Analiză Bugetul României, sub presiune la final de an. Adrian Negrescu: Statul trebuie să recupereze veniturile pe care le pierde din cauza blocajelor

România intră în ultimul trimestru al anului 2026 cu presiuni tot mai mari asupra bugetului, pe fondul costurilor ridicate de finanțare, al investițiilor care depind de fondurile europene și al incertitudinilor privind veniturile publice. Rectificarea bugetară va arăta în ce măsură estimările de la începutul anului se confirmă și dacă statul reușește să recupereze veniturile pe care le are deja de încasat, susține Adrian Negrescu.

Rectificarea bugetară va stabili dacă au fost estimate corect cheltuielile la începutul anului Foto: arhivă

Rectificarea bugetară din această toamnă va fi un test al realismului planurilor financiare ale Guvernului. Miza nu este doar încadrarea în deficitul bugetar asumat, ci și capacitatea statului de a-și achita obligațiile, de a continua investițiile și de a transforma veniturile estimate în bani efectiv încasați. Într-un context în care împrumuturile sunt costisitoare, iar o parte importantă a investițiilor depinde de fondurile europene, întârzierile la încasări pot pune presiune suplimentară asupra finanțelor publice.

„Întrebarea pe care trebuie să și-o pună Guvernul în aceste săptămâni este una foarte simplă: de unde vin banii pentru obligațiile statului până la final de an? Vorbim de plăți către furnizori, transferuri către autoritățile locale, cofinanțarea proiectelor europene și continuarea investițiilor. Toate acestea trebuie acoperite fără să scăpăm deficitul de sub control”, spune Adrian Negrescu.

Investiții record, dar și costuri tot mai mari cu datoria

Bugetul pentru 2026 a fost construit pe un deficit de 6,2% din PIB și pe investiții publice estimate la 163,8 miliarde de lei. Din această sumă, aproximativ 53,4 miliarde de lei urmau să provină din Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR), prin granturi și împrumuturi. În același timp, cheltuielile cu dobânzile au fost estimate la 60,8 miliarde de lei, cu aproximativ 10,3 miliarde de lei peste nivelul din 2025.

Aceste cifre arată cât de importantă este capacitatea statului de a atrage fondurile europene la timp și de a ține sub control costurile de finanțare. Investițiile pot susține economia și pot îmbunătăți infrastructura, însă întârzierile în implementarea proiectelor sau în decontarea cheltuielilor pot obliga autoritățile să acopere temporar plățile din resurse proprii ori prin împrumuturi suplimentare.

„Aceste cifre spun două lucruri. Pe de o parte, investițiile publice depind masiv de fondurile europene. Pe de altă parte, costul datoriei înghite o parte tot mai mare din resursele statului. Problema este că sumele proiectate la început de an nu sunt azi integral bani în cont. Orice întârziere la implementarea proiectelor, la documentație sau la evaluarea cererilor de plată obligă statul să acopere temporar cheltuielile din resurse proprii sau prin împrumuturi noi. Iar împrumuturile, în condițiile actuale, sunt scumpe”, explică Adrian Negrescu.

Pentru buget, diferența dintre banii prevăzuți și cei încasați efectiv este esențială. O finanțare europeană estimată nu poate acoperi imediat o plată dacă cererea nu a fost aprobată sau dacă transferul nu a fost efectuat. Într-o asemenea situație, statul trebuie să găsească alte resurse pentru a evita blocarea proiectelor sau acumularea restanțelor.

PNRR: miliarde de euro care trebuie transformate în încasări efective

Potrivit datelor prezentate de Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene, alocarea României prin PNRR, după renegocierea din august 2026, se ridică la 20,11 miliarde de euro, din care 13,57 miliarde de euro reprezintă granturi și 6,54 miliarde de euro împrumuturi.

Până la începutul lunii octombrie, România încasase aproximativ 13,27 miliarde de euro, echivalentul a circa 66% din alocarea revizuită. La 9 octombrie au mai intrat peste 300 de milioane de euro aferente cererii de plată numărul 3, sumă suspendată anterior de Comisia Europeană.

Diferența rămasă de încasat este importantă pentru finanțarea investițiilor, dar nu poate fi tratată automat drept venit sigur al bugetului. Transferurile depind de îndeplinirea condițiilor și jaloanelor asumate, precum și de aprobarea cererilor de plată de către Comisia Europeană.

„Diferența de aproape 6,84 miliarde de euro nu înseamnă bani pierduți, dar nici bani câștigați. Până când Comisia Europeană nu aprobă și nu virează efectiv plata, acești bani nu pot fi trecuți la venituri. Ar fi o greșeală gravă să ne bazăm pe sume care s-ar putea să nu mai ajungă în timp util. Dacă unele jaloane nu sunt îndeplinite, golul devine unul structural, iar el nu se rezolvă prin simpla amânare a plăților”, avertizează Negrescu.

Din această perspectivă, rectificarea bugetară trebuie să țină cont nu doar de valoarea totală a finanțărilor europene disponibile, ci și de calendarul realist al încasărilor. Pentru Guvern, diferența dintre o sumă alocată și una virată efectiv poate însemna nevoia de a reprograma cheltuieli, de a găsi finanțare temporară sau de a prioritiza investițiile care pot fi finalizate la timp.

Statul trebuie să recupereze banii pe care îi are deja de primit

În condițiile în care cheltuielile cu salariile, pensiile și prestațiile sociale sunt dificil de redus rapid, iar dobânzile la datoria publică apasă tot mai mult asupra bugetului, creșterea încasărilor devine una dintre principalele soluții pentru limitarea presiunilor financiare, se mai arată în analiza Frames.

Dincolo de atragerea fondurilor europene și de realocarea cheltuielilor, o altă prioritate este colectarea integrală a obligațiilor fiscale existente. Cu alte cuvinte, înainte de a introduce noi taxe sau de a crește povara asupra contribuabililor care își plătesc deja obligațiile, statul trebuie să verifice dacă încasează toate sumele care i se cuvin.

„Înainte să ne uităm la surse noi de finanțare, statul ar trebui să se uite atent la sectoarele cu regimuri fiscale speciale și să verifice dacă își încasează integral obligațiile de acolo. Este cea mai rapidă și mai corectă sursă de bani: nu presupune poveri suplimentare pentru contribuabilii care își plătesc deja dările, ci doar o administrație care să funcționeze”, spune Adrian Negrescu.

Un exemplu invocat de analist este industria jocurilor de noroc, unde taxele de licențiere și autorizare se adaugă impozitului pe profit, impozitelor pe salarii și contribuțiilor sociale. După intrarea în vigoare a OUG nr. 7/2026, care a transferat autorizarea la nivel local, încasările din taxele de autorizare pentru aparatele de tip slot-machine au scăzut, potrivit datelor prezentate în analiză.

În perioada februarie-mai, aceste încasări au coborât de la 485 de milioane de lei în 2025 la 300 de milioane de lei în 2026. Diferența de 185 de milioane de lei reprezintă o scădere de aproximativ 38%.

Potrivit lui Negrescu, o parte a problemei ar fi fost generată de întârzierile administrative la nivel local. La 1 septembrie, doar 90 dintre cele aproximativ 3.100 de primării adoptaseră hotărârile necesare pentru aplicarea noilor reguli, conform cifrelor citate în analiză.

„Este un caz clasic în care o măsură de reglementare a produs un efect fiscal negativ, iar nimeni nu pare să-l fi calculat. La 1 septembrie, doar 90 din aproximativ 3.100 de primării adoptaseră hotărârile necesare. Asta înseamnă că operatori perfect legali, licențiați, nu au putut obține autorizațiile locale din cauza întârzierilor administrative. Statul a pierdut bani nu pentru că firmele au refuzat să plătească, ci pentru că administrația nu le-a permis să funcționeze”, afirmă analistul.

Impactul acestei situații nu se limitează la taxele de autorizare. Dacă activitatea unor operatori este suspendată sau redusă, efectele se pot extinde asupra impozitului pe profit, taxelor salariale și contribuțiilor sociale, precum și asupra locurilor de muncă din sector.

O analiză publicată în septembrie 2026 estima pierderi cumulate de aproape 400 de milioane de euro și un posibil impact anual de 530-550 de milioane de euro până la începutul anului 2027. Aceste valori sunt estimări, nu pierderi bugetare confirmate oficial. Efectul complet va putea fi evaluat după publicarea rezultatelor financiare ale companiilor. Separat, organizația reprezentativă a industriei, FEDBET, a susținut că peste 1.300 de locații s-au închis și aproximativ 8.500 de locuri de muncă au fost afectate.

„Chiar dacă cifrele exacte vor fi clarificate abia după bilanțuri, direcția este evidentă: mai puține taxe plătite, mai puțin impozit pe profit, mai puține contribuții și salariați care trec de la plătitori de taxe la beneficiari de ajutoare sociale. O industrie care aduce anual în jur de 1,3 miliarde de euro la buget nu poate fi tratată ca o notă de subsol a unei ordonanțe. Impactul OUG 7/2026 trebuie evaluat serios în rectificare”, spune Negrescu.

Exemplul arată de ce modificările legislative cu efecte fiscale importante trebuie însoțite de evaluări realiste și de mecanisme administrative funcționale. Totuși, scăderea încasărilor dintr-o anumită perioadă nu poate fi atribuită integral unei singure cauze fără o analiză completă a datelor, iar estimările privind pierderile totale trebuie diferențiate de veniturile bugetare efectiv nerealizate.

Rectificarea bugetară trebuie să pornească de la cifre verificabile

O rectificare bugetară realistă presupune compararea veniturilor programate cu cele încasate efectiv și identificarea motivelor pentru care apar diferențe. Acestea pot proveni din prognoze prea optimiste, din încetinirea activității economice, din modificări legislative cu efecte neanticipate sau din probleme de colectare.

În același timp, Guvernul trebuie să stabilească ce cheltuieli pot fi reprogramate fără să blocheze investițiile și ce proiecte europene au șanse reale să fie finanțate în termenele prevăzute. O asemenea evaluare este importantă pentru a evita acumularea unor obligații de plată pe care bugetul nu le poate acoperi la timp.

Printre priorități se numără recuperarea creanțelor fiscale, combaterea evaziunii și a activităților ilicite, reducerea muncii nedeclarate și verificarea sectoarelor care beneficiază de regimuri fiscale specifice. Aceste măsuri nu pot elimina singure deficitul, dar pot contribui la îmbunătățirea veniturilor fără introducerea automată a unor noi poveri fiscale.

„România gestionează simultan un deficit ridicat, investiții ambițioase, un calendar european strict și o datorie tot mai scumpă. În aceste condiții, nu putem transfera automat toate riscurile asupra contribuabililor și a mediului de afaceri. Mai întâi trebuie să încasăm ce ni se cuvine din mecanismele fiscale existente și să corectăm măsurile care au tăiat din venituri fără să aducă nimic în schimb”, susține Adrian Negrescu.

Aceeași disciplină ar trebui aplicată și la construirea bugetului pentru 2027. Estimările privind veniturile trebuie să reflecte capacitatea reală de colectare, iar finanțarea investițiilor trebuie corelată cu calendarul efectiv al fondurilor europene și cu resursele disponibile.

„Aceeași disciplină trebuie aplicată și bugetului pe 2027, care trebuie să plece de la încasări reale, nu de la cifre frumoase pe hârtie”, adaugă Adrian Negrescu.