Se întoarce Kominternu’ prin Vasile Ernu?
0Afirmaţia lui Vasile Ernu despre artificialitatea României este o reafirmare a teoriei susţinută de agenţii Kominternului în anii ’30 ai secolului trecut. Or, România este un stat creat de către elita sa politică, iar Republica Moldova a fost creata prin ruperea unui teritoriu din cel al statului român şi înglobarea sa în URSS.
Întrebat fiind de jurnalistul Doru Dendiu dacă statul Republica Moldova este unul artificial, prin asta înţelegând unul „confecţionat în laboratoarele Kremlinului” când, în realitate, Moldova ar aparţine României, Ernu răspunde astfel:
„Republica Moldova este un stat artificial pentru că nu poate fi altfel, iar dacă ne uităm cum s-a construit România, vedem foarte multă artificialitate. «Proiectul România» este un proiect artificial. Asta nu înseamnă că este rău sau bun… Pentru mine, termenul artificial nu se află în aria conceptelor de adevărat sau fals şi nu intră în contradicţie cu acestea, ci se opune termenului de natural... Din cunoştinţele mele, nu există proiect de stat natural… Eu ador artificialul pentru ca este un produs al minţii noastre prin care ne-am rupt de determinismul naturii”.
Este evident că sensul în care utiliza Dendiu termenul „artificial” trimitea spre crearea unei entităţi statale cu scopul de a servi intereselor unei puteri străine – nu voinţei populaţiei acelui stat – şi împotriva voinţei statului din care a fost rupt teritoriul, adică al României. Dar, pentru că acest sens nu a fost convenabil pentru ceea ce avea de spus, Vasile Ernu se lansează într-o resemnificare ce serveşte atât teoriei staliniste a artificialităţii României, cât şi exigenţei formulării unei explicaţii care să pară cât de cât raţională. Normal că, dacă se acceptă sensul pe care îl anunţă Ernu a termenului „artificial”, se poate spune că toate statele sunt artificiale. Şi Rusia, şi Ucraina, şi Franţa ş.a.m.d.. Dar, discuţia este doar despre două state, iar pe Ernu îl interesează să afirme despre România ceea ce ar fi valabil doar pentru Republica Moldova. Dovadă este faptul că titlul pe care îl dă articolului său nu este „De ce toate statele moderne sunt artificiale…?”, ci „De ce România şi Republica Moldova sunt state artificiale…?” Chiar dacă titlul are la final semnul întrebării, el nu este o interogaţie care să supună problematizării caracterul artificial al celor două state, ci anunţă explicarea unei teze.
Pentru a clarifica strategia discursivă a lui Vasile Ernu, putem face un exerciţiu. Ceea ce face el este ca şi cum cineva ar scrie un text care nu ar anunţa o stare dubitativă şi nu ar invita la meditaţie, ci ar urmări confirmarea unei teze. El nu s-ar numi „Este Vasile Ernu un prost ce se pregăteşte să lanseze şi alte prostii ?”, ci s-ar scrie „De ce este Vasile Ernu un prost şi când va emite cea mai mare prostie?” Iar respectivul autor ar argumenta că Vasile Ernu este un prost pentru că, întrucât nu există cunoaştere absolută, toţi oamenii mor proşti. Iar dacă se acceptă faptul că Vasile Ernu este un om, în mod automat teza prostiei sale este confirmată. Argumente ar mai fi. Se spune adesea că Dumnezeu iubeşte proştii, pentru că altfel nu lăsa atât de mulţi pe faţa Pământului. Dacă se acceptă teza că Vasile Ernu este un om iubit de Dumnezeu, atunci se poate conchide că el este un prost. Nu e vorba ca acel imaginar scriitor preocupat de confirmarea tezei prostiei lui Ernu să vorbească de întreaga omenire sau de vasta comunitate a proştilor, pentru că el ar fi interesat doar să dea impresia că demonstrează faptul că Vasile Ernu este un prost şi că problema emiterii celei mai mari prostii de către acesta este doar o chestiune de timp.
Bineînţeles că dacă acel ipotetic autor ar risca cu un titlu similar cu cel pe care l-am formulat în exerciţiul de mai sus el ar fi etichetat drept calomniator al lui Vasile Ernu, pe motiv că nu prezintă o dovadă a adevărului tezei anunţate, ci recurge doar la sofisme. Dar, credeţi că pe acel autor l-ar interesa acuza, atât timp cât pe el îl interesează doar ca lumea să perceapă din titlu ceea ce vrea el să comunice?
Cu siguranţă, Vasile Ernu nu este un prost, chiar dacă în discuţii de cafenea se afirmă adesea prostia genului uman. Nici cele două state româneşti de pe ambele maluri ale Prutului nu pot fi judecate prin prisma aceluiaşi sens al termenului „artificial” pe care îl propune Ernu. România este un stat creat de către elita sa politică, aşa cum au fost create şi statul german şi altele, iar Republica Moldova a fost un stat creat prin ruperea unui teritoriu din cel al statului român şi înglobarea sa în URSS. Nu se pot pune la un loc într-o argumentare şubredă care reformulează concepţia stalinistă a artificialităţii statului român.
Dacă afirmaţia lui Vasile Ernu despre artificialitatea României nu ar fi exact aceeaşi cu ceea ce susţineau agenţii Kominternului în anii ’30 ai secolului trecut, poate că ar fi putut fi încardată în categoria prostioarelor şocante. La fel ar fi putut fi etichetată şi dacă ea ar fi fost emisă la o discuţie de cafenea şi nu într-un interviu dat pentru o publicaţie de limbă rusă din Republica Moldova, într-o perioadă în care în Ucraina s-a produs cel mai mare clivaj între populaţia proeuropeană şi guvernarea prorusă, în zilele în care mii de ucraineni luptă în stradă pentru a recupera ceea ce guvernanţii le-au luat în această iarnă prin refuzul de a încheia acordul cu UE. Zona de graniţă estică a UE nu a mai avut de multă vreme asemenea riscuri strategice ca în această perioadă. Iar Vasile Ernu reformulează vechea temă stalinistă a artificialităţii României.
Mă întreb şi eu: se întoarce Kominternu’ prin Vasile Ernu? Observaţi diferenţa, că nu întreb: de ce se întoarce Kominternu’ prin Vasile Ernu?