Anii lucrați în străinătate se pun la pensie în România. Cum se calculează suma și cine o plătește

Românii care au lucrat atât în țară, cât și în străinătate pot beneficia de pensie pentru perioadele în care au fost asigurați în mai multe state. Anii lucrați peste hotare nu se pierd automat atunci când o persoană revine în România, iar perioadele de cotizare pot fi luate în calcul pentru stabilirea dreptului la pensie, în funcție de regulile aplicabile între țările implicate.

Şi anii lucraţi în străinătate se socotesc la stabilirea dreptului la pensie Foto: arhivă

Anii lucrați în străinătate nu se transformă automat în ani de cotizare la sistemul public românesc pentru calcularea unei singure pensii. În cazul persoanelor care au lucrat în mai multe state ale Uniunii Europene, perioadele de asigurare sunt, în anumite condiții, cumulate pentru verificarea eligibilității, iar fiecare țară calculează și plătește partea de pensie corespunzătoare perioadei asigurate în sistemul său.

Regulile exacte depind de țările în care persoana a lucrat, de perioadele de cotizare și de acordurile internaționale aplicabile. Pentru statele din afara Uniunii Europene, trebuie verificat dacă România are un acord de securitate socială cu țara respectivă și ce prevederi conține acesta.

Anii lucrați în străinătate se adaugă la vechime în România

În cazul persoanelor care au lucrat în România și în alte state membre ale Uniunii Europene, perioadele de asigurare realizate în fiecare țară pot fi cumulate pentru stabilirea dreptului la pensie. Casa Națională de Pensii Publice (CNPP) precizează că stagiul de cotizare se stabilește prin însumarea perioadelor realizate în România cu cele din celelalte state membre, dacă acestea sunt confirmate de instituțiile competente.

Această regulă este importantă pentru persoanele care nu au acumulat suficienți ani de cotizare într-o singură țară pentru a îndeplini condițiile de pensionare. Perioadele lucrate în alte state pot fi luate în considerare pentru verificarea îndeplinirii stagiului minim cerut de legislația aplicabilă.

De exemplu, o persoană care a lucrat 12 ani în România și 18 ani în Italia poate avea, în principiu, o perioadă totală de asigurare de 30 de ani pentru verificarea condițiilor de pensionare, dacă perioadele sunt recunoscute de instituțiile competente. Aceasta nu înseamnă însă că România va calcula pensia ca și cum toate cele 30 de ani ar fi fost realizați în sistemul românesc.

Fiecare stat aplică propriile reguli privind vârsta de pensionare, condițiile de eligibilitate și calcularea drepturilor. De aceea, este posibil ca o persoană să poată solicita pensia dintr-o țară la o anumită vârstă, dar să trebuiască să aștepte mai mult pentru a primi partea de pensie din alt stat.

Pentru perioadele lucrate în afara Uniunii Europene, recunoașterea anilor de asigurare depinde de legislația națională și de existența unor acorduri bilaterale sau a altor reguli internaționale aplicabile. Prin urmare, nu orice perioadă de muncă în străinătate este recunoscută automat în aceleași condiții.

Cum se calculează pensia

Calculul pensiei pentru persoanele care au lucrat în mai multe state presupune, în general, analizarea perioadelor de asigurare și a contribuțiilor înregistrate în fiecare sistem. În cazul statelor membre ale Uniunii Europene, autoritățile competente iau în considerare perioadele de cotizare din celelalte state atunci când verifică îndeplinirea condițiilor de pensionare.

Fiecare țară calculează apoi partea de pensie care îi revine potrivit propriilor reguli. În cadrul european, instituția de pensii poate calcula atât pensia națională, dacă persoana îndeplinește condițiile fără a avea nevoie de perioadele lucrate în alte state, cât și pensia proporțională, care ține cont de totalul perioadelor de asigurare din țările implicate și de perioada realizată în sistemul respectiv.

Dacă legislația permite ambele variante, autoritatea compară rezultatele și acordă cuantumul mai avantajos, potrivit regulilor aplicabile.

Un exemplu simplificat este cel al unei persoane care a lucrat 20 de ani în România și 10 ani în Spania. Cele două state vor verifica perioadele de asigurare și vor stabili drepturile de pensie conform legislațiilor proprii. România va calcula partea aferentă perioadei de asigurare din sistemul românesc, iar Spania va calcula partea aferentă perioadei asigurate acolo. Sumele nu sunt neapărat egale, deoarece formulele de calcul și regulile sistemelor de pensii diferă.

Valoarea finală depinde de legislația fiecărei țări, de perioadele recunoscute și de datele individuale ale solicitantului. De aceea, simpla adunare a anilor lucrați în diferite state nu permite calcularea exactă a pensiei lunare.

Pensia este plătită de statul unde ai lucrat

În cazul persoanelor care au lucrat în mai multe state membre ale Uniunii Europene, fiecare țară în care au fost asigurate plătește, în principiu, partea de pensie corespunzătoare perioadei realizate în sistemul său, dacă sunt îndeplinite condițiile legale.

Astfel, un român care a lucrat o parte din carieră în România și o altă parte în Germania poate primi două componente ale pensiei: una calculată și plătită de România și alta calculată și plătită de Germania. Nu este necesar ca toate contribuțiile să fie transferate în sistemul românesc pentru ca persoana să beneficieze de drepturile acumulate în cele două țări.

Există și reguli speciale pentru perioadele scurte de asigurare. În sistemul european, dacă o persoană a fost asigurată mai puțin de un an într-un stat, este posibil ca acel stat să nu plătească separat o pensie pentru perioada respectivă. În astfel de situații, lunile de asigurare nu se pierd automat, ci pot fi luate în considerare de celelalte state implicate, potrivit regulilor aplicabile.

Plata pensiei nu este condiționată, în general, de locul în care pensionarul locuiește în Uniunea Europeană. O persoană care are dreptul la o pensie din România poate primi banii și dacă locuiește în alt stat european, cu respectarea procedurilor administrative și a regulilor aplicabile.

În cazul statelor din afara UE, condițiile de plată în străinătate și recunoașterea perioadelor de asigurare trebuie verificate în funcție de acordurile aplicabile între România și țara respectivă.

La ce vârstă poți primi pensia din străinătate

Un aspect important pentru românii care au lucrat în mai multe țări este că vârsta de pensionare nu este aceeași peste tot. Fiecare stat stabilește vârsta legală și celelalte condiții pentru acordarea pensiei în sistemul propriu.

Prin urmare, o persoană poate deveni eligibilă pentru pensia din România înainte de a îndeplini condițiile pentru plata pensiei dintr-o altă țară. În această situație, poate începe să primească partea de pensie pentru care este eligibilă, iar plata celeilalte componente va începe atunci când sunt îndeplinite condițiile prevăzute de legislația statului respectiv.

Diferențele dintre vârstele de pensionare pot influența atât momentul în care sunt plătite drepturile, cât și veniturile lunare ale persoanei în primii ani de pensionare. De aceea, este recomandat ca solicitantul să ceară informații din timp de la instituțiile competente din toate țările în care a lucrat.

Unde depui cererea de pensionare dacă ai lucrat în mai multe țări

În cazul persoanelor care au lucrat în mai multe state membre ale Uniunii Europene, cererea de pensionare se depune, de regulă, la instituția de pensii din țara în care locuiesc. Dacă persoana locuiește în România, aceasta se poate adresa casei teritoriale de pensii competente.

Dacă solicitantul locuiește într-o țară în care nu a lucrat niciodată, cererea se depune, de regulă, în statul în care a fost asigurat ultima dată. Instituția care primește dosarul solicită informațiile necesare de la autoritățile celorlalte țări în care persoana a lucrat.

În acest fel, nu este necesar ca solicitantul să depună separat o cerere de pensie în fiecare stat membru în care a contribuit, deși procedura poate presupune schimburi de documente și verificări între instituții.

Pentru persoanele care au lucrat în afara UE, procedura poate fi diferită, în funcție de țară și de acordurile existente. Înainte de depunerea dosarului, este util să fie solicitate informații de la casa de pensii din România privind documentele necesare și instituția competentă.

Ce documente sunt necesare pentru recunoașterea anilor lucrați în străinătate

Documentele solicitate diferă în funcție de țările în care persoana a lucrat și de situația sa profesională. În general, sunt necesare documente de identificare și informații care permit identificarea perioadelor de muncă și de asigurare socială din fiecare stat.

Pot fi solicitate documente privind activitatea profesională, perioadele de asigurare și instituțiile la care au fost plătite contribuțiile. Este important ca solicitantul să comunice cât mai exact perioadele lucrate în străinătate și să păstreze documentele primite de la angajatori sau de la instituțiile de asigurări sociale.

Pentru perioadele lucrate în România înainte de 1 aprilie 2001, CNPP indică, în funcție de situație, carnetul de muncă sau adeverințele eliberate de foștii angajatori, în condițiile legii. Pentru perioadele realizate în alte state, instituțiile competente verifică informațiile prin mecanismele de cooperare aplicabile.

Este recomandat ca demersurile să înceapă cu mai multe luni înainte de data estimată a pensionării. Stabilirea drepturilor din mai multe state poate dura mai mult decât soluționarea unui dosar care privește exclusiv perioade de cotizare din România.