechita, profesor la UBB.

Taxele locale s-au majorat considerabil din 1 ianuarie 2026. FOTO: Shutterstock

În România, impozitele și taxele locale au crescut, de la 1 ianuarie 2026, cu procente care variază între 50% și 80% în funcție de deciziile consiliilor locale. Cu toate acestea, mai mulți proprietari s-au plâns că în realitate creșterile sunt mult mai mari. Un contribuabil din capitală cu mașină hibrid s-a plâns de creșterea explozivă a taxei: „E jale... De la 390 de lei anul trecut, la 5.300 de lei – de 11 ori mai mult”. Un alt bărbat a aflat că trebuie să plătească peste 20.000 de lei, după ce anul trecut achitase pentru același spațiu doar 1.000 de lei. În unele situații s-au făcut și erori.  

Guvernul susține că majorările sunt necesare pentru echilibrarea bugetelor locale și pentru finanțarea investițiilor. 

Aceste impozite și taxe vor intra în bugetele administrațiilor locale. „Acest impozit reprezintă, de fapt, contribuţia proprietarilor de case, de apartamente la bugetul local pentru ca primăria respectivă să le creeze condiţii mai bune pentru ei şi pentru familiile lor. Asta înseamnă racordare la apă, la canalizare, asfalt, iluminat public, gaz, încălzire şi aşa mai departe”, a declarat Ilie Bolojan într-un interviu la Digi24.

Premierul a explicat că, având în vedere deficitul bugetar, primăriile nu vor mai primi de la Guvern sumele pe care le primeau până acum pentru diferite investiții. 

„Ştiind că nu mai avem aceşti bani să-i dăm pentru autorităţile locale, dar avem proiecte începute în fiecare localitate din România, din bugetele de stat, de la drumuri care se asfaltează, de la şcoli care se repară şi aşa mai departe, care sunt finanţate în cea mai mare parte de la bugetele stat, altele sunt şi din bugetele locale, mai ales în reşedinţele de judeţ care au putere financiară mult mai mare, neputând să transferăm sumele la valoarea pe care am transferat-o până acum, practic pentru a continua aceste investiţii, ele vor fi finanţate din această plată suplimentară, care înseamnă condiţii mai bune pentru oameni”, a precizat Bolojan.

Premierul a mai susținut că România încasa de trei ori mai puţin ca pondere a acestor impozite locale din veniturile cetățenilor faţă de ţările Uniunii Europene.

Radu Nechita (UBB): „Creșterea impozitelor, soluția de început la orice problemă a politicienilor”

Creșterile de impozite locale anunțate sau deja aplicate în marile orașe din România au stârnit reacții puternice: nemulțumire, anxietate, proteste și chiar apeluri la boicot fiscal. În acest context tensionat, profesorul de economie Radu Nechita, de la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, propune o discuție mai profundă, dincolo de șocul inițial al cifrelor: despre mecanismul de finanțare a autorităților locale, centralizarea excesivă a României, descentralizarea fiscală, dar și despre responsabilitatea cetățeanului într-o democrație funcțională.

„Creșterile de impozite sunt mereu neplăcute și nu sunt niciodată o soluție decât în ultimă instanță. Din păcate, la noi, ele sunt soluția de început la orice problemă a politicienilor”, spune Nechita. Dar, avertizează el, discuția nu poate fi purtată onest fără a înțelege mai întâi cum sunt finanțate primăriile și de ce sistemul actual este profund viciat.

Potrivit profesorului UBB, România funcționează încă într-o filozofie fiscală extrem de centralizatoare, în care deciziile și banii sunt concentrați la nivel central, iar autoritățile locale devin dependente de redistribuiri.

„Filozofia fiscală a României este foarte centralizatoare. Și acest lucru nu este bun, pentru că centralizarea deciziilor și a bugetului permite fraude și ineficiențe care, la nivel local, s-ar vedea mult mai ușor.”

Simbioza toxică prin care se finanțează investițiile locale

În prezent, explică Nechita, primăriile sunt finanțate dintr-un amestec de: impozite locale proprii (terenuri, clădiri, vehicule), cote defalcate din TVA, cote din impozitul pe venit și profit și, foarte important, transferuri discreționare de la bugetul central sau de la consiliile județene.

„Se dau bani de la centru. Am pe cineva la București, știu un ministru, facem să se rezolve drumul, podul sau școala. Asta creează o simbioză toxică: puterea locală strânge voturi pentru centru, iar centrul trimite bani, nu neapărat pentru eficiență economică, ci pentru fidelitate politică”, explică profesorul.

Rezultatul? Administrații locale „menținute sub perfuzii”, care nu ar putea supraviețui din venituri proprii și care există mai degrabă pentru a susține aparate administrative supradimensionate.

De ce descentralizarea fiscală contează

Soluția, în viziunea lui Radu Nechita, este descentralizarea fiscală reală, nu doar declarativă. Nu pentru că ar garanta automat impozite mai mici sau administrații perfecte, ci pentru că introduce un mecanism esențial: responsabilitatea administrației locale:

„Responsabilizare nu înseamnă că impozitele vor fi neapărat mai mici sau cheltuite perfect, ci că dacă cheltuiești bine banii, ai beneficii, iar dacă o faci rău, suporți consecințele.”

La nivel local, spune el, oamenii pot înțelege mai ușor dimensiunea cheltuielilor și pot supraveghea mai eficient administrația.

„Lumea știe ce înseamnă 100 de mii de euro. E un apartament. Un milion de euro - e un bloc. Dar miliardul nu-l mai înțelege nimeni. De aceea eu îl traduc în kilometri de Loganuri. Un miliard de euro înseamnă vreo 300 de kilometri de Logan, unul după altul”, explică profesorul de ce cetățenii pot înțelege mai ușor finanțele publice locale. 

Apropierea deciziei de contribuabil este exact ceea ce Uniunea Europeană numește principiul subsidiarității – principiu lăudat frecvent, dar aplicat prea rar.

Nechita a precizat că creșterea taxelor și impozitelor locale nu înseamnă automat că se va trece la o descentralizare fiscală reală. „Ar putea însă fi un pas în acest sens. Eu nu știu ce dorește domnul Bolojan. Eu spun un pic cam care este situația tabloului de ansamblu. Dacă există o mai mare transparență fiscală, faptul că oamenii știu cât se plătește, faptul că oamenii contribuie și știu foarte clar care sunt impozitele locale și după aceea pot să întrebe: „dar ce faceți cu banii noștri?” Acesta este un pas în direcția bună”, explică economistul. 

Investiții „pe hârtie” versus investiții reale

Un alt punct critic este modul în care sunt justificate creșterile de taxe prin nevoia de investiții. Nechita face o distincție clară între investițiile contabile și cele economice.

„Faptul că înregistrezi ceva ca investiție nu înseamnă că este și o investiție economică. Sunt clădiri care sunt soluții în căutarea unei probleme.”

Exemplul său favorit: centrele de informare turistică. „Cine se mai duce azi la un centru de informare turistică, când avem Google Maps, Booking și TripAdvisor? Grecia nu are turiști pentru că are centre de informare turistică.”

Cât de mari sunt, de fapt, impozitele locale?

Dincolo de procentele „șocante” având în vedere creșterea acestora „peste noapte”, profesorul UBB invită la o privire în valori absolute.

„Dacă ai un apartament de 100.000 de euro și plătești 100 de euro pe an impozit, ai pretenția să fie asfalt, iluminat, deszăpezire, transport public? Pretențiile sunt mult mai mari decât dorința de a contribui”, este el de părere. 

Chiar și majorările semnificative, spune el, rămân mici raportate la valoarea activelor.

„Creșterea de la 50 la 500 de lei pe an nu descurajează un potențial cumpărător al unui apartament cu o investiție de, să zicem, 130.000 de euro. Impactul este marginal.”

Impactul asupra pieței imobiliare: mituri și realități

Ideea că impozitele mai mari vor scoate locuințe pe piață sau vor reduce chiriile este, în opinia lui Nechita, lipsită de fundament economic.

„Argumentul că mărim impozitele ca să scadă chiriile are valoare logică zero. Avem o cerere foarte mare și o ofertă insuficientă.”

Proprietarii vor transfera, în mare parte, costurile către chiriași, iar problema reală rămâne blocajul administrativ al dezvoltării imobiliare.

„Dacă vrem să scadă prețurile, trebuie să crească oferta. Iar asta se întâmplă doar dacă reducem barierele administrative.”

Cetățenii trebuie să ceară mai mult 

Pentru profesorul de la UBB, miza reală a acestei discuții nu este impozitul în sine, ci relația dintre cetățean și stat. El crede că nu doar ca urmare a acestor majorări, cetățenii trebuie să solicite mai mult de la administrație, ci tot timpul: „Noi nu suntem slugile aleșilor. Ei sunt angajații noștri. Trebuie să cerem socoteală oricând, nu doar când cresc taxele.”

 Această creștere de taxe și impozite ar putea fi o veste bună, într-o anumită situație:

„Este un preț foarte mic cacă această creștere ar transforma în cetățeni o masă de amorfă de 19 milioane de oameni care stau în fața politicienilor cu mâna întinsă și cu basca în mână precum se stătea în fațа boierului. Dacă vor deveni cetățeni care să întrebe: „domnule stați un pic, dar ce faceți cu banii? Am înțeles că vă trebuie, dar ce ați făcut cu ei și ce vreți să faceți? este un preț foarte mic”.

Dacă majorarea impozitelor ar produce o schimbare de mentalitate, spune el, prețul ar fi mic. „Dacă plătești 100 de euro și te transformi din asistat în cetățean activ, mie mi se pare că merită.”

Boicotul fiscal: semnal de alarmă, nu soluție

În ceea ce privește boicotul prin neplata taxelor, Radu Nechita adoptă o poziție surprinzător de nuanțată.

„Boicotul este o decizie individuală. Nu am nimic împotrivă, dacă îi face pe aleși mai responsabili.”

Important este răspunsul statului. „Autoritățile trebuie să răspundă prin transparență, explicații și comunicare, nu vorbindu-le oamenilor cum se spune „de pe cal”.”

Soluția concretă? Radicală, dar simplă. „Publicarea online a tuturor facturilor. Să vedem cât costă panseluțele, pixurile, hârtia. Și să comparăm cu prețurile din magazine.”

Un puzzle complicat, dar necesar

Creșterea impozitelor locale nu rezolvă, de una singură, problemele administrației românești. Este doar o piesă dintr-un puzzle mult mai mare.

„Simplificare administrativă, subsidiaritate, transparență fiscală și descentralizare – acesta este puzzle-ul pe care mi-l doresc.”

Întrebarea rămâne deschisă: vrem să mergem spre un model de tip Elveția, cu descentralizare reală și competiție fiscală, sau să rămânem într-un sistem centralizat, opac și ineficient? Răspunsul, sugerează Radu Nechita, depinde nu doar de politicieni, ci și de cât de mult suntem dispuși să ne comportăm ca cetățeni, nu ca supuși.