Munca la distanţă

Iniţial, „munca la distanţă“, de fapt „la domiciliu“, a apărut ca o reacţie preventivă la contaminare, în condiţiile expanisunii Covid-19. A funcţionat parţial, cu rezerve şi ambiguităţi tipice pentru soluţii de moment, adesea marcate de improvizaţie. Paleative la stări critice declanşate subit şi vast.

În câteva luni însă, noua abordare a efortului productiv s-a dezvoltat pe dimensiuni noi, căpătând statut, rol şi recunoaştere tot mai largă.

Este asumată astăzi ca o componentă semnificativă a sistemului operaţional, factor-cheie în recuperarea şi chiar amplificarea productivităţii, o condiţie deja recunoscută ca „secret“ al performanţei.

Iată de ce, tematica emergentă, departe de a fi doar interesantă, inedită, de moment, capătă o complexitate pozitivă, promiţătoare.

Un  teritoriu proaspăt descoperit, accesibil unei game tot mai largi de iniţiative, angajări ambiţioase, convertind necunoscutul într-o sursă de schimbări novatoare şi profitabile.

„La distanţă“ – de ce?! De cine? Către unde?! Prin ce viraje, accelerări şi răsturnări de contexte contaminează spaţii de operare ignorate, subestimate anterior, pe o piaţă a muncii tot mai imprevizibilă şi transformabilă?

Înţelegerea, luarea în calcul, recunoaşterea ca tendinţă emergentă tot mai influentă, sursă de profit, modernizare şi nu în ultimul rând ca o invazie agresivă, sunt doar câteva dintre temele care se poziţionează tot mai semnificativ în agenda publică.

Startul, oarecum spontan, conjunctural, a creat iniţial o percepţie superficială, uşor negativă, dar evoluţiile recente, la diverse niveluri, câmpuri de operare şi jucători ne conduc tot mai clar către un „turning point“.

Pachetul de stări asociate, oportunităţi şi riscuri impun tot mai clar tema „muncii la distanţă“ în agenda curentă, tot mai aproape de „lista priorităţilor“.

Nu trebuie ignorate aspecte contradictorii, necontrolate ca o contribuţie tot mai semnificativă la generarea şi instalarea unor riscuri noi.

Rămâne de văzut care vor fi primii jucători semnificativi pe piaţă, din mediul social şi instituţional care pot să-şi asume roluri, pachete de măsuri, investiţii şi desigur, deschideri, acces la performanţă şi profit?...

Este tot mai evident că noile top-uri în viitorul posibil, aproape sigur, vor include “munca la distanţă“ ca sursă de surprize, sfidări şi repoziţionări.

Care vor fi principalii jucători? Capabili să înţeleagă, să-şi asume şi să pună în valoare noile modalităţi de implicare pe piaţa muncii?!

Care vor fi cei mai expuşi la risc, pierderi, incidente greu de anticipat, dispariţii în izolare, provenite din noile funcţionalităţi pe domenii-cheie din economie, viaţa socială, politică şi nu numai...

Prin ce transformări subite, adesea ignorate sau greu de anticipat, mediul politic, dinamica grupurilor de interese vor ţine seama sau nu, vor integra în agendă. Poate la errată...

Care vor fi opţiunile, căile de urmat la nivel individual şi colectiv în conturarea pe o piaţă tot mai dinamică, adesea contradictorie în eterogenitatea sa, într-un interval deja instalat, uşor contaminat de imprevizibil, impracticabil, inevitabil?!...

În ce măsură relaţiile interpersonale, intime, familia, viaţa în cuplu, creşterea şi educaţia copiilor, solitudinea şi singurătatea, alte stări şi trăiri vor fi afectate sau, dimpotrivă, relansate?!!

O sursă de schimbări la nivelul moralităţii, eticii şi, de ce nu?! al credinţei, vor fi marcate, vor fi declanşate, susţinute, amplificate de „distanţă“, distanţare?!...

Care va fi raportul între creşterea diversităţii la nivel de experienţă individuală şi colectivă, atunci când uniformitatea, conformimsmul, implicarea la suprafaţă nu vor mai fi activate şi nu se vor impune în contextul „distanţării“ o proliferare a diferenţelor?!

Care va fi profilul noilor „staruri“, modele de succes, sau dimpotrivă, a lumilor false, bazate pe violenţă minciuni, manipulare?!

Da! Un nou sezon în dinamica manipulării!! Munca la distanţă apare adesea (cel mai adesea) ca o ieşire din impas, în contexte instabile, nefavorabile. Inevitabil, noii jucători, „campionii“, liderii vor fi în cel mai bun caz nişte aventurieri. Dar terenul necontrolat cu reguli şi proceduri devine implicit un „spaţiu ascuns“ în care conduite viclene, agresive, sub acoperire, găsesc un teren de joc sumar, supravegheat şi ordonat.

„Distanţa fizică“ se proliferează, cel puţin pentru început, reţinere faţă de normalitate, bun simţ, loialitate, credinţă...

Câte dintre normele şi practicile curente, consacrate, asumate mecanic, vor fi puse în „arhivă“, într-o memorie colectivă tot mai vagă, eterogenă şi lipsită de autoritate?!...

De fapt, care vor fi „noile autorităţi“, noile repere formale şi instituţionale care ar asigura echilibrul vieţii curente într-o lume tot mai fragmentată, mai lipsită de coeziune, sincronicitate şi coerenţă?!

Cât de „mari“, de influenţi şi convingători vor fi noii lideri „aflaţi la distanţă“ de toţi cei pe care pretind că-i reprezintă, îi îndrumă şi îi motivează către noi orizonturi?

Cât de „lungă“ va fi distanţa? Care va fi punctul, momentul critic în care, fiind prea departe, nu va mai avea sens, nu va mai funcţiona ca legătură?!

Cei înainte contactaţi, prin contract, identitate, interes, se vor trezi rătăciţi prin spaţii necunoscute, expuşi la un orizont inedit, chemaţi la un alt mod de viaţă.

„Viaţa de apoi“ se va impune ca o experienţă curentă, printr-o trezire la fapte şi modalităţi noi, alături de necunoscuţi, ghidaţi prin limbaje şi seturi normative fără echivalenţă în viaţa anterioară.

O renaştere sau o dispariţie fără ecou, către niciunde.

Întrebarea care rămâne: ce se întâmplă cu cei rămaşi acasă? Sau nu mai întreabă nimeni...