De la Alhambra la Vuelta: umbrele antisemitismului în Spania contemporană
0Sport, politică și antisemitism: lecțiile pe care Spania refuză să le învețe.
CONTEXT
1. Turneul internațional de șah – 40th Open Basque Country Sestao 2025, desfășurat în perioada 12–18 septembrie, în Spania.
După ce șapte șahiști israelieni se înscriu din timp pe lista de participare, cu câteva zile înainte de începerea turneului organizatorul le comunică faptul că nu pot juca sub culorile steagului Statului Israel. Singura opțiune oferită pentru a li se permite participarea efectivă a fost aceea de a juca sub un steag neutru (steagul Federației Internaționale de Șah – FIDE).
Organizatorul turneului a declarat public că această măsură a fost agreată împreună cu Federația Spaniolă de Șah.Același organizator a mai declarat că decizia a fost luată în urma discuțiilor avute „cu partidele politice locale și cu asociațiile pro-palestiniene”.În fine, organizatorul a admis că procedând astfel urmărea să facă o declarație politică ca urmare a politicilor și acțiunilor Statului Israel în Fâșia Gaza.
Cei șapte șahiști israelieni s-au retras din turneu.FIDE, printr-un comunicat oficial, a condamnat cu fermitate orice formă de discriminare bazată pe naționalitate sau pe steag.
2. Vuelta a España – celebra competiție ciclistă (23 august – 14 septembrie 2025).
Competiția a fost boicotată și s-a solicitat retragerea/excluderea echipei Israel–Premier Tech. Boicotul a venit atât din partea guvernului local din Asturias, cât și cu puternicul sprijin al prim-ministrului Spaniei și al guvernului său pentru organizațiile pro-palestiniene și acțiunile lor militante, care au perturbat aproape zilnic competiția.
Au existat și incidente degradante și scandaloase: persoane instigate au pătruns în pluton și au aruncat cu urină asupra cicliștilor echipei Israel–Premier Tech.
Uniunea Ciclistă Internațională (UCI) a emis un comunicat în care, printre altele, s-a exprimat astfel:
„Regretăm faptul că prim-ministrul Spaniei și guvernul său au susținut acțiuni care ar putea împiedica buna desfășurare a unei competiții sportive și, în unele cazuri, și-au exprimat admirația față de demonstranți. Această poziție este în contradicție cu valorile olimpice ale unității, respectului reciproc și păcii. De asemenea, ea pune sub semnul întrebării capacitatea Spaniei de a găzdui evenimente sportive internaționale majore, asigurându-se că acestea se desfășoară în condiții de siguranță și în conformitate cu principiile Cartei Olimpice.”
Guvernul spaniol, prin intermediul Consiliului Superior al Sportului, a răspuns într-o scrisoare adresată preşedintelui UCI:
„Am aflat cu profundă jenă şi surprindere declaraţia dumneavoastră. În Spania, ca în toate societăţile democratice, dreptul de a manifesta liber şi paşnic este un drept fundamental. Dacă şi cauza este, de asemenea, justă şi nobilă, cea a apărării drepturilor omului, această exprimare liberă şi paşnică capătă statutul de obligaţie morală.”
ANTISEMITISMUL PE ÎNȚELESUL TUTUROR
Să o afirmăm foarte clar și fără menajamente încă de la început: avem antisemitism aici.Antisemitism manifest, fățiș, diseminat public chiar cu mândrie de către cei implicați.
Nu trebuie să fii specialist pentru a realiza acest lucru. Este evident (pentru orice observator obiectiv și independent) că antisemitismul este inclusiv o formă de discriminare, rasism și xenofobie.
Boicotarea celor șapte jucători de șah și a echipei cicliste a avut la bază apartenența lor națională, etnică, originea și rasa.În cea mai simplă definiție, antisemitismul este o expresie a urii față de evrei. Întocmai, toți subiecții boicotului erau evrei.
Know-how-ul pe care îl deținem în acest domeniu ne permite să motivăm mai tehnic și juridic susținerile. Indubitabil, avem aici un caz clasic de antisemitism, evocat expres chiar în definiția de lucru a International Holocaust Remembrance Alliance (IHRA):
„Impunerea unei responsabilități colective evreilor pentru acțiuni ale Statului Israel.”
Așadar, indiferent ce problemă aveau organizatorii turneului sau competiției, guvernul local/central spaniol sau orice altă autoritate publică spaniolă cu politicile și acțiunile Statului Israel în Fâșia Gaza sau în altă parte, toate acestea NU puteau conduce legal, etic, moral și organizatoric la boicotarea sportivilor israelieni.
Pentru identitate de rațiune, nici cetățenii spanioli (indiferent unde s-ar afla) NU trebuie să sufere vreo discriminare urmare a faptului că guvernul spaniol sau autoritățile publice spaniole manifestă atitudini vădit antisemite.
De altfel, condiționarea de a nu juca sub steagul Statului Israel (ci sub un steag neutru) reprezintă și un alt caz clasic de antisemitism, recunoscut de definiția IHRA:
„Negarea dreptului la autodeterminare al poporului evreu, pretinzând, de exemplu, că existența Statului Israel este o construcție rasistă.”
NU EXISTĂ LEGITIMITATE PENTRU ANTISEMITISM
Reamintim tuturor autorităților spaniole (dar și altora care ar dori să le urmeze exemplul) că drepturile fundamentale NU pot fi deturnate de la scopul lor.
Libertatea de exprimare, libertatea de asociere ș.a.m.d. nu oferă un „cec în alb” pentru antisemitism, discriminare, rasism, xenofobie, discurs instigator la ură și infracțiuni motivate de ură.
Cu alte cuvinte, nu te poți apăra aici invocând libertatea de exprimare sau alte drepturi garantate de CEDO.
Un exemplu revelator: în celebra cauză Willem c. Franța (cererea nr. 10883/05), primarul unei comune franceze a fost condamnat la amendă penală pentru provocare la discriminare națională, rasială și religioasă, urmare a boicotării produselor israeliene, în special a sucurilor de fructe (a fortiori în spețele noastră au fost boicotați sportivi israelieni). Sesizând Curtea de la Strasbourg pentru violarea dreptului său la libertatea de exprimare, aceasta i-a respins cererea, motivând:
„Curtea consideră că intenția reclamantului a fost aceea de a denunța politica prim-ministrului Statului Israel, însă apreciază că justificarea boicotului exprimată atât în cadrul reuniunii din 3 octombrie 2002, cât și pe site-ul internet, corespundea unei demersuri discriminatorii și, prin urmare, condamnabile.”
Nu în ultimul rând, încurajăm autoritățile spaniole să reflecteze asupra uneia dintre cele mai profunde teze ale Curții de la Strasbourg:
„Având în vedere rolul şi experienţa lor istorică, statele care au experimentat ororile naziste pot fi considerate ca având o răspundere morală specială de a se distanţa de atrocităţile în masă săvârşite de nazişti.”
(vezi, de exemplu, cauzele Nix c. Germania, cererea nr. 35285/16, sau Zăicescu și Fălticineanu c. România, cererea nr. 42917/16).
Fără intenția de a jigni pe cineva, nu este deloc întâmplător că evenimente antisemite ca cele de mai sus s-au petrecut în Spania.
Faptele istorice incontestabile arată că Spania a cooperat și a ajutat Germania nazistă (chiar dacă „oficial” s-a declarat neutră în al Doilea Război Mondial).
În anii 1930, Francisco Franco, un dictator cu viziuni fasciste, a ajuns la putere prin brutalitate și teroare, ajutat de aliatul său Hitler, după care a terorizat populaţia civilă a Spaniei vreme de 25 de ani.
Niciodată nu trebuie uitat bombardamentul de la Guernica, efectuat de voluntarii Luftwaffe din Legiunea Condor – cel mai cunoscut exemplu din istorie de bombardament pentru instaurarea terorii.
În fine, Spania lui Franco a oferit refugiu mai multor lideri și colaboratori naziști după al Doilea Război Mondial.
În acest context socio-istoric autoritățile spaniole aveau obligația de a condamna categoric, a sancționa și a pune capăt actelor antisemite/discriminatorii în cauză.În schimb, acestea le-au încurajat, sprijinit și chiar elogiat.
CONCLUZIE ȘI SPERANȚĂ
Dragă Spanie, contribuția ta la cultura lumii și la geniul uman este remarcabilă și nimeni nu ți-o va putea nega legitim vreodată.Dar în istoria ta ai avut și episoade ca cel din 31 martie 1492 – Decretul de la Alhambra.
Și încheiem aici cu un pasaj din discursul Secretarului General al ONU, Antonio Guterres, rostit cu ocazia Zilei Internaționale de Comemorare a Victimelor Holocaustului (27 ianuarie 2023, Sinagoga Park East, New York). În loc de „Portugalia”, citiți acum „Spania”:
„De-a lungul mileniilor, persecuția evreilor a fost un semn al societăților putrede.Propria mea țară, Portugalia, nu face excepție. La începutul secolului al XVI-lea (…) a semnat Edictul de expulzare al tuturor evreilor care refuză să se convertească.A fost o crimă cruntă.Și a fost un act de o prostie colosală.Portugalia, lipsită de dinamism cultural, a intrat într-o perioadă prelungită de stagnare și declin.”
Se încarcă comentariile...
