Bătălie pe bidonul cu bere

Marii producători de bere, încurcaţi de cei mici în planurile de extindere pe segmentul popular "la PET" Acordarea de ajutoare de stat pentru micii producători de bere a trezit o reacţie

Marii producători de bere, încurcaţi de cei mici în planurile de extindere pe segmentul popular "la PET"

Acordarea de ajutoare de stat pentru micii producători de bere a trezit o reacţie aparent exagerată din partea concernelor multinaţionale. Explicaţia poate fi găsită însă în lupta aprigă care se dă pentru fiecare procent din piaţa clienţilor cu buget redus.

Francisc Hornyak, directorul fabricii de bere din Satu Mare, se aştepta ca anul acesta să aducă o creştere de 30% a vânzărilor. Dar, "piaţa merge prost, din cauza expansiunii marilor grupuri. Presiunea pe reducerea costurilor este extraordinară, aşa că trebuie să investim într-o linie mai performantă de PET".

Este aproape subînţeles că bătălia cu greii se duce pe berea la sticlă de plastic. Fabrica din Satu Mare a fost a doua din ţară care a ieşit pe piaţă cu PET, mutare salvatoare care i-a permis luxul să rămână singurul mic producător de bere (cu o capacitate sub 200.000 hl pe an) din Ardeal. Acum are patru tipuri de PET, care acoperă 70% din vânzări. Unul din contractele de bază este livrarea de bere sub marca "cea mai ieftină" din reţeaua hipermarket Carrefour. Se pregăteşte intrarea şi în lanţul Cora.

La câteva sute de km distanţă, aceeaşi strategie, tot la un mic producător. În raportul către acţionari de pe primul trimestru, "Bere Azuga" anunţă că în martie 2007 s-a contractat un credit de 1,6 milioane de euro pentru achiziţionarea unei linii de îmbuteliere bere la PET.

De pe Valea Prahovei, pe Valea Oltului. "Dacă am fi primit ajutorul de stat, atunci investiţiile pe care ar fi trebui să le facem, de circa un milion de euro, le direcţionam tot pentru modernizarea şi creşterea capacităţii liniei de PET", spune Nicu Spiridon, directorul begenar al Alutus Râmnicu Vâlcea, o fabrică de bere de capacitate sub 200.000 hl. Directorul este adeptul ambalajelor din sticlă: nu crede în conceptul de "bere în plastic". Dar, dacă asta vrea piaţa... anul trecut, din cei 85.000 hl produşi, 40% au fost PET.

De la Mureş pân' la... Gosser

Din 13 mici producători, doar cei "foarte mici" nu au bere la PET. Toţi ştiu povestea "bere Mureş", fabrica pornită de jos, dar ajunsă în topul greilor, cu vânzări de 1,35 milioane hl anul trecut, totul numai la PET. Şi asta pentru că, în "98, patronii de la Mureş au inventat berea la PET pe piaţa autohtonă.

Iar poveştile cu PET au continuat - în 2003, European Drinks a ajuns în câteva luni în topul berarilor, beneficiind, evident, şi de puternica reţea de distribuţie. În primăvară, Romaqua, îmbuteliatorul Borsec, a anunţat că va investi 30 milioane de euro într-o fabrică de bere. Din nou, PET-ul va fi piesa de rezistenţă.

Studiile de piaţă arătau că, în 2003, berea la sticle de plastic reprezenta 16% din total piaţă, evaluat la 12,4 milioane hl. Anul trecut, cota a ajuns la 40,4%, dintr-o piaţă de 17,7 milioane hl. Ultimele date au fost anunţate chiar de asociaţia "Berarii României", cea care reuneşte cele patru concerne multinaţionale (peste 75% din piaţa berii). Iar dacă până acum doi ani plasticul era doar "arma" autohtonului, acum s-a ajuns ca Heineken, primul jucător din piaţă, să pună la bidon, în premieră, o marcă premium internaţional precum Gosser.

Cei mari au preluat şi respectă ceea ce pare să fie regula numărul unu a berii din România - dacă nu e economică, berea nu e bună. Astfel au ajuns să se întindă până la periferiile oraşelor şi la ţară, locuri cu precădere "frecventate" de micii producători. La prima întâlnire s-a spus chiar "noroc". Dar n-a fost de bun augur pentru cei mici.

Atac şi contraatac, cu "principiile concurenţei" în braţe

În iunie anul trecut, Patronatul societăţilor independente producătoare de bere s-a plâns la Consiliul Concurenţei că Interbrew încalcă principiile concurenţei şi vinde PET-ul de "Noroc" la "preţuri ruinătoare, abuzând de poziţia dominantă". Cei mici pierd rapid această luptă, nereuşind să-şi argumenteze coerent poziţia, după cum notează Consiliul Concurenţei. Diferenţa de calibru este evidentă. Recent, marile grupuri au încheiat un contraatac devastator, scoţând la înaintare tot "principiile concurenţei".

În ultimul an, "Berarii României" au pledat insistent pentru respingerea proiectului de lege PL-x 723/2006, "care se referă la acordarea de scutiri totale de plată a datoriilor IMM-urilor din industria berii către bugetul de stat prin practica ajutorului de stat". Argumentul principal - articolul 87, alin (1) din Tratatul consolidat de instituire a Comunităţii Europene, care interzice ajutorul de stat care "distorsionează să ameninţe concurenţa".

În ciuda insistenţelor noastre, reprezentanţii "Berarilor României" nu ne-au răspuns de ce consideră respectivul proiect de lege un atac la concurenţă. Aceasta, în contextul în care, la începutul anului, Curtea Constituţională s-a pronunţat asupra aspectului: "Curtea reţine că ajutoarele de stat avute în vedere de legea criticată nu sunt de natură să afecteze relaţiile comerciale faţă de ceilalţi producători şi pot fi compatibile cu libera concurenţă, aşa cum rezultă din art 87 alin (3), din Tratatul Comunităţii Europene." Un alineat (neaminit de "Berarii României") în care se precizează, printre condiţiile de acordare a ajutorului, "favorizarea dezvoltării economice a regiunilor cu un nivel de trai anormal de scăzut".

Modernizarea companiei, condiţie pentru acordarea ajutorului de stat

În termeni europeni, în general, cam toată România are un nivel de trai anormal de scăzut, dar zone precum Roşiorii de Vede, Turnu Severin sau Râmnicu Vâlcea s-ar încadra fără greutate la categoria anormal. În aceste oraşe au rămas fabrici de bere de tip IMM cu datorii la stat şi bere de tip... "economic".

Camera Deputaţilor a respins, în urmă cu două săptămâni, proiectul cu numele de cod PL-x723, la numai o jumătate de an după ce-l aprobase. Proiectul prevede anularea datoriilor la stat ale producătorilor de bere cu capacitate sub 200.000 hl (organizaţi ca IMM), în condiţiile legii ajutorului de stat - beneficiarul trebuie să investească până la 40% din valoarea planului de restructurare (restul reprezintă aportul statului, sub forma datoriilor anulate). Cu alte cuvinte, datornicii vor fi obligaţi să se modernizeze (menţinând capacitatea de 200.000 hl) dacă vor să nu-i închidă Fiscul.

PL-x 723 a ratat însă ocazia de-a fi o dezbatere pe tema "filozofiei" ajutorului de stat. Oficial - după cum s-au pronunţat toate partidele - respingerea a fost văzută ca un act de luptă împotriva corupţiei, parlamentarii nevrând să fie acuzaţi că "dau legi pentru infractori", cum se pronunţase chiar preşedintele Băsescu. (Acuzaţia poate fi aruncată, în definitiv, ori de câte ori se va discuta acordarea unui ajutor de stat. Iar ajutoare se acordă în toată Europa, inclusiv cea bogată şi inclusiv în domeniul berii - vezi cazul Germaniei, la sfârşitul anilor "90).