
Strângerea celor 200.000 de semnături, o piedică majoră pentru candidaţii independenţi la alegerile prezidenţiale
0Pentru partide lucrurile sunt mai simple. Organizaţiile judeţene şi teritoriale primesc sarcina de la centru să strângă un număr de semnături, membrii de partid primesc la rândul lor aceeaşi obligaţie, aleargă pe la prieteni, cunoscuţi, colegi să adune semnăturile cerute. În caz contrar îşi pierd poziţia în partid, adică şansa păstrării sau obţinerii unui job bine plătit.

Un candidat independent apelează la rude şi prieteni să adune semnăturile de susţinere. Să zicem la 100 de persoane, fiecare reuşind să strângă 100 de semnături. În cel mai bun caz 10.000 de semnături, mult sub numărul de 200.000 cerut de lege pentru acceptarea candidaturii.
Termenul limită pentru depunerea dosarelor, inclusiv a semnăturilor de susţinere, este 5 octombrie, ora 24. Mai sunt două săptămâni, cum să strângă candidaţii independenţi 200.000 de semnături?
Falsificarea listelor
Şi partidele, şi mai ales independenţii, sunt tentaţi să copieze liste de susţinători de la alegerile anterioare.
Listele trebuie depuse în original, cu semnături olografe. Persoana care a strâns semnături, completează o rubrică în care îşi prezintă datele personale şi apoi: „declar pe propria răspundere că toate datele și semnăturile cuprinse în prezenta listă, care are un număr de .............. poziții, corespund realității.”
Lista de candidaţi are menţiunea următoare:
Lista este act public și se află sub incidența art. 326 din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, cu modificările și completările ulterioare.
Partidele au păstrat de a lungul timpului copii ale listelor depuse în alte serii de alegeri prezidenţiale. Este suficient să adune câţiva membri de partid de încredere, să-i plătească bine la negru, iar aceştia să copieze olograf din listele anterioare, având grijă să imite şi semnătura susţinătorilor cât mai aproape de realitate.
La BEC se adună o cantitate impresionantă de semnături (2 milioane pentru 10 candidaţi), aşa încât în timpul rămas până la alegeri este greu să le verifici pe toate altfel decât prin sondaj.
Şi totuşi. BEC verifică listele de susţinători, inclusiv cu softuri dedicate. Adică scanează aleatoriu un număr suficient de mare de liste dintre cele depuse, apoi softul verifică după datele de identificare ale persoanelor semnatare dacă sunt în viaţă, dacă sunt în ţara sau în străinătate, iar acolo unde sunt suspiciuni se poate contacta direct persoana pentru verificări.
Dacă unele liste provin din copierea altora mai vechi, nu se mai ştie soarta persoanelor semnatare. Iar softul poate descoperi neconcordanţele.
Dacă BEC are o bază de date electronică cu vechile liste depuse, softul le poate compara şi găsi foarte uşor listele actuale identice cu unele vechi. În ziua de azi softurile au o capacitatea pe care puţini o bănuie.
Persoanele care semnează pentru autenticitatea listelor îşi asumă o mare răspundere, pentru că este vorba de acte publice și se află sub incidența art. 326 din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, cu modificările și completările ulterioare. Ori se ştie că falsificarea actelor publice se lasă cu închisoare. Aşa că atenţie mare pentru cei care copiază astfel de liste la cererea partidelor sau a candidaţilor independenţi.
Şi candidaţii independenţi pot avea acces la liste anterioare, dacă au „pile” puternice la partidele care şi-au păstrat stocuri de astfel de liste din episoade electorale anterioare ți falsifică semnături.
Candidaţii independenţi nu pot aduna 200.000 de semnături, sau se pretează la fraude
Ei vor fi primii verificaţi la BEC, ca şi în anii trecuţi, pentru că se ştie că este greu de strâns, în mod real, 200.000 de semnături.
Dacă nu se pretează la fraude, este posibil ca mare parte din candidaţii independenţi anunţaţi să nu-şi poată depunde dosarele până pe 5 octombrie. Posibil ca Mircea Geoană, care ştie foarte bine aceste lucruri, şi care şi-a creat din timp o reţea de ONG-uri şi/sau partide fantomă, să reuşească să strângă semnături. Pe ceilalţi nu-i văd în stare, în mod cinstit, fără fraude.
Şi partidele mici, Forţa Dreptei împreună cu PMP, PNŢCD, altele, nu sunt în stare să strângă atâtea semnături „pe bune”.
Iar fraudarea listelor înseamnă mulți bani negri, care pot fi urmariți.
Mai există un risc
Comunitatea politică este mică, şi fiecare personaj ştie foarte multe despre alte personaje politice. Cea mai simplă metodă de a-şi elimina competitorii este să le facă plângeri penale, eventual prin interpuşi sau anonime, în care să-i demaşte cu strângere de semnături ilegale, adică prin copierea unor liste vechi.
În concluzie
Mă aştept ca să avem mai puţini candidaţi independenţi faţă de cei anunţaţi, pentru că nu vor reuşi să strângă semnăturile necesare. Abia după 5 octombrie se vor putea aprecia şansele candidaţilor rămaşi în cursă.