Surprizele alegerilor prezidențiale
0Lansarea candidaturilor din partea partidelor mari pentru alegerile prezidențiale nu a adus mai multă claritate privind șansele fiecăruia de a intra în finală și de a câștiga fotoliul de la Cotroceni.
Pentru prima dată, asistăm la o fragmentare a voturilor care face posibilă aproape orice variantă, dacă mai luăm în considerare și impactul apariției unor evenimente neprevăzute, așa cum se întâmplă foarte des în campaniile electorale cu miză foarte mare. Mai mult, ca orice țară aflată într-un proces electoral, România este ținta fenomenelor de manipulare și dezinformare, bine cunoscute cu alte ocazii, dar extrem de greu de combătut.
Marcel Ciolacu are, teoretic, șansa cea mai consistentă să intre în finală, pentru că beneficiază de forța din teritoriu a PSD. Nicolae Ciucă ar trebui să aibă și el o poziție privilegiată, dar sondajele de opinie îl situează mult în urma partidului. Totuși, liderul PNL poate spera într-o mobilizare de ultim moment a structurilor teritoriale, în special a primarilor care să-l aducă mai aproape de potențialul unui candidat susținut de a doua formațiune politică din România, din punct de vedere al ponderii de aleși locali.
Să fie oare anul independenților? Să nu ne grăbim cu concluziile. Mircea Geoană anunță de mai multă vreme iminența intrării în cursă și o va face cu siguranță, dar lipsa partidului se cunoaște. Cu structura civică de acum nu are cum să spere la o campanie de succes, cel puțin din punct de vedere organizatoric. Iar culoarul independenților nu este nici el așa de liber cum s-ar fi crezut, mai mulți pretendenți fiind deja în căutare de semnături, cel puțin în mod declarativ.
Elena Lasconi are electoratul USR, dar nu este suficient, ținând cont de scăderea electorală a partidului la alegerile din iunie. Polul de dreapta împotriva PSD sub steagul doamnei Lasconi este încă departe de a se închega, în timp ce mesajul ei politic încă plutește spre toate zările, fără a căpăta identitate proprie.
Fragmentarea politică atinge și tabăra naționaliștilor-suveraniști, ultimul venit fiind Cristian Terheș. Aici poate fi un calcul legat mai mult de alegerile parlamentare, decât de cele prezidențiale, ținta urmărită fiind o categorie de electorat naționalistă, dar nu anti-occidentală care nu se simte reprezentată nici de AUR, nici de S.O.S. Există și așa ceva și orice vot e bun pentru cine vrea să-l colecteze. Dar din punct de vedere al alegerilor prezidențiale, bazinul suveranist se fragmentează și mai mult.
Pentru ca lucrurile să fie și mai complicate, nici rolul actualului președinte după încheierea mandatului nu s-a clarificat. S-ar putea spune că ce va face Klaus Iohannis după ce va pleca de la Cotroceni contează mai puțin. Dar, întrebat direct, președintele a lăsat loc speculațiilor. Ar mai putea spera la o funcție europeană, după cum se vorbește. Dar nu este exclusă nici continuarea carierei sale în politica românească. La urma urmei, spre deosebire de alți președinți, sfârșitul mandatului nu-l găsește într-o poziție antagonică cu partidul din care a provenit și pe care l-a influențat în toți acești ani. Scenariile rămân deschise, îngreunând și mai mult predicțiile privind viitoarea configurație de putere. Fiecare dintre noi, fie că este pe buletin, fie că este pe lista de alegători, nu poate decât să aștepte până la numărarea ultimului vot pentru a avea o idee despre ceea ce va urma.
Se încarcă comentariile...
