Foarte interesante evoluţii. Nu numai la nivelul spectacolului
desfăşurării celor 25.000 de soldaţi din Garda Naţională desfăşuraţi în
perimetre defensive „multi-layer“ în jurul Capitoliului, într-o imagine
pe care am văzut-o în teren la Basra, Falluja, Bagdad, sau Kabul.
Cursa pentru şefia partidului Angelei Merkel, CDU, a devenit un maraton. În final, s-a impus Armin Laschet, premierul celui mai populat land federal, Renania de Nord-Vestfalia. Va candida şi pentru funcţia de cancelar?
Anul 2021 a început prost în Republica Moldova. Nu pentru că nu există un Guvern decât interimar şi ciopârţit, după ce guvernul de consilieri a lui Dodon a ales să îşi ia tălpăşiţa, chiar dacă era interimar – nicăieri în lume un ministru nu pleacă nicăieri ca la piaţă, până nu-i vine un înlocuitor legal şi nu predă treburile domeniului său.
Şi s-a dus
şi Ziua Culturii. 15 ianuarie, Ziua Culturii unei naţiuni care s-a născut
sub Eminescu, a crescut sub Caragiale şi trăieşte după Maiorescu.
Era iarna anului 2014 şi participam la un colocviu organizat de
Universitatea Francisco Marroquin din Guatemala. Un loc minunat, rupt
din rai. Am trăit atunci o întâmplare neverosimilă. Aterizasem în SUA cu
un zbor British Airways în Miami.
Anii de restrişte 2020-2021, precum şi succesul, sau, după caz, insuccesul campaniei de vaccinare care a debutat la începutul celui de al treilea deceniu al secolului XXI, se vor putea măsura foarte uşor în viitor.
Nu puţini sunt acei oameni născuţi cu uşurinţa de a spune prostii. Mereu capabili să laude absolut totul, oricând gata să vorbească despre absolut orice, aceştia nu cad nicicând pe gânduri, nu au în nicio împrejurare reţineri, nu se găsesc nicio clipă instalaţi în opoziţie cu ei înşişi ― nici măcar la nivel formal.
Joi, în prima conferinţă de presă pe 2021, noul Primar General al Bucureştiului a afirmat că “parcarea împreuna cu deşeurile şi cu termoficarea sunt cele mai mari 3 probleme ale Bucureştiului”.
Mulţi români pleacă din ţara lor. Ne bucurăm când vedem că se uită înapoi şi încearcă să nu uite. Chiar dacă sunt dezamăgiţi. Vor să ajute, în nici un caz nu renunţă la identitatea lor. Dar România rămâne pentru majoritatea un reper mai degrabă negativ, dar la care s-ar întoarce.
Încet, încet, premierul Cîţu şi alţi miniştrii îi
atenţionează pe bugetari despre ce-i aşteaptă în 2021. După ce au fost îngheţate
oficial salariile bugetarilor şi pensiile la nivelul lunii decembrie 2020,
premierul Cîţu vine cu o altă veste proastă pentru bugetari. În proiectarea
bugetului pe 2021 se studiază dacă sporurile acordate în sectorul public se
justifică sau nu.
„Cineva ar putea spune că aceste texte de
politică internă sunt «datate», dar evoluţia post-2016 a
situaţiei politice a arătat, cu asupra de măsură, actualitatea – din păcate,
prelungită – a ideilor exprimate atunci, în acel «moment de cumpănă» al democraţiei româneşti, precum şi
caracterul de «forewer war», în România, al bătăliei cu PSD-ul şi cu
forţele neocomuniste.“ (din disclaimer-ul
cărţii „E război, proştilor“)
Klaus Iohannis a declarat, vineri, după ce s-a vaccinat împotriva COVID-19, că a fost o procedură nedureroasă. Momentul a fost dureros, în schimb, pentru toţi internauţii care şi-au propus să meargă la sală „de luni”.
La
sfârşitul lunii decembrie 2020 a fost publicat Barometrul vieţii religioase din România, realizat de Secretariatul
de Stat pentru Culte în colaborare cu Academia Română.
Orice om care poate îmbolnăvi pe altul îşi pierde libertatea de a
decide asupra măştii sau vaccinului. Asta e condiţia umană, nu decizia
vreunui guvern.
Nu vorbim despre limitarea dreptului la liberă exprimare, cât timp acesta este din start limitat de termenele şi condiţiile reţelelor sociale pe care postăm mizerii şi poze cu pisici. Discuţia adevărată este una despre corectitudinea reţelelor sociale şi despre ce primim la schimb pentru colectarea datelor noastre personale, iar în România răspunsul este: toxine, pământ-platişti şi anti-vaccinişti.
În 1974 scrisesem şi apăruse romanul „Nişte ţărani” cu succesul în epocă rămas intact până astazi, însa, cum se întamplă de obicei într-o lume sfâşiată de neîndurătoarea nerecunoaştere şi tăgăduire a unui succes şi când se produce şi la o vârstă - 42 de ani - când meseria de cronicar de teatru mă consacrase în spaţiul publicisticii, n-a fost întâmplătoare nici însoţirea pomenitului succes de formula „aşa se întamplă cu scriitorul român”