Business cu esenţe rare

Cristina Bălan şi-a transformat colecţia de parfumuri într-un business de nişă

Pasiunea pentru parfumuri exclusiviste s-a transformat, în cazul Cristinei Bălan, într-un business care i-a adus clienţi din toate colţurile lumii. Cât de greu se creează şi se menţine o nişă atât de extravagantă? Pornind de la o colecţie de 300 de sticluţe de parfum, ideea din spatele Elysée Maison des Parfums a devenit, în trei ani, un business profitabil şi exclusivist.

Care sunt „ingredientele" care construiesc o nişă în domeniul parfumeriei? În primul rând, preţiozitatea materiilor prime. Amouage, creat pentru a fi cadoul sultanului din Oman, foloseşte, spre exemplu, Frankincense, un ingredient mai scump decât aurul. De asemenea, dacă un trandafir produs în laborator costă 100 de euro tona, un „absolut de trandafir", esenţa naturală, poate ajunge la 100.000 de euro kilogramul.

Cel de-al doilea ingredient: distribuţia selectivă. Majoritatea parfumurilor de la Elysée se găsesc în doar câteva locaţii în întreaga lume, ceea ce explică mailurile primite de Cristina de la cliente din Canada sau Franţa care-şi doresc o anumită esenţă rară. Cel mai important aspect în exclusivismul unui parfum rămâne, însă, libertatea pe care o au marii parfumieri - aşa-numitele „nasuri" - de a-şi da frâu imaginaţiei.

Acest spaţiu de manevră lipseşte caselor de parfumuri comerciale, oricât de scumpe sau celebre, pentru că „brief"-ul pe care-l primeşte „nasul" este extrem de restrictiv: esenţa trebuie să fie gata rapid, să placă la fel de mult în orice colţ al lumii şi să se potrivească unei plaje cât mai ample de cumpărători. Parfumurile de nişă, în schimb, pot fi adorate sau respinse în egală măsură, pentru că scopul lor este să individualizeze.

„Acest parfum nu are cum să placă tuturor", spune Cristina, deşurubând capacul unei sticluţe minuscule, cu aspect preţios - „Nuit noire" creat de Mona di Orio, unul dintre cei mai celebri parfumieri contemporani. „Este o aromă senzuală, care pe unele persoane capătă conotaţii incredibile în timp ce pe pielea altora se acreşte".

Prima casă de parfumuri adusă în Elysée, în 2007, a fost Amouage, care a ridicat şi ştacheta - nu orice aromă poate sta pe acelaşi raft cu un asemenea brand artizanal. În vecinătate sunt acceptate doar nume precum Keiko Mecheri, Puredistance (creat de celebra parfumieră Anne Buzantian) sau XerJoff - Shooting Stars, inspirat de ploaia de meteoriţi din Alaska, din 1947.

Cereri din toată lumea

Toate se află în sticle preţioase, din cristal negru sau murano, numerotate pentru raritate. Cristina a investit în pasiunea ei nu doar bani, ci şi timp pentru cursuri de specializare la Londra sau în Grasse - capitala internaţională a parfumurilor, asta şi pentru a discerne în cunoştiinţă de cauză între toate brandurile de nişă care o „curtează".

Pentru că Elysée este distribuitor nu doar în România, ci şi în toată Europa Centrală şi de Est, Cristina primeşte aproape zilnic colete din Japonia, Canada sau Coreea de la diverşi producători de nişă, care trebuie drastic selectaţi. „Un parfum vorbeşte despre noi, dar nu trebuie să strige" este convingerea ei.

Mai puteţi citi în numărul 47 al revistei „Forbes România":

Cu o nouă faţă. A cumpărat aproape tot ce i-a ieşit în cale şi a ajuns cel mai mare industriaş român. Odată cu criza, Marius Cristescu şi-a schimbat filosofia de afaceri. Cum alege acum miliardarul timişorean companiile în care să investească?

Cel mai bun mall. Sunt printre ultimii veniţi pe piaţa mallurilor din Capitală, dar spun că au armele necesare pentru a schimba harta comerţului modern. Cine va avea câștig de cauză?

Jucăriile hi-tech ale agricultorilor. Că agricultura încă se mai face cu calul și cu plugul rămâne un mit. Uitaţi-vă la investiţiile de zeci de milioane de euro pe care Ioan Niculae sau Culiţă Tărâţă le fac în tehnologie, an de an!