Ţac, pac, v-am dezafiliat!

Toată suflarea fotbalistică stă cu ochii pe Sarajevo: s-or înţelege nebunii ăia de bosniaci sau îi dezafiliază UEFA?

Se vor bucura de victoria împotriva noastră sau ne vor acorda o şansă nesperată? Vor menţine scorul de 2-1 consemnat pe teren sau îl vor transforma într-un stupid 0-3?

Azi e ultima zi în care comunităţile bosniacă, sârbă şi croată trebuie să renunţe la formula federaţiei de fotbal cu trei preşedinţi. Forul continental e ferm: dacă până la 31 martie nu va avea un singur preşedinte, şi acela ales democratic, nu pe criterii politico-etnice, atunci Bosnia-Herţegovina va fi exclusă, începând cu 1 aprilie, din toate competiţiile oficiale. Cei care se opun ferm adoptării noului statut al federaţiei de fotbal de la Sarajevo, punând în pericol inclusiv campania de calificare la Euro 2012, sunt reprezentanţii comunităţii sârbe.

În România, chibiţii fac deja calcule. Ziarele au preluat pleaşca din zbor şi au publicat clasamente în care România are 11 puncte, deşi în realitate abia a strâns 5! Cele şase puncte în plus reprezintă proiecţia unei dorinţe nebuneşti: Bosnia - România 0-3 (pe teren a fost 2-1), România - Bosnia 3-0 (acest meci ar urma să se joace pe 3 iunie).

Aşadar, ca să revenim cu şanse în lupta pentru calificare, trebuie să scăpăm de bosniaci. Cum? Prin dezafilierea federaţiei de la Sarajevo, căci altfel e mai greu să-i prindem. Eu, unul, nu cred nici în dezafilierea asta, căci până la meciul cu noi mai sunt două luni, timp suficient pentru bosniaci, sârbi şi croaţi să ajungă la o înţelegere. Şi totuşi, cât de mici ar fi şansele de dezafiliere a Bosniei, tot sunt mai mari decât cele de a o depăşi noi în luptă dreaptă, pe teren!

Şi dacă ar fi să se întâmple minunea, de ce n-am visa mai departe? Îi dezafiliem pe bieloruşi, apoi pe albanezi, şi gata: suntem pe locul 2, după Franţa! Găsim noi, acolo, nişte motive: la Minsk îşi face de cap dictatorul Lukaşenko, iar Albania e măcinată de carteluri mafiote. Noroc că i-am bătut pe luxemburghezi, altfel trebuia să-i dezafiliem şi pe ei, ceea ce era mai greu...

Trei echipe dezafiliate înseamnă şase victorii cu 3-0. Aşadar, 18 puncte, golaveraj 18-0! Adunăm punctele din „dubla" cu Luxemburg (că, dacă ne mobilizăm, îi batem şi la ei acasă!) şi, cu 24 de puncte din 30 posibile, ne calificăm direct la Euro 2012 chiar şi de pe locul 2.

Aşadar, iată-ne la turneul final! Şi cum pofta vine mâncând, ne fixăm un obiectiv îndrăzneţ: câştigarea titlului european. Nici nu e atât de greu. În grupă vom avea trei adversari: unul ne va scoate fotbalul din cap, iar pe ceilalţi doi îi vom dezafilia. Motive găsim, slavă Domnului!, doar e plină Europa de probleme delicate: belgienii sunt sfâşiaţi între flamanzi şi valoni, ruşii ne-au luat Tezaurul, turcii ne-au luat femeile, scoţienii sunt zgârciţi, cu moldovenii ne unim...

Ufff, am trecut şi de grupă! Ce mai avem? Trei meciuri şi gata! Mai dezafiliem o echipă în „sferturi", una în semifinale, iar finala o jucăm şi avem prima şansă, căci - cu un singur meci jucat - vom fi odihniţi. În schimb, adversarii se vor prezenta la finală cu puterile slăbite după cinci bătălii grele şi cu moralul zdruncinat de marşul nostru triumfal.

În concluzie, şase dezafilieri ne-ar fi suficiente pentru a cuceri Europa. Şi atunci, de unde atâta pesimism în ţara asta? Ţac, pac, suntem campioni!