Ameninţări ignorate

0
0

Lumea curentă este populată, aglomerată de situaţii, intervale, opţiuni ambiţioase, discordante, realizări şi eşecuri, clipă de clipă, în jurul nostru, la nivel de zonă, ţară, continent. Tot mai des tendinţele manifeste capătă o arie extinsă, chiar la nivel global. Ceea ce se întâmplă departe se întâmplă şi la uşa noastră.

Dinamica lumii din jur, inundeaza capacitatea de trăire, judecată, reacţie la nivel individual. „Lumea interioară”, trăiri, emoţii, sentimente, ambiţii devin „minoritare” pe piaţa experienţei curente. Chiar uităm de sine, devenim tot mai des copii standard, trase la „Xerox” ale modelelor livrate pe piaţă din surse multiple, energice, imbatabile. Probabil că fiinţa umană este pe cale de dispariţie.

Centrul de greutate al vieţuirii s-a fixat deplin şi probabil definitiv pe raportare la „Lumea în care trăim”. La actualitate...

Exită un meniu vast, clar, definind un Prezent dinamic, încărcat cu sfidări şi oportunităţi, iar noi, ca specie, suntem împrăştiaţi ca nisipurile într-un pustiu răvăşit de furtună.

Agenda publică şi personală este marcată de poziţii privilegiate exprimate prin Stari recunoscute, asumate sau impuse, un labirint în care rătăcim cu energie şi dăruire. Sau nu avem încotro...

Definite, plasate la vedere şi nu de puţine ori impuse în formă oficială, anumite stări se grupează în programe, proiecte, eforturi mai mult sau mai puţin coerente. Monopolul Agendei Publice, ca o Colecţie de stări şi abordări, este principalul privilegiu al Puterii, mai mult sau mai puţin legitime.

Totuşi, în lumea curentă ne confruntăm şi cu stări greu perceptibile, lipsite de analize calificate, asumate sau ignorate, la voia întâmplării. Pare un teren neutru, inert, steril, „la graniţă”, sau imediat dincolo.

Pentru moment,se pare, acolo nu se întâmplă nimic. Noi suntem pasageri în „autobuzul” actualităţii. Care nu se mai opreşte şi ne duce, oare unde?!

Vin însă momente în care avem revelaţia unor stări ascunse, grave sau doar foarte inflamate, asupra cărora nu dispuneam de percepţie clara, înţelegere, control. Care zburdă în jur şi adesea produc sau determină transformări dintre cele mai importante, nu de puţine ori grave.

De-a lungul timpului, omenirea şi-a dezvoltat o cultură a riscului, depozitează resurse şi servicii dedicate intervenţiei rapide şi eficiente în blocarea sau măcar minimalizarea unor efecte negative asociate acestor schimbări negative.

Pare clar şi complet.

Dar nu e!

Avem aici depozitul Ameninţărilor ignorate, lăsate să bântuie liber în spaţii dintre cele mai importante, sensibile, valoroase. La limita percepţiei, a înţelegerii, conceptualizării, închise în „dosare de lucru”, ţinute la zi... Sau, pur şi simplu, uitate. Uneori, eticheta există, dar cutia este goală, abandonată într-o arhivă la subsol.

Se lucrează intens, permanent şi calificat la supravegherea Surselor ameninţărilor curente. Prevenind declanşarea, revenirea, amplificarea ş.a.m.d.

Dar adevărata ignorare a noilor ameninţări începe cu ignorarea surselor. Confuzia şi eterogenitatea în contexte, altfel aflate la lumină, asigură oportunitatea ignorării, „adulterul” între pericol şi ignorare.

Adesea, sursele sunt deja clasificate, dar în raport cu alte stări critice. Această cunoaştere poate deveni o sursă a ignorării. Insecta periculoasă pare deja în insectar. Ieşim la joacă...

Lucrurile se complică atunci când aceleaşi surse generează ameninţări diferite. Avem aici o ignorare a diversităţii şi dinamicii. În combinaţii noi, diferite de cele cunoscute, sursele devin rebele... Mai grav, uneori „surse pozitive” se află la rădăcina unor ameninţări inedite, momentan ignorate.

Se impun subit bilanţuri negative ale Costurilor ingorării noilor amenintari. Ne trezim cu instalarea deplină şi profundă a unor stări negative la nivel structural şi funcţional în „vacanţa de vară” a ignorării. Confuzie în perceperea şi predicţia viitorului posibil, adesea sigur. Stăm în panică individuală şi colectivă care dizolvă în termeni nedefiniţi siguranţa şi ordinea curentă.

Şi cel mai grav traim aici, instalarea vasta a ignorării în sursa de oportunităţi pentru transformarea stărilor negative într-un Runaway Train acaparator, sălbatic, fără „staţii de oprire” şi orizont.

Există totuşi şi unele „beneficii” ale ignorării !!

Nevoia de simplitate, linişte şi claritate în vedrea lansarii unor proiecte noi, netulburate de pesimism, reţineri şi dependenţa de trecut. „Confortul” Administraţiei, centrate pe programe, proiecte deja asumate, prin utilizarea rutinelor legale, în timpul şi pe baza resurselor alocate.

Claritatea legalităţii se poate transforma uneori într-o „miopie administrativă” la dezvoltări noi, contradictorii, confuze şi periculoase. Optimismul oficial, rămâne o condiţie de neînlocuit în susţinerea Liniştii Publice, în asigurarea conformismului şi inerţiei comune. O condiţie a sincronicităţii ieftine...

Vom avea, desigur, şi o Trezire la Realitate, dar târziu, nu prin anticipare calificată, ci ca o reacţie la daunele primare. Recunoaşterea tardivă poate fi susţinută de aparitia unor semnale indirecte, ale unor efecte preliminare ale instalării „Noilor Ameninţări”.

Vorbim cu Necunoscutul! În ce limbă?! Ignorarea este o sursă de top a ignoranţei. Lasă loc pentru sofisticare, impostură, duplicitate.

Prin contrast, odată activate, noile ameninţări asigură elaborarea şi lansarea unor „Profeţii” alarmiste ca o compensaţie tardivă la inerţia şi superficialitatea analizei de risc anterioare şi vor acapara mediile de informare, comunicare, dezbatere referitoare la noile necazuri.

Vom fi aglomeraţi cu informaţii preliminare de alertă, deşi unele au fost deja livrate în pachete cu altă destinaţie sau referitoare la „vecini”... Noutatea copleşitoare a noilor stări negative şi sărăcia informaţională, metodologia procedurală necesare ripostei sumara, explică disponibilitatea la ignorare.

„Ignoranţi din toate ţările, uniţi-vă!!”

Există o „coeziune” spontană, adesea dificil de recunoscut şi asumat, între grupurile-ţintă expuse noilor ameninţări, cu poziţionări şi interese diferite, , dincolo de distanţe sau diferenţieri culturale, materiale, educaţionale, spatiale...

Adesea, tocmai experienţa catastrofei îi va determina să se recunoască, să înţeleagă corect şi urgent similarităţi negative.

Nu mai pot ignora din teama de a fi ignoraţi...

P.S. Scuze pentru deranj...

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite