Tăcerea BOR între ambiguitate și complicitate

Într-o societate fragmentată, tulburată economic și spiritual, Biserica nu are voie să arunce ambiguități, să întrețină neînțelegeri sau să evite adevărul. Tăcerea nu este o soluție. Ambiguitatea nu este înțelepciune. Eschiva nu este pastorație.

Un articol mai vechi al subsemnatului rămâne (din păcate) la fel de actual. Biserica Ortodoxă Română (brevitatis causa BOR), una dintre cele mai influente instituții ale societății românești, continuă să evite în mod deliberat asumarea unei poziții exprese și neechivoce față de Mișcarea Legionară și față de antisemitism. 

Ultimul exemplu în acest sens îl constituie comunicatul emis de Biroul de Presă al Patriarhiei Române la data de 2 noiembrie 2025, ca reacție la scandalul iscat în jurul interpretării piesei „Avem o țară” de către grupul coral Tronos Junior.

Comunicatul conține un paragraf care ni s-a părut deosebit de important și care a „scăpat” analizei serioase în spațiul public (cităm):

„Încercarea de a asocia Biserica Ortodoxă Română cu ideologiile extremiste este una total lipsită de temei, mai ales că Patriarhia Română a exprimat, în repetate rânduri, delimitarea fermă de orice fel de mișcări care promovează ura și violența, xenofobia și rasismul, care sunt contrare învățăturii și credinței creștine.”

Acest paragraf este, prima facie, bine-venit. Dar tocmai prin generalitatea sa, ridică mai multe întrebări decât oferă clarificări.

În mod remarcabil, nici măcar o dată în întregul comunicat nu este menționată explicit Mișcarea Legionară. Or, tocmai această mișcare este cea cu care BOR a fost asociată în scandalul menționat – și nu cu „ideologiile extremiste” în general.

Întrebarea fundamentală: de ce BOR evită să se pronunțe explicit?

Dacă într-adevăr BOR consideră că Mișcarea Legionară a avut o ideologie extremistă, de ce nu o afirmă limpede? De ce ocolirea numelui? De ce ezitarea? De ce ambiguitatea? Dacă există o delimitare, de ce nu este enunțată clar?

Unde este acel comunicat/act oficial, public, cu subiect și predicat, în care BOR declară expres și fără echivoc că se dezice/delimitează de Mișcarea Legionară? Până la acest moment, un asemenea comunicat/document nu a fost identificat. Dacă ne înșelăm, ne prezentăm încă de pe acum cele mai sincere scuze publice. Îi invităm pe cititori să intervină și să prezinte, în mod expres și neechivoc, eventualele probe contrare.

Este, de altfel, foarte simplu pentru BOR să facă acest pas de claritate morală și legală. Delimitarea de Mișcarea Legionară poate fi justificată și argumentată în termeni simpli și incontestabili: potrivit art. 2 lit. f) din Ordonanța de Urgență nr. 31/2002, Mișcarea Legionară a fost o organizație fascistă din România, iar legea interzice și sancționează penal organizațiile, simbolurile și materialele cu caracter fascist, precum și promovarea în public a ideilor, concepțiilor sau doctrinelor fasciste.

Mai mult, Înalta Curte de Casație și Justiție – instanța supremă a României – a stabilit fără echivoc natura acestei mișcări în mai multe decizii definitive: „Mișcarea legionară a fost, în esență, o organizație de orientare naționalist fascistă, cu caracter mistic religios, violent anticomunist, dar, printre altele, și antisemită.”(a se vedea, de pildă, decizia nr. 4505/2012 și decizia nr. 2191/2012).

La fel cum, în mod voit și premeditat, BOR a evitat în comunicatul său să facă vreo referire expresă la Mișcarea Legionară, tot astfel, în enumerarea generică a „oricăror mișcări care promovează ura și violența, xenofobia și rasismul”, a omis deliberat să menționeze antisemitismul.

BOR nu a condamnat niciodată antisemitismul în mod explicit și public și nici nu și-a cerut iertare pentru momentele istorice în care reprezentanți ai săi au fost autori și/sau complici – prin tăcere sau prin acțiune – la propagarea urii împotriva evreilor.

De ce alte Biserici au făcut-o, iar BOR nu?

Exemplul Bisericii Catolice:

La 60 de ani de la Declarația conciliară Nostra Aetate, Papa Leon al XIV-lea afirma, în cateheza sa din 29 octombrie 2025:

„Astfel, Biserica, conștientă de patrimoniul pe care îl împărtășește cu evreii și mișcată nu de motive politice, ci de iubirea spirituală a Evangheliei, condamnă ura, persecuțiile, manifestările de antisemitism îndreptate împotriva evreilor, oricând și de către oricine. De atunci, toți predecesorii mei au condamnat antisemitismul în termeni clari. Și eu confirm, așadar, că Biserica nu tolerează antisemitismul și luptă împotriva lui, chiar în temeiul Evangheliei.

Exemplul Bisericii Luterane:

În 1994, Biserica Evanghelică Luterană din America declara:

În spiritul acestei rostiri de adevăr, noi cei care îi purtăm numele și moștenirea trebuie să recunoaștem de asemenea cu durere diatribele anti-iudiace ale lui Luther și violentele sale recomandări din scrierile sale din urmă împotriva evreilor.

Așa cum au făcut mulți dintre companionii lui Luther din secolul al XVI-lea, respingem aceste invective violente și mai mult ne exprimăm întristarea noastră profundă și statornică pentru efectele sale tragice asupra generațiilor subsecvente. În concert cu Federația Luterană Mondială deplângem în mod special însușirea cuvintelor lui Luther de către antisemiții moderni, pentru predicarea urii față de iudaism sau față de poporul evreu din zilele noastre.

Jelind complicitatea propriei noastre tradiții în această istorie a urii, mai mult, ne exprimăm dorința urgentă de a ne trăi credința noastră în Isus Hristos cu dragoste și respect pentru poporul evreu. Recunoaștem în antisemitism o contradicție și un afront la adresa Evangheliei, o violare a speranței și a chemării noastre, și jurăm acestei biserici să ne opunem lucrării mortale a unui asemenea bigotism, atât în cercurile noastre cât și în societatea din jurul nostru.

În loc de concluzie

De ce BOR nu urmează aceste exemple de asumare?

Într-o societate fragmentată, tulburată economic și spiritual, Biserica nu are voie să arunce ambiguități, să întrețină neînțelegeri sau să evite adevărul. Tăcerea nu este o soluție. Ambiguitatea nu este înțelepciune. Eschiva nu este pastorație.

A venit momentul ca BOR să spună clar:

Da, ne delimităm de Mișcarea Legionară. Da, condamnăm antisemitismul. Da, ne asumăm greșelile trecutului. Și da, dorim să trăim Evanghelia cu adevărat!

Altfel, ceea ce rămâne este o tăcere vinovată și complicitatea perpetuării unei iluzii extrem de periculoase.

Și atunci întrebarea firească este:

De ce face BOR ceea ce face? De ce ațâță, de ce dezbină, de ce țese intrigi? De ce încalcă legile în vigoare ale Statului Român? De ce, în loc să vindece, rănește?