Ziua Mondială a Radioului

UNESCO a decretat ziua de 13 februarie ca Ziua Mondială a Radioului, sărbătorită începând din acest an în întreaga lume. Mesaje ale ascultătorilor de pe întreg mapamondul au fost strânse pe un site dedicat www.wrd13.com.

Este un prilej să ne gândim ce mai înseamnă astăzi radioul în vieţile noastre. De fapt, mai înseamnă ceva în vieţile noastre din ce în ce mai grăbite şi stresate?

Am ascultat toate mesajele care au fost strânse cu această ocazie de la ascultătorii Radio România Muzical. Sunt oameni cu vârste diverse, preocupări diverse, care au vorbit despre faptul că radioul este de neînlocuit în viaţa lor, că mai curând ar renunţa la televizor decât la radio, că la radio încă se mai poate asculta ceva decent, în special la radioul public, că citesc, gătesc, scriu ascultând radioul, în special Radio România Muzical. Puteţi să ascultaţi şi voi aceste mesaje

Dar pentru voi, ce înseamnă radioul?

Experienţa mea faţă de radio e irelevantă în acest context, pentru că de aproape 16 ani, viaţa mea este radioul. De aceea, deschid şi această discuţie: ce înseamnă pentru românul obişnuit de astăzi radioul?

Sunt sigură că există păreri pro şi contra. Ceea ce contează cred însă sunt faptele.

Nişte fapte…

Iată unul concret: în 11 februarie, organizatorii Concursului international “Concertino Praga” au anunţat câştigătorii. Şi printre ei, surpriză, doi români: violonista Maria Alexandra Bobeico (premiul I şi premiu pentru cea mai bună interpretare a piesei impuse) şi pianistul Cadmiel Boţac (menţiune de onoare). Unii poate vor spune: mare lucru! Ei, da, este mare lucru, pentru că acest concurs este cel mai important derulat sub egida Uniunii Europene de Radio pentru tinerii până în 18 ani, pentru că laureaţii apar într-o gală la Praga acompaniaţi de Orchestra Filarmonicii Cehe şi sunt difuzaţi în direct la radio şi la televiziune.

Cum au ajuns la acest concurs cei doi tineri (ea, elevă la Liceul de muzică “George Enescu” din Bucureşti, el, din Sighetu Marmaţiei, elev la Liceul de muzică “Sigismund Toduţă” din Cluj Napoca)?

Au fost trimişi de radioul public, mai precis de Radio România Muzical, care i-a selectat şi a realizat înregistrările din concurs (concursul este unul de înregistrări).

Să mai spunem că niciun român nu a mai obţinut premiul I la acest concurs din 1986  - sunt aproape 30 ani! – şi că cei care au obţinut premii până acum sunt nume consacrate astăzi: Ion Bogdan Ştefănescu, Alexandru Tomescu, Mihaela Martin, etc.

Trebuie să mai susţinem performanţa în muzică?

Asta e altă întrebare la care ar trebui să răspundă cei mai avizaţi decât mine. Eu pot doar spune că nu cred că România a avut ambasadori mai buni în lume decât oameni săi de cultură (inclusiv din muzică) şi sportivii săi. Fără ei, nu ştiu ce ar (mai) fi România de astăzi.

Voi ce credeţi?