Spioni, asasinate şi otrăvuri

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
d

Nu vă spun toate poveştile. Ar trebui ani buni şi zeci de mii de pagini de explicaţii. Ne oprim la un singur episod, acesta recent reprezentat de otrăvirea, pe teritoriul UK, a fostului agent al  GRU, serviciul de informaţii al armatei ruse. Acuzaţia: ar fi vorba despre o acţiune de represalii ordonată de Rusia.

Episod considerat într-atât de important şi primejdios pentru securitate prezentă şi viitoare a Europei încât a provocat o foarte neobişnuită ridicare de scuturi, consemnată ca atare ieri, în comunicatul comun al Summitului de la Bruxelles la nivel de şefi de state şi guverne.

Consiliul European condamnă cu cea mai mare fermitate atacul recent comis la Salisbury, exprimând profunda sa simpatie tuturor persoanelor a căror viaţă a fost ameninţată şi susţine ancheta aflată în curs. Subscrie la analiza guvernului Marii Britanii conform căreia este extrem de probabil ca Federaţia Rusă să fie responsabilă de acest act, afirmând că nu există o altă explicaţie posibilă. Ne exprimăm solidaritatea deplină cu cu Marea Britanie în faţa acestei grave puneri sub semnul întrebării a securităţii noastre comune.

Folosirea armelor chimice, inclusiv a agenţilor chimici toxici ca arme, oricare ar fi circumstanţele, este un lucru total inacceptabil şi care trebuie să fie condamnat cu cea mai mare hotărâre şi reprezintă o ameninţate pentru securitatea noastră a tuturor. Statele Membre se vor coordona în ce priveşte concluziile ce vor trebui să fie trase în lumina răspunsurilor ce vor fi furnizate de autorităţile ruse. Uniunea Europeană va continua să acorde întreaga atenţie acestei probleme şi implicaţiilor sale. În acest context, UE va trebui să-şi întărească rezilienţa în faţa riscurilor de natură chimică, biologică, radiologică şi nucleară, inclusiv prin intensificarea cooperării cu Statele sale Membre şi cu NATO. UE şi Statele sale Membre ar trebui să continue şi întărirea capacităţilor de luptă împotriva ameninţărilor hibride, inclusiv în domeniul protecţiei cibernetice, al comunicaţiei strategice şi al contrainformaţiilor. Consiliul European invită Comisia Europeană şi Înalta Reprezentanţă să continue lucrul pe această temă şi să prezinte rezultatele la următoarea reuniune din luna iunie a Consiliului

Neobişnuit de grav şi tonul comunicatului,cu vorbe ce erau folosite odinioară doar în momentele cele mai tensionate a ceea a fost perioada Războiului Rece. Drept care, poate este util să amintim despre ce este vorba.

Să începem cu o definiţie generală, aplicabilă tuturor serviciilor informaţii care, sub o denumire sau alta, au deţinut şi încă mai posedă unităţi speciale foarte strict conspirate, „umbre ale unor umbre fără identitate“ care să îndeplinească misiuni de anihilare a unor ţinte interne sau externe. Nu trebuie făcută confuzia cu „asasinii la comandă", persoane care-şi oferă serviciile pe o piaţă foarte clar definită, acum destul de larg răspândită pe un anume nivel din VeryDeepDarkWeb.

În cazul de care ne ocupăm acum vorbim despre oameni integraţi în sisteme militare, primind ordine de la o ierarhie pe cât de strictă, pe atât de inexistentă în acte sau codificată prin numere, acţionând doar pe baza unor decizii la cel mai înalt nivel al unui stat. Desigur, există cazuri rarisime în care ierarhia respectivă iese la lumină pentru a arăta că susţine pe deplin decizii de eliminare a unei persoane desemnate ca inamic public nu numai al unei naţiuni, ci al întregii lumi civilizate, aşa cum a fost cazul misiunii duse la bun sfârşit detaşamentul SEAL în Pakistan împotriva ţintei Bin Laden.  

Dar asemenea cazuri sunt excepţia, nu regula. De cele mai multe ori, subiecţii care trebuie să fie eliminaţi sunt desemnaţi de către serviciile de contra-informaţii ca fiind „trădătorii de ţară“, de cele mai multe ori agenţi de informaţii sai persoane care au lucrat în domenii ultra-sensibile ale complexului militar-industrial care fie că sunt dovediţi că au livrat secrete inamicului, fie că sunt "conserve" implantate de acesta cu ani sau decenii în urmă şi activate la un moment sau altul, fie, cel mai răspândit caz, transfugi, ofiţeri de rang înalt deţinători de informaţii clasificate sau strategice. În această categorie se înscrie cu siguranţă Serghei Skripal, fost colonel GRU, condamnat la Moscova în 2006 sub acuzaţia de spionaj şi eliberat şi transferat în Marea Britanie în cadrul unui schimb de spioni.

Este extrem de posibil ca, în acest caz, să fi fost din nou activat departamentul „Smerş“ din cadrul FSB şi SVR (serviciile extern şi intern ale Rusiei), urmaşul faimosului „Departament V“ din KGB, el însuşi provenit din NKVD, organizaţia în care tatăl lui Vladimir Putin a servit cu merite excepţionale , cu grad de lt.colonel,în perioada celui de-al Doilea Război Mondial. Întrebarea de acum, pisă de foarte multă lume, este ce a provocat acest efort extrem de important şi ce anume a motivat o asemenea decizie a Moscovei într-un mnoment extrem, extrem de sensibil (doare cu câteva zile înainte de alegerile prezidenţiale din 4 martie)?

Răspunsul, conform unor surse foarte familiarizate cu această lume a întunericului, este că astfel s-ar fi încercat, din nou, transmiterea aceluiaşi mesaj străvechi către „trădătorii de patrie" al GPU, NKVD, KGB şi FSB: „orice aţi face, orice promisiuni de protecţie aţi primi, de oricâte schimbări de identitate şi locaţie aţi beneficia împreună cu familia voastră, să ştiţi că nu veţi scăpa, vom fi acolo şi veţi plăti. Iar când va fi să muriţi nu se va întâmpla cu un glonţ în ceafă în subsolurile de la Lubianka, ci în chinuri groaznice. Voi şi familia voastră...".

Poate dumneavoastră vi se pare o poveste, dar orice spion din lumea asta ştie că are de că se teamă de produsele create în „Kamera", faimosul „laborator de otrăvuri" apărut în Rusia anului 1921. Cunoscut iniţial sub numele de de "Biroul special", a deveni parte integrantă a pregătirii tuturor „operaţiunilor negre", transformându-se în 1978 într-un "Institut central pentru tehnologii speciale" din cadrul Direcţiei nr.1 din KGB. Iar în lucrarea sa din "Laboratorul de otrăvuri, de la Lenin la Putin" , Arkadii Vaksberg menţionează că, începând cu 1991, mai multe laboratoare din cadrul SVR (în sedii din Iassenevo, în apropierea Moscovei) au misiunea de a pregăti arme toxice şi biologice pentru operaţiunile clandestine ruseşti în Occident. 

Fiecare dintre acestea produse sunt repertoriate acum cu mare precizie de serviciile de informaţii occidentale. Ca atare, reprezintă tot atâtea "semnături de identificare" ale laboratoarelor de provenienţă şi, în acest moment, sarcina de a stabili fără niciun fel de dubiu sursa agentului toxic folosit în cazul Skripal revine unei unităţi militare specializare a britanicilor dar şi experţilor de la OIAC, organizaţia mondială pentru interzicerea armelor chimice. Iar estimările provizorii - britanice şi ale multor servicii de informaţii occidentale - sunt că este vorba de substanţa Novitchok creată doar de ruşi în cadrul programului militar Foliant.

Sunt oare ruşii singurii care au jucat acest joc în istoria spionajului modern? Absolut deloc şi, dacă acest subiect straniu vă interesează, pot continua acest serial. Deocamdată, iată substanţele cele mai des folosite pentru fabricarea armelor puse la dispoziţia echipelor specializate:

d

Şi câteva cazuri celebre:

d


Dar iată şi câteva dintre armele folosite, aşa cum au fost ele prezentate într-o extrem de interesanta expoziţie „Guerres secretes" organizată la Musee des Armees, pe care am avut ocazia s-o vizitez la Paris la începutul anului trecut: şevalieră cu spaţiu de depozitare pentru otravă, ruj de buze "sărutul morţii", alături de un aparat de fotografiat Minolta miniaturizat şi cu întrebuinţări multiple sau faimoasa "umbrelă bulgărească" cu dispozitiv special de tragere a unui glonţ cu ricină:

s
f

Din nefericire, nu este vorba despre recuzita unui film de spionaj. Dimpotrivă, povestea este reală şi, din ea, s-au inspirat direct agenţi ai serviciilor de spionaj care au ajut oarece talent literar sau băieţi cu talent comercial acare au primit aprobările necesare pentru a comercializa diverse gadgeturi pe care le puteţi găsi în destul de discretele doar extrem de binele aprovizionate magazine de specialitate din diverse oraş ale lumii. Ne-am întors oare definitiv la perioada şi procedeele Războiului Rece? Dacă da, trăim într-o lume care nu a vrut să înveţe nimic şi care, din nou. se aruncă de bunăvoie într-un alt coşmar.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite