Veste bună, veste proastă

Pe Marin Condescu îl lăudai deunăzi pentru verticalitatea de a fi boicotat panarama alegerilor de la LPF. Acum îl mai laud odată fără să-l cunosc personal.

Pentru că e gata să înfăptuiască o reparaţie istorică, vrând să-l invite pe magnificul Pele în România, singura ţară din fostul bloc comunist, unde nu pusese piciorul.

În ani '70 când FC Santos garnisită cu perla neagră bântuia prin Europa, noi ne-am zgârcit la bani, nevolnici şi calici cum eram, întorcând spatele solilor unui fotbal superb, strunit de o mare vedetă. Niciodată nu-i prea târziu să-l recuperăm pe legendarul Pele, simbolul măreţiei înflorită în gazon. Aceasta e vestea bună.

Vestea proastă răzbate din ambiţiile ciocoieşti ale lui Gică Popescu. Pe care l-am admirat ca jucător, preţuindu-i şi actualele puseuri filantropice, când ajută cu sume consistente anonimi nevoiaşi fără să pretindă niciun grăunte de publicitate.

Tocmai de aceea mă miră derapajul lui, propriu doar îmbuibaţilor şi veleitarilor, de a-şi procura o halcă de pădure lângă Calafatul natal pe care s-o umple cu mistreţi goniţi în bătaia puştii.

Cu elicopterul personal, spanioli şi italieni cu precădere, amici ai amfitrionului, parveniţi cu sensibilitate atrofiată, refulaţi cu mâna pe trăgaci, ar urma să fie căraţi la câte o partidă de masacru în masă a unor animale nevinovate. Ferocitate altoită pe vid spiritual.

Distracţie absurdă, stropită cu sânge. Sper că Gică se va răzgândi în numele omeniei.