Locotenenţii lui Ceauşescu. Poveştile ultimilor prim-secretari alungaţi de Revoluţie. Cât de înspăimântători au fost nepotul-bastard al dictatoarei Elena sau comunistul Frăţilă-"mână de fier"

Locotenenţii lui Ceauşescu. Poveştile ultimilor prim-secretari alungaţi de Revoluţie. Cât de înspăimântători au fost nepotul-bastard al dictatoarei Elena sau comunistul Frăţilă-

La Braşov, ca în toate judeţele, prim-secretarul mobiliza toată populaţia când venea Tovarăşul în vizită. FOTO casasfatului.ro

În Epoca de Aur, fiecare judeţ era controlat de câte un prim-secretar al PCR. Nicu Ceauşescu, Ion Dincă, Barbu Petrescu, Maria Ghiţulică, Ion Frăţilă sau Radu Bălan sunt doar câteva dintre personajele în faţa cărora tremura un judeţ întreg. Mulţi dintre ei s-au prăpădit în cei peste 20 de ani ce au trecut de la Revoluţie, alţii au înfundat puşcării, iar alţii au afaceri prospere.

Ştiri pe aceeaşi temă

Prim-secretarul era vârful nomenclaturii de provincie, zbirul în faţa căruia nu mişca nimeni. „Primul” avea grijă ca fiecare vizită a tovarăşului să fie fără greşeală şi pentru asta, de multe ori, îi teroriza pe cei din subordine.

BUCUREŞTI Barbu Petrescu

Ultimul prim-secretar al PCR şi primar al Capitalei, în acelaşi timp, a fost Barbu Petrescu. Numele său legat de tragicele evenimente din decembrie 1989. În istoria nomenclaturii bucureştene s-au mai remarcat în funcţia de prim-secretar şi Gheorghe Apostol, Nicu Ceauşescu şi Ion Dincă, poreclit „Te-leagă”, deoarece îi ameninţa pe toţi cu puşcăria.

Barbu Petrescu a fost un om politic român, membru PCR, membru al CPEx al PCR şi primar al Capitalei între
1989 şi 20 ianuarie 1990, fiind precedat de Radu Constantin şi succedat de Dan Predescu.
Barbu Petrescu a ocupat diverse funcţii în aparatul comunist, de-a lungul timpului, fiind în 1988 chiar şi viceprim-ministru. Din 1989 a fost primar şi prim-secretar PCR al Capitalei. De numele lui se leagă mitingul eşuat al lui Ceauşescu din Piaţa Palatului, din 21 decembrie 1989. El a fost cel care a organizat această manifestare. De asemenea, după Revoluţie numele său este al treilea în lista vinovaţilor pentru evenimentele tragice din Bucureşti.

HUNEDOARA Ion Popa

Ultimul prim-secretar PCR al Hunedoarei, Ion Popa, s-a lepădat de Ceauşescu şi a ajuns om de afaceri prosper. Evenimentele din 1989 l-au prins la conducerea judeţeană a PCR, în judeţul Hunedoara, pe Ion Popa, venit din Ialomiţa, via Bucureşti, şi instalat ca prim-secretar în 1987. Cei trei ani petrecuţi de Ion Popa la şefia Comitetului judeţean de partid în Hunedoara s-au încheiat dramatic pentru acesta, în 22 decembrie 1989, când mulţimea revoltată a fost la un pas să îl linşeze.

În acea zi prim-secretarul s-a refugiat în sediul Comitetului judeţean al PCR Hunedoara, dar a fost găsit de revoluţionari şi scos din clădire cu forţa. Oamenii l-au îmbrâncit şi l-au scuipat, însă Popa a reuşit să deturneze furia acestora.

„A fost dus până la Palatul Culturii, unde, pe terasă, fusese instalată o staţie de amplificare. Acolo a spus mulţimii că Nicolae Ceauşescu a fost un dictator odios şi un tiran”.

După ce a trecut de şocul acelor zile, Ion Popa s-a mutat în Bucureşti şi s-a implicat afaceri. A prosperat de pe urma firmelor sale de export de laminate şi oţel, produse în combinatul din Hunedoara şi din afacerile din domeniul transporturilor navale. Popa s-a implicat şi în politică. Este în prezent secretar executiv în cadrul PSD pe „Resurse umane şi evidenţa membrilor de partid”.

CONSTANŢA Mihai Marina

Ultimul prim-secretar de partid al Constanţei, Mihai Marina, a fost un ardelean cu nume de fiică a mării. În 1985 venea la malul mării ultimul prim-secretar de partid al judeţului Constanţa. Mihai Marina, moroşan născut la Sighetu-Marmaţiei, a venit la Constanţa de la Bistriţa-Năsăud, pe principiul rotaţiei cadrelor.

Ardeleanul cu nume de familie ciudat, întâlnit în Dobrogea doar ca prenume fenimin, succeda la conducerea judeţului lui Ion Stoian (ultimul ministru de Externe comunist) şi lui Petre C. Ion.

Era economist, iar pentru soţia lui, profesoară de matematică, s-a făcut imediat loc la cel mai bun liceu al Constanţei.

Pentru că lucrase o perioadă la Externe, Mihai Marina şi-a dorit ca oraşul de la malul mării să aibă un aer exotic, aşa cum se cuvine. A dat dispoziţie ca magazinele să fie mai atractive şi aprovizionate, iar vitrinele – mai frumos decorate.

„Când veneau pe litoral şefii de la fabricile de confecţii, de carne, de băuturi, îi trata cu foarte mare interes. Îşi găsea timp pentru toată lumea. Îi invita împreună cu soţiile şi le acorda o atenţie deosebită. La sfârşit, mă punea să le cer“, a relatat ziarului Ziua Petre Stancă, fost director al Direcţiei Comerciale.

IAŞI Maria Ghiţulică

Ultimul mare lider comunist de la Iaşi, Maria Ghiţulică, prim-secretar al PCR la Revoluţie, trăieşte în lux la Bucureşti, iar soţul prosperă în afaceri. Ultimul mare şef comunist de la Iaşi a dispărut într-un anonimat complet după 22 decembrie 1989, iar informaţiile apărute sporadic despre el îi conturează portretul unui capitalist prosper.

Maria Ghiţulica a fost numită prim-secretar al Consiliului Judeţean al PCR Iaşi în 1987 şi a condus destinele judeţului până pe 22 decembrie 1989. Ieşeni cu funcţii de conducere în perioada amintită şi-o amintesc ca o persoană extrem de dură, severă, milităroasă, în faţa căreia nu mişca nimeni. Caracterul rece i-a atras şi porecla de „Lenuţa”, după numele primei tovarăşe a ţării, Elena Ceauşescu.

Ca orice lider comunist care se respectă, Ghiţulică a terminat doar şapte clase şi s-a calificat în meseria de „bobinator şi tehnician mecanic”. Între 1959 şi 1961 a mai făcut un curs de ziarist la Facultatea de Ziaristică „Ştefan Gheorghiu”.

ALBA Ion Savu

Prim-secretarul Ion Savu a fost general de securitate. Ion Savu a fost prim-secretar al comitetului judeţean al PCR Alba în perioada 1984 – 1989. Nu s-a remarcat prin acţiuni controversate, fiind preocupat, în principal, de şantierele de construcţii şi fabricile existente în judeţ. A predat puterea paşnic revoluţionarilor în decembrie 1989 şi s-a retras în Bucureşti unde trăieşte şi astăzi.

Ion Savu a fost trimis de Nicolae Ceauşescu să preia conducerea Consiliului Judeţean Alba al PCR în 1984. Savu era la momentul respectiv general de securitate şi fost şef al personalului din PCR. „A fost perceput ca un om modest, care ajuta oamenii. Din aceste motive, la realegerea sa din 1988, votul a fost aproape real. A ajutat şi susţinut mult echipa locală de fotbal. Era un tip liniştit, fără dinamică, la locul lui“, a spus Mihai Babiţchi, liderul Revoluţiei din 1989 de la Alba Iulia.

PRAHOVA Ion Frăţilă

Ultimul prim-secretar din Prahova a fost un mic dictator local, rămas în istorie prin exigenţă şi limbajul de lemn. Ion Frăţilă a fost ultimul prim-secretar al Comitetului Executiv al Consiliului popular al judeţului Prahova. A condus judeţul între 1987 şi 1989 cu mână de fier, fiind o copie, la nivel mai mic, a stilului şi modelului de conducere al lui Ceauşescu. Îi plăcea să-şi puncteze discursurile moralizatoare cu expresia „Vă ia mama dracului!“

Ion Frăţilă s-a născut în Fieni, Dâmboviţa, dar activitatea sa politică din perioada regimului comunist a avut legături cu alte localităţi decât cea de naştere. Era, de altfel, şi o practică a sistemului, aşa-numita „rotire de cadre“, prin care oamenii puşi în funcţii cheie erau schimbaţi şi mutaţi la câţiva ani dintr-o parte în alta a ţării, fiind descurajaţi, astfel, să-şi creeze relaţii, să se ataşeze şi să devină coruptibili.

TIMIŞOARA Radu Bălan

Prim-secretarul Radu, prezentat ca un erou de fostul ziar al PCR, Bălan a fost condamnat la 23 de ani închisoare. Ultimul prim-secretar al Timişoarei, Radu Bălan, a fost aclamat în 22 decembrie 1989 de mulţimea adunată în Piaţa Operei. Apoi a fost arestat şi condamnat pentru reprimarea revoluţiei. Bălan fost prezentat de ziarul Luptătorul Bănăţean (numele nou al Drapelului Roşu), ca un lider al Revoluţiei. Printre lozincile strigate de mulţime a fost şi „îl vrem pe Bălan, că e bănăţean!”. Cum Radu Bălan nu era născut în Banat, propagandiştii Luptătorului Bănăţean au găsit rezolvarea neconcordanţei: l-au declarat pe Bălan „bănăţean prin simţire”.

CLUJ Ioachim Moga

Fostul prim-secretar al Comitetului judeţean PCR Cluj, Ioachim Moga, a fost condamnat definitiv, în martie 2006, la 8 ani de închisoare pentru instigare la omor deosebit de grav, în procesul Revoluţiei de la Cluj. Avocaţii săi au cerut amânarea sentinţei invocând motive medicale. A murit în decembrie 2007 în urma unor complicaţii la inimă.

După '89, despre fostul prim-secretar al Comitetului Judeţean Cluj al PCR nu se ştia aproape nimic: unde este, ce face, cum o duce. Se ştia doar că este inculpat în procesul Revoluţiei şi că, timp de peste 11 ani, nu a avut nici o apariţie publică, n-a dat nici un interviu. El s-a retras în casa socrilor din satul Cinciş-Cerna, comuna Teliucu de Jos, judeţul Hunedoara.

„După 47 de ani de muncă, dintre care aproape 17 ca prim-secretar judeţean de partid, nu meritam o asemenea soartă, indiferent ce aş fi făcut”, le-a spus Ioachim Moga celor de la Clujeanul care i-au luat un interviu.

A vrut să iasă la pensie în ’89, dar nu i-a fost aprobată cererea. A fost inculpat pentru victimele de la Cluj, din 21 decembrie 1989.

VRANCEA Niculina Moraru

Ultimul prim-secretar comunist al Vrancei, Niculina Moraru, a stat trei luni în arest în 1990.
Aceasta s-a aflat la cârma judeţului între anii 1985 şi 1989, iar vrâncenii nu-i păstrează deloc o amintire plăcută.

Pe data de 1 aprilie 1990,  vrâncenii aflau din presă că Procuratura, împreună cu organele de poliţie şi specialişti din cadrul Băncii Agricole şi  Băncii de investiţie, au lucrat timp de trei luni pentru strângerea dovezilor necesare întocmirii unui dosar penal şi începerii urmăririi penale împotriva fostei prim secretare Niculina Moraru.

Aceasta a fost arestată în ziua de 22 martie 1990, la ora 6. 30, fiind găsită în municipiul Braşov la o rudă a acesteia  şi închisă în arestul Poliţiei Judeţene Vrancea.

Un procuror îi întocmise un dosar penal pentru o investiţie derizorie la Muzeul Satului din Crângul Petreşti. În Ediţia Specială a ziarului „Viitorul” din 1 aprilie 1990, se aduceau mulţumiri şi ofiţerului care s-a deplasat la Braşov pentru a o aresta, acesta fiind una şi aceeaşi persoană, conform autorului articolului, cu cel văzut în dată de 22 decembrie 1989 însoţit de demonstranţi şi vorbind de la tribuna fostului Consiliu Judeţean, anunţând mulţimea că fosta miliţie este alături de Revoluţie.

BRAŞOV Adrian Cioboiu

Ultimul prim secretar al Braşovului a fost Adrian Cioboiu. A condus Braşovul în  perioada 1087-1989 şi a organizat ultima manisfestare de 23 august. Braşovenii însă nu îşi mai aduc aminte de el. După Revoluţie a rămas în politiccă şi a fost membru PSD şi Consilier Judeţean în Dolj oraşul său natal.

Braşovul a avut zeci de prim secretari, însă cel mai cunoscut este Dimitru Calancea, prim-secretar între anii 1983 şi 1987. S-a născut în 8 mai 1942 la Iaşi, iar în 1955 a ajuns la Braşov. Era inginer şi a primit repartiţie la Politehnică. A activat de tânăr în Partidul Comunist, iar între 1971 şi 1977 a fost secretar cu probleme economice la Făgăraş. Apoi a revenit la Braşov ca şef al Comisiei economice a Comitetului Judeţean de Partid. Primar al Braşovului a ajuns în 1983.

Dumitru Calancea a dat un singur interviu după Revoluţie., El a vorbit în exclusivitate cu un jurnalist de la Monitorul Expres. „Primarii erau numiţi de către o comisie de cadre a CC al PCR pentru municipii de gradul I, la propunerea Biroului Judeţean de Partid. Se făceau trei propuneri. Fiecare candidat erau intervievat la Comisia de cadre. Rămânea cel care făcea o impresie mai bună sau avea realizări mai mari. La acel interviu, erai provocat să găseşti o soluţie de ieşire dintr-o situaţie dificilă. Eu am rezolvat-o pe cea privind realizarea planului la export de tractoare, camioane, rulmenţi, tricotaje, stofe şi încălţăminte“, a povestit Calancea pentru Monitorul Expres.

SIBIU Nicu Ceauşescu

Fiul fostului dictator a venit ca prim-secretar la Sibiu în 1987, fiind trimis aici „să se realizeze”, să se pregătească pentru momentul când ar fi urmat să preia conducerea ţării. Venirea lui a fost un lucru extrem de benefic pentru oraş, iar oamenii au doar cuvinte de laudă la adresa lui. Dincolo de îndatoririle oficiale, Nicu mergea cu plăcere la vânătoare, la meciurile de fotbal sau la evenimentele culturale.

Fiul cel mic al cuplului Ceauşescu a fost numit prim-secretar la Sibiu în 1987, şi a rămas în această funcţie până la Revoluţia din decembrie 1989. „Tatăl lui l-a trimis aici să se şi realizeze, să-l pregătească multilateral pentru momentul când urma să preia conducerea ţării - erau oameni buni şi era şi un mediu prielnic - cultural, ştiinţific, sportiv, din toate punctele de vedere”, explică Simion Scutea, fost secretar pe probleme organizatorice în cadrul Comitetului Judeţean de Partid.

Simion Scutea şi-l aminteşte ca pe un tip activ, „întotdeauna în prim-plan”, şi în primul rând ca pe o persoană care a ajutat foarte mult judeţul.

„Era un om capabil şi care ajuta foarte multă lume. După ce a venit la Sibiu s-au întâmplat lucruri pozitive aici. Erau probleme deosebite în viaţa oamenilor – raţiile la mâncare, cartelele – lucruri care nu se găseau pentru toată lumea. Era un om care din punctul ăsta de vedere a făcut mult bine Sibiului”, povesteşte Simion Scutea.
De altfel, în perioada respectivă Sibiul era cunoscut drept un judeţ „privilegiat” unde, în alimentare, găseai alimente pe care nu le găseai în alte părţi. Judeţul a prosperat din punct de vedere economic, fiind unul din primele 4 la nivel naţional din punct de vedere al industriei. „Sibiul a avut un avantaj şi din punctul ăsta de vedere – a menţinut judeţul chiar dacă erau probleme deosebite şi cu aprovizionarea tehnico-materială. Îşi trimitea oamenii să fie siguri că există piaţă de desfacere, noi nu stăteam niciodată cu stocuri”, rememorează Simion Scutea.

SĂLAJ Maria Ştefan

Maria Ştefan a fost un înlocuitor „palid” al lui „Ion Taie şi Spânzură” la şefia Comitetului Judeţean de Partid.
Revoluţia din decembrie 1989 a găsit-o la conducerea Comitetului Judeţean de Partid pe Maria Ştefan, un inginer agronom din Prahova. Ea l-a înlocuit pe cel mai cunoscut prim-secretar pe care l-a avut Sălajul, Ion Traian Ştefănescu, trimis în Sălaj chiar de Ceuşescu, pentru a-l scoate din anturajul fiului său Nicu, al cărui prieten era.

Maria Ştefan a venit în Sălaj, ca prim-secretar, în 1987. Mai fusese înainte prim secretar şi în Teleorman, dar în Sălaj a venit de la Uniunea Naţională a Cooperativelor Agricole de Producţie, unde fusese vicepreşedinte. Era de loc din localitatea prahoveană Aluniş şi cei care au lucrat alături de ea recunosc că faptul că i-a urmat la conducere lui Ion Traian Ştefănescu nu a avantajat-o deloc. „A fost foarte greu pentru ea să mai menţină aceeaşi ordine în judeţ ca pe vremea lui Ion Traian Ştefănescu”, povesteşte unul dintre membrii Comitetului Judeţean de Partid.

Revoluţia a prins-o la Zalău pe doamna prim-secretar, atunci în vârstă de 50 de ani. La fel ca toţi cei ce aveau funcţii în comitet, a avut la dispoziţie trei luni să îşi caute un nou loc de muncă, perioadă în care a beneficiat de jumătate din salariul de prim-secretar. Foştii ei colegi spun că nu ştiu exact unde a mai lucrat după aceea Maria Ştefan, ci doar că, acum, se bucură de pensie în satul ei natal din judeţul Prahova.

ARAD Elena Pugna

Ultimul prim-secretar al judeţului Arad a fost Elena Pugna, o femeie din elita Timişoarei. Despre ea se spune că la Revoluţie a exclamat, după ce a dat câteva pahare de alcool pe gât că: „Nu doresc sânge în oraşul meu”. Ea era o femeie respectată de mulţi.

Elena Pugna s-a remarcat în anii ’80 ca director al Uzinelor Textile Arad, iar mai apoi, până la Revoluţie, ca prim-secretar al judeţului. Mobila din biroul ei de la fostul sediu al „judetenei de partid” se află în biroul viceprimarului. Tot cu privire la ea, în 1989 s-a legat aranjamentul celebrului meci pierdut de echipa cu Poli Timişoara, jucătorii arădeni ratând atunci promovarea în Divizia „A”.

Elena Pugna a fost învinuită atunci că a trasat directive de partid pentru ca fotbaliştii de la UTA să piardă meciul în favoarea timişorenilor. Cu toate acestea, arădenii spun că era o femeie sensibilă.

CĂLĂRAŞI Ioan Foriş

Numit în postul de prim-secretar al Comitetului Judeţean al PCR Călăraşi la 7 noiembrie 1984, pe sătmăreanul Ioan Foriş Revoluţia l-a prins pe malul Borcei.

Recunoscut pentru omenia de care dădea dovadă, pentru caracterul său modest şi pentru discursul impecabil, Ioan Foriş rămâne un personaj emblematic al regimului comunist care a condus destinele judeţului Călăraşi.

Cu toate acestea, era bine să te fereşti să-i ieşi în cale. Ataca atunci când te aşteptai mai puţin. „Era un om cu care se putea discuta. Mai rar în acele vremuri. Deşi nu am ajuns la el în birou niciodată, am aflat că era un bărbat pe cinste. Te rezolva cu orice, cum deschideai gura. Nu era însă indicat să greşeşti, pentru că atunci nu avea milă”, îşi aminteşte Lucian Niţu, 60 de ani, pensionar, fost şofer.

TURNU SEVERIN Constantin Dinu

Ultimul prim-secretar al judeţului Mehedinţi, Constantin Dinu, a fost ales primar al Severinului timp de trei mandate după Revoluţie. Ultimul prim-secretar al judeţului Mehedinţi a fost Constantin Dinu. E adevărat că în octombrie 1989 a fost schimbat din ordinul lui Ceauşescu şi înlocuit din funcţie cu inginerul Constantin Buşoi, însă acesta a fost prim-secretar al judeţului doar o lună de zile până la căderea comunismului.

Despre Constantin Dinu se pot spune multe lucruri, dar este fără doar şi poate omul politic care a marcat viaţa municipiului Drobeta-Turnu Severin şi înainte de 1989 când timp de cinci ani a condus judeţul Mehedinţi ca prim-secretar, dar şi după Revoluţie când a reuşit performanţa să ocupe funcţia de primar al Severinului timp de trei mandate.

Cu siguranţă, dacă la mijloc nu ar fi fost vârsta sa înaintată, dar şi o atitudine oarecum refractară la ceea ce înseamnă modernitate, Constantin Dinu ar fi câştigat şi cel de-al patrulea mandat.
De loc din Buzău, Constantin Dinu a ajuns în oraşul de la Dunăre în septembrie 1984. Lăsa în urmă funcţia de primar al municipiului Râmnicu Sărat, dar venea cu o uriaşă experienţă în administraţia locală. Şi de-a lungul anilor cât a fost la cârma oraşului s-a văzut.

BRĂILA Anton Lungu

Cei mai de seamă susţinători ai PCR la Brăila au fost răposatul Anton Lungu, fost prim-secretar al judeţului şi fost primar după 1990 şi Aurel Simionescu, fost titular în fruntea UTC şi actual primar. Lungu a ocupat ani buni funcţia de prim-secretar, după care a devenit primar şi consilier după anul 1989.

La acest articol au contribuit: Ionuţ Ungureanu, Cezar pădurariu, Daniel Guţă, Florina Pop, Ştefan Both, Claudia Untaru, Ştefan Borcea, Corina Macavei, Dana Mihai, Simona Suciu, Sînziana Ionescu, Ionela Stănilă, Ramona Găină, Olimpia Man, Dorin Ţimonea.

citeste totul despre: