Televizorul si ochii lui Tesa

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Am hotărât să nu mă mai uit la televizor. De azi înainte, voi privi doar în ochii lui Tessa. Ochii acestei femei sunt ca un fel de oglindă, în care ne vedem când ne pieptănăm sau ne bărbierim dimineaţa. Uitându-te în aceşti ochi, te vezi pe tine. Mai mult, parcă îi vezi pe toţi românii, cu tot cu ţara lor, aşa cum este ea în realitate. Aşa cum suntem noi de-adevăratelea. Cu bune, dar şi cu rele. Dar, relele sunt mult mai puţine.

Când mă uit la televizor, în legătură cu întreaga naţie din care fac parte aflu detalii despre următoarele: accidente mortale pe şoselele patriei, incluzând ”imagini şocante” oferite cu o rarisimă plăcere, furturi încheiate cu omorârea păgubiţilor, violuri comise inclusiv în incinta şcolilor, incendii devastatoare, unele provocate, maluri de pământ care se surpă peste oameni, politicieni care fură ziua ce visează noaptea, corupţie generală tot mai înfloritoare, preşedinţi care vorbesc despre ei la persoana a treia, europarlamentari agramaţi şi câte altele.

Când mă uit în ochii lui Tessa, prietena a doi orfani din Moldova, Mariana şi Vasilică, văd cu totul altceva. Mai ales când o ascult, rămân interzis:

”Sunt tristă când ţara mea spune ceva urât despre România. Când merg în România, mă simt ca o regină, lumea este foarte prietenoasă. Acolo mă simt iubită”.

Îmi mai place faptul că Tessa are acasă la ea o colecţie de străchini moldoveneşti, iar când vorbeşte, foloseşte cuvântul ”oleacă”. Fiind originar din Moldova, l-am folosit şi eu în copilărie, dar îl uitasem. După ce am ascultat-o pe Tessa, am hotărât să folosesc din nou acest cuvânt care miroase a straie domneşti aparţinând lui Ştefan cel Mare.

Dacă nu era Tessa, o străină oarecare, aş fi uitat acest cuvânt pentru totdeauna. În ţara ta, vine un străin care parcă te trage de mânecă şi îţi spune:

 

”Nu uita ce limbă maternă frumoasă şi bogată ai!”

Cred că ar trebui să ne redescoperim ţara prin ochii străinilor. E adevărat, o privim şi noi, dar nu o vedem întotdeauna cu trăsăturile ei adevărate.

Iată ce mai spune draga de ea: ”Aveţi zone sălbatice, zone turistice superbe...Nimeni nu ştie că regele nostru şi regina Maria au fost rude. De fiecare dată când plec din România, iau ceva de acolo ca să am o amintire”.

Dar, Tessa nu ne iartă nici pentru relele noastre, dorindu-ne, din iubire, mult bine: ”Hai România, fii mai cinstită, hai faceţi mai multe! Nu e vorba de oameni, ci de Guvern”.

Mă străfulgeră un gând: mi-e teamă că unii dintre noi nu mai iubesc România, aşa cum o face Tessa. Îmi revin repede: nu poate fi adevărat, o iubim cu toţii, dar uităm uneori acest lucru din cauza grijei faţă de ziua de mâine. Dar, şi din cauza chipului hidos al ţării pe care îl vedem construit zilnic la televizor.

În timp ce televiziunile aleg tot ce e mai urât pe ici-colo, pe meleagurile româneşti, Tessa se încăpăţânează să vadă numai ce e frumos, şi constată că e un adevărat belşug în această privinţă. Până şi băutura, constată ea, mai ieftină şi bună ca oriunde, o găseşti prin fel de fel de copaci, dar mai ales prin pruni.

Aşadar, m-am hotărât să închid elevizorul şi să dau astfel o lovitură, pe măsura puterilor mele, nenorocitului de rating care ne otrăveşte trupul şi sufletul. Cred că e mai bine să mă uit în ochii ca o oglindă ai lui Tessa, o femeie tânără şi frumoasă din Marea Britanie, de unde este şi prinţul Charles, proprietar al unor petice de iarbă ca în poveşti şi al câtorva case ţărăneşti din România, unde tot vine şi parcă nu s-ar mai întoarce la palatele lui londoneze.

Repet, cei doi sunt din Marea Britanie, iar dr. Arafat este din Palestina, mulţi alţii ca ei-din alte ţări etc. Tu de unde eşti, în ce oglindă te uiţi şi ce termeni foloseşti când vorbeşti despre ţara ta?

Opinii

Top articole

Partenerii noștri


Ultimele știri
Cele mai citite