Vasile Ernu

Scriitor

L-am cunoscut, cred, prin 2008. Era student la Central European University (CEU) unde-şi făcea o teză de doctorat. Venise să facă cercetare în Bucureşti. I-am dat un interviu. Era un tînăr vioi, cu un zîmbet plăcut, vesel, cu un simţ al umorului acut, dar mereu dornic să pună întrebări şi să discute. Am început să-l urmăresc şi să-l descopăr tot mai mult.

Ani de zile am tot scris despre inadecvarea poziţei şi discursului politic al establishment-ului intelectual de la noi. E mai mult decît o inadecvare. E o banală trădare. După căderea comunismului, nucleul dur, vocile cele mai stridente ale intelighenţiei locale au trecut cu arme şi muniţii de partea puterii hegemonice, devenind o portavoce, un soi de avangardă ideologică a marelui capital.

Spuneam recent că statul român funcţionează undeva pentru 55% din populaţia sa. Ceilalţi 45% să se descurce pe cont propriu. Sînt oameni în afara statului. Dar şi pentru cele 55% statul funcţionează gradual: mult pentru vîrful de 15% şi tot mai puţin pentru alte „caste”.

„Fiule, iată mama ta, mamă iată fiul tău” (Ioan 19, 26-27). Am intrat într-o biserică de tip nou, „pe model american”. De mult nu mă mai impresionează sau irită coregrafia şi retorica. Toate trucurile lor m-au lăsat rece. M-a frapat însă un fenomen: cu cîteva excepţii, toţi aici erau tineri de pînă în 35 de ani. Am întrebat: unde vă sînt bătrînii? Mi s-a dat de înţeles că ei se adresează şi au „un mesaj” pentru cei „open mind”.

A fost o explozie în metroul din Petersburg/Leningrad. Au murit oameni. Totul duce spre un act terorist. Primul gest uman ar fi cel de solidaritate şi compasiune. La noi văd că domină doar teoriile conspiraţiei. Şi oricum, noi ne solidarizăm doar cu victimele din Paris, Londra şi New-York, nu cu victimele din oraşele din est, ca să nu mai zic de cele din Asia sau Africa.

Vezi mai multe