Adevăraţii performeri

Conturile grase mânjite cu sânge otrăvit într-o baie de mulţime extaziată potenţează spectacolul.

Sportul de performanţă e o petrecere pe bani mulţi, stimulată adesea de chimicale păcătoase. Conturile grase mânjite cu sânge otrăvit într-o baie de mulţime extaziată potenţează spectacolul. Departe de lumea dezlănţuită, de regulă în anonimat, mocneşte însă şi o performanţă demnă, rezultată dintr-o luptă acerbă cu sine însuşi. Ea reprezintă dorinţa fierbinte a celor năpăstuiţi de soartă de a-şi demonstra lor înşişi că-şi pot birui handicapul.

Altfel cum s-ar putea explica reuşita unui cunoscut tenor italian orb, de a călări, sărind cu nonşalanţă din şaua calului galopând dezlănţuit în cea a bicicletei sprintene? Dar viteza ameţitoare atinsă zilele trecute de un turc, de asemenea nevăzător, care, la volanul unui bolid a atins extaziat o viteză ameţitoare, când acul kilometrajului bătea la 300 pe oră? Dar bravura unui conaţional, rezident în Spania, care înconjoară planeta la această oră pe o bicicletă, opintindu-se în pedale cu picioarele amputate, prelungite cu proteze?

Dar sfidarea nobilă a senectuţii, căci şi bătrâneţea e un balast, de către o doamnă septuagenară de pe plaiurile noastre, plecată pentru a doua oară în largul lumii, străbătând-o pe sus, pe jos sau pe schiuri, legând prietenii, culegând impresii, povestind despre ţara ei? În timp ce conaţionali de acelaşi leat, ambalaţi în straie prezentabile, se îmbrâncesc ore în şir în uşa vreunui magazin inaugural pentru o banană oferită gratis!