Traversăm capcane

Sunt Oportunităţi!! Dar lăsate de capul lor, pot deveni Ameninţări. O bună ocazie de a fi vii, activi, de neoprit. Doar dacă nu facem nimic (Doar dacă rămânem inactivi), de teamă, „din precauţie“, rămânem în pagubă. Sigur. Singurul lucru sigur. Obsesia Siguranţei vine din mediocritate, supunere, lene individuală şi colectivă.

Dar să privim „partea“ luminoasă a dealului. Este reală! Nu e uşor, ar merita încercat.

Fiind Ascunse, odată descoperite, capcanele conferă un avantaj de start. Încă neatinse, nefolosite, fără prestaţii asociate. Fiind Periculoase, vor fi evitate de concurenţă. Lăsate pe piaţa liberă, într-o aglomerare de veşti proaste. Exagerat de proaste. Exagerarea devine un mod de utilizare a energiilor neconsumate din frică.

Da! Sunt Complicate. Deci ar putea deveni „materia primă“ pentru o Nouă Complexitate. În care suntem deja înghiţiţi. Cum s-ar zice, „de-ai casei“...

Adesea, Rapide prin efectele declanşate. Intrând în sincronicitate am avea asigurată viteza de acţiune. O condiţie de neînlocuit a competitivităţii.

Există Izolate. Pe „nicăieri“. Cu o gramatică proprie şi evoluţii neclarificate în manualele universitare. Dar ar putea deveni materia primă pentru noi Conexiuni. Atingem una şi simţim şase! Sau mai multe.

Fără nume! Când strigă după ajutor, cei prinşi nu pot explica despre ce e vorba. Dar citite cu atenţie pot fi Botezate în noile clasamente. Alături de teme şi probleme arhicunoscute.

Ne confruntăm cu Obstacole de neînţeles, cu un contur sever, dificil de reclamat. Vor deveni „Porţile de intrare“ în teritorii încă neumblate, pe harţi lăsate la „erratas“.

Cine intră?!

Totdeauna „Locale“, vor deveni Locuri Vestite în geografia traseelor de Top. Căutate de turişti ambiţioşi, cu resurse multiple, într-o competiţie perpetuă.

Fiind „ale Nimănui“, odată scoase pe piaţă... se pot dovedi o sursă de „Avere“ pentru cei iniţiaţi, întreprinzători, instalaţi deja în viitorul apropiat. Cu pretenţia de a deveni proprietari ai Prezentului.

Dincolo de sezoane. Se oferă la nesfârşit, „Oricând“! Fără aşteptări, amânări, de îndată ce ieşim din Lumea curentă şi ne aventurăm în Realitate. Acesta este principalul lor privilegiu – există în Realitate. Nu ca simpli chiriaşi în lumi convenţionale, constituţionale, conformiste.

Desigur, nu este o simplă plimbare  mersul pe gheaţa subţire, traversând lacul! Dar suntem atenţi, perzenţi, deci trăim, până ajungem pe malul celălalt. Altfel, făcând trotuarul, repetăm la nesfârşit colecţia de fleacuri cotidiene.

O comoară de care ne temem. Poate cea mai parşivă teamă este teama de veşti bune!...

Ele ascund, perfect, capcanele.