Umbra electorală a unui asasinat şi situaţia Europei şi Germaniei înainte de alegeri

Germania şi UE se află în faţa unor alegeri decisive, dar spre deosebire de Maia Sandu, la Adunarea Generală ONU, prea puţini politicieni şi ziarişti le spun alegătorilor adevărul despre situaţia grea în care se găsesc.

Toamna a venit, iarna bate la uşă: ”acoperă-mi inima cu ceva”, căci, vorba poetului, multora, prinşi cum sunt între inflaţie, revendicări ecologiste exagerate, întârzierea creşterii economice, mefienţa faţă de liderii politici şi faţă de democraţie, precum şi probleme de securitate, le va fi foarte frig. Cu atât mai frig cu cât preţul gazului, scumpit artificial de ruşi, ca să-şi impună revendicarea de a i se da drumul gazoductului Nordstream 2, s-a triplat şi nu dă semne să se ieftinească.

Greu se spune adevărul în campanie

Or, doar candidatul creştin-democrat la cancelariatul Germaniei, Laschet, a îndrăznit în campania electorală să pună degetul pe rană şi să rostească, timid, adevărul, criticând faptul că, sub conducerea predecesoarei lui la cârma CDU, Merkel, Germania a pus carul înaintea boilor.

Căci, dând, populist, frâu liber spaimei care-i cuprinsese pe germani după accidentul de la Fukushima, Angela Merkel a hotărât să-şi încalce flagrant şi fără jenă promisiunile electorale şi să pună capăt aprovizionării Germaniei cu energie nucleară din centralele proprii.

Ceea ce n-avea cum să rămână fără urmări neplăcute, agravate puternic de avântul ideologic ecologist, care a determinat închiderea, de anul trecut, a primelor termocentrale pe cărbune. Cine profită de penurie? Cum cine? Rusia lui Putin. Care livrează gaz. Sau nu-l livrează, după caz şi după bunul obicei al Moscovei, de a şantaja mârşav, din răsputeri, politic şi economic. Pe cine?

Ucraina, Moldova? Nu doar. Mai nou, întreaga Europă, cu tot cu Germania, care s-a dedat decenii la rând, ca SUA lui Biden în prezent, iluziei, potrivit căreia s-ar putea obţine schimbarea în bine a dictatorilor şi regimurilor extremiste, teroriste şi totalitare, prin raporturi comerciale mutual avantajoase.

Corecta analiză a Maiei Sandu şi naivitatea ei

În aceste condiţii nu spun lumii (şi Germaniei) adevărul curat decât prea puţini politicieni. L-a rostit politicos, dar precis, cum îi e felul, Maia Sandu, în salutarul ei discurs de la Adunarea Generală a ONU.

Şefa statului moldovean, o lumină a clasei politice globale, a revendicat clar şi fără echivoc ”retragerea necondiţionată” a forţelor militare ruseşti din regiunea transnistreană. Absolventa Universităţii Harvard a ţinut, totodată, să scoată în evidenţă ceea ce crede a fi patru provocări silind globul la cooperare, în speţă pandemia de COVID-19, schimbările climatice, securitatea internaţională şi eroziunea democraţiei şi a încrederii în state agresate de corupţie.

Afirmaţiile ei, de bun simţ, par însă naive. Degeaba şi-a reliefat Maia Sandu, la New York, disponibilitatea ”noastră de a lucra cu instituţiile ONU şi cu comunitatea internaţională pentru a găsi soluţii durabile la aceste provocări”. Degeaba laudă preşedintele american Biden Moldova, dacă SUA nu vor sau nu pot să ajute cu adevărat.

Căci lumea în care trăim, una nu doar a civilizaţiei, ci şi a barbariei, e şi a proaspăt victorioşilor talibani, al căror ministru al închisorilor, tocmai a declarat că ”execuţiile şi amputările de mîini vor fi reluate”. Retrăgându-se din Afganistan, SUA le-au dat practic, indirect, lumină verde să preia puterea. Toţi tiranii şi toţi teroriştii se simt încurajaţi.

Mai nimeni şi nimic, şi cu atât mai puţin o organizaţie mondială nevolnică şi nu arareori nedreaptă, nu-i poate obliga pe cei puternici şi iresponsabili la colaborare şi multilateralism. Lor, puterea le dă şansa de a acţiona unilateral. Iar iresponsabilitatea îi determină să creadă că ar avea şi dreptul de a o face şi de a se manifesta cinic, în exclusivă conformitate cu cel mai îngust interes propriu, ori cu propria orbire ideologică, deşi interdependenţa problemelor lumii ar trebui să fie evidentă.

Nu e de mirare că situaţia securităţii s-a deteriorat perceptibil şi în zona Mării Negre şi altundeva, în Europa şi în lumea liberă, unde, vorba secretarului general al NATO, Jens Stoltenberg, ”Rusia încalcă integritatea teritorială şi suveranitatea Republicii Moldova”. În varii ţări vecine se reinstalează, bucurându-se de conduceri politice favorabile şi de impunitate, marea corupţie. Integrităţi teritoriale, suveranităţi şi democraţii sunt violate altundeva de China comunistă. În aceste condiţii ar fi nevoie de o Europă şi de un vest înzestrate cu valori, vigoare şi alianţe puternice.

Germania, sondajele şi problemele Europei şi ale Vestului

Lumea liberă însă nu doar că, aparent, nu le mai are, dar în Germania, sondajele, în care, ce-i drept nu se prea mai poate avea încredere de mult, par a-l da câştigător pe reprezentantul social-democrat Olaf Scholz. Or, candidatul SPD n-a exclus o posibilă alianţă, dată ca posibilă de unele sondaje, cu verzii şi cu postcomuniştii partidului Die Linke (Stânga). Care vrea socialism, creşteri de taxe, exproprieri şi apropierea de Rusia, mai degrabă decât democraţie sau NATO, un cuvânt pe care Die Linke îl evită cu grijă, ca nu cumva să fie evident că respinge Alianţa Nord-Altantică şi că, prin urmare, nu poate forma o alianţă responsabilă cu SPD şi cu Scholz. Fiindcă exponentul SPD, un partid care e mai apropiat de comunişti decât de propriul său reprezentant de vârf, a condiţionat forrmarea viitorului guvern de clara aderenţă a coaliţiei la NATO.

Dar toate acestea sunt socoteli de campanie. Şi tertipuri, poate, de liniştit electoratul conservator, burghez, cu înclinaţii liberale. Cine ştie ce formule ipocrite se vor găsi după alegeri ca să se legitimeze totuşi în faţa unui electorat uluit un guvern de stânga şi de extremă stânga.

Or, întrucît Germania e primus inter pares în Europa, contează în mod extraordinar ce se va întâmpla la scrutinul leguislativ nemţesc de duminică.

Spre a se acoperi cu un vacarm convenabil adevăratele probleme ale Germaniei, ale Europei şi ale masiv împovăratelor raporturi transatlantice, ultimele zile ale campaniei electorale nemţeşti au fost dominate de nonteme, de subiecte de importanţă secundară şi de manipulări, pe tema urii din net.

Umbra unui asasinat, ura, cenzura şi adevărata democraţie

Apă la moară i-a dat discuţiei despre ura din reţele asasinarea, de către un extremist antimăşti în delir violent, a unui tânăr angajat al unei benzinării care-i ceruse, just şi firesc, să se mascheze. Oribila crimă, un fapt divers, le-a dat elitelor de stânga prilejul de a vitupera împotriva dreptei şi conservatorilor, aruncaţi nediscriminat în oala conspiraţionismelor, la ale cărei idei ar fi cotizat asasinul şi care nu s-ar delimita suficient de clar de ucigaş.

Or, nu toţi adversarii vaccinurilor şi ai draconicelor măsuri antipandemie, adesea prea puţin justificate, exprimă opinii realmente instigatoare, sunt extremişti, ori violenţi, astfel încît să fie întemeiat tot mai amplul recurs ”progresist” la cenzură în Germania şi Occident. Nici o foarfecă nu va reteza şi mărunţi pe veci ura în social media, de care sunt doldora frustraţii alcătuind masele de fanatici care vor obţine, prin manipularea unor astfel de cazuri, ca şi prin cenzură, noi aderenţi şi recruţi potenţiali, indiferent dacă oştirile cu pricina sunt de dreapta, de stânga, sau islamiste.

Soluţia a prefigurat-o Maia Sandu. Potrivit ei, ”simpla înlăturare a regimurilor corupte nu face problema să dispară şi... doar consolidarea justiţiei şi a sistemului de aplicare a legii”, laolaltă cu exproprierile, ”poate schimba ceva”. Opţiunea şefei statului moldovean e absolut utilă.

Dar ea nu furnizează decît o parte a rezolvării. Pe celalaltă le-a explicat-o şi germanilor Karl Popper. Potrivit lui, nu există, ca să-l parafrazez, decât două forme de stat: ”cele în care e posibil să se schimbe guvernul paşnic şi cele în care nu se poate decât prin vărsări de sânge”. Perpetuarea la butoane chiar şi prin periodice alegeri libere, care nu permit o autentică alternanţă la putere, nu slujeşte, cu adevărat, nici democraţiei şi anticorupţiei, nici stabilităţii instituţionale, ori securităţii.

Petre M. Iancu - DeutscheWelle