Şcoala românească în pragul dezastrului. Iar conducătorii ţării nu văd, nu pot sau nu ştiu să facă ceva

Ştiam că şcoala este la pământ în rural și în urbanul mic. Dar să descopăr dezastrul şi în liceele mari, bine cotate, din Bucureşti, depăşeşte puterea mea de acceptare şi înţelegere.

Deşi şcoala de azi construieşte viitorul de mâine, asistăm la un scandal perpetuu legat de România Educată, proiectul de „suflet” al preşedintelui Iohannis, care nu-şi propune şi nu reuşeşte să salveze şcoala de prăpastia spre care se îndreaptă în viteză. Multă lume a sperat că România Educată va reprezenta punctul de cotitură în şcoala românescă. N-a fost să fie. Se îndreaptă, se pare, spre irelevanță.

Calitatea profesorilor este submediocră

Profesorii cu vocaţie, competenţi şi capabili să transmită ştiinţa lor  elevilor, au devenit mai degrabă excepţia. Majoritatea au ieşit la pensie şi activează în industria meditaţiilor. Tineri capabili nu se îndreaptă spre învăţământ. Absolvenţii facultăţii de Matematică-Informatică se duc în sectorul IT, în plină dezvoltare, unde câştigă de 4-5 ori mai bine decât în şcoală. Cine-i poate condamna? Profesorii pensionari capabili dau meditaţii, cu câte 4-5 elevi deodată, în cel mai bun caz. Câştigă şi ei triplu decât ar câştiga revenind la catedră, cu sau fără plata impozitelor către stat. Aşa că şcolile, chiar şi cele de prestigiu, se „cârpesc” cu profesori suplinitori, pensionari,   care nu provin din învăţământ, şi care n-au predat o oră în viaţa lor activă. Sau cu ore la plată cu ora, ţinute de alţi profesori, eventual de specialităţi înrudite cu disciplina pe care o predau.

Un liceu central din Bucureşti are la 24 de clase de liceu un profesor informatician, unul de matematică, şi un profesor suplinitor pensionar care predă matematica, dar pensionat din alt domeniu de activitate, nu din învăţământ. Toţi trei îşi împart cum pot orele de matematică şi informatică. Oricine poate realiza dezastrul din liceul respectiv!

Într-un alt liceu, o profesoară de matematică se apropie de 70 de ani,  nu se ştie de ce nu a ieşit la pensie, şi uită de la o oră la alta ce a predat. Nimeni nu se sesizează şi nu face nimic.

Există zeci de mii de profesori, absolvenţi de universităţi private, de genul Spiru Haret. Ce pretenţii poţi avea de la aceştia, care n-au învăţat nici disciplina pe care o predau, n-au făcut nici cursuri de psihopedagogie.

Avem licee cu zero promovare la Bacalaureat, de ani de zile, plătite în continuare din banii contribuabililor ca să  producă nimic. Statul ştie dar nu ia nici o măsura

Ce soluţie ar trebui să aibă în vedere legea pe care o aşteptam? Evaluarea  performanţei profesorilor prin măsurarea progresului şcolar al elevilor, realizată de aplicaţii informtice, şi legarea salarizării de performanţă. Ca în privat.  Am scris de multe ori despre aceste lucruri, degeaba. O altă soluţie ar fi putea fi privatizarea unei părţi a şcolilor de stat, care consumă fonduri bugetare şi nu produc absolvenţi de calitate.  Familiile consumă bani pentru meditaţii private, ceea ce este acelaşi lucru. În America doar 10% din şcoli sunt de stat. Tot ţară capitalistă, cum ne pretindem şi noi.

A explodat industria meditaţiilor

Pentru familiile cu bani. Destul de multe. Dar cei care nu au bani? Școala nu îi învaţă mai nimic pe copiii lor. Unde este egalitatea de şanse atât de trâmbiţată? Aceşti copii se pierd. Devin muncitori necalificaţi, deşi au suficientă inteligenţă pentru o profesie superioară.

41.500 elevi din clasele terminale de liceu, peste un sfert,  nu s-au înscris la examenul de Bacalaureat 2022. Exact pentru motivul descris mai sus. N-au învăţat mai nimic în şcoală şi n-au avut bani de meditaţii. Pe aceşti elevi statul nu îi ia în calcul. Procentul de promovare, 73%, este calculat doar cu elevii înscrişi la examen. Şi dintre cei care s-au considerat cât de cât pregătiţi, 27% au picat examenul. În total peste 50% dintre absolvenţii de clase terminale au făcut liceul degeaba. Nu s-au înscris sau n-au reuşit să ia examenul. Iar statul se bate cu pumnul în piept cu procentul de promovare de 73%!

Printre cei peste 50% care nu s-au înscris sau nu au luat examenul de Bacalaureat, sunt cu siguranţă mii, poate zeci de mii de copii capabili de învăţătură, dar care n-au avut bani de meditaţii, iar la școală n-au învățat mai nimic.

Situaţia va deveni şi mai rea în anii ce vin. Criza de personal calificat din  învăţământ se va accentua, dacă şi în prezent avem mii de cadre didactice fără calificare, doar absolvenţi de liceu.

Controlul cadrelor de conducere din şcoli şi inspectorate este aproape zero. Pe lângă faptul că managementul este format din politruci habarnişti, nici ei controlaţi de cineva,  toată lumea e mulţumită să ia salariul lunar fără să facă mare lucru. Muncim sau nu muncim, acelaşi salariu primim! Aceasta este deviza în învăţământul românesc.

Proiectul România Educată, pe punctul de a se alege praful din el

Că proiectul a plecat de la preşedintele Iohannis,  cu vicii mari de concepţie, au arătat sute de persoane, din elitele intelectuale ale ţării şi din rândul specialiştilor.

Miniştrii însărcinaţi cu punerea în practică a proiectului au dat chix şi ei. Ministrul Cîmpeanu a demisionat, ne mai suportând criticile, iar ministrul Ligia Deca amână prezentarea în guvern a legilor cu încă două săptămâni. Tare mi-e teamă că nu le vom vedea nici atunci, iar actualul ministru al Educaţiei va demisiona şi el. Cât despre calendarul de intrare în vigoare a pachetului de legi, la 1 septembrie 2023, nici gând să mai poate fi respectat. Rămânem în situaţia de acum, pe care ministrul Câmpeanu, într-un exces de sinceritate, a caracterizat-o ca fiind la un minim al calităţii în educație. Pandemia a constituit „bomboana pe coliva” şcolii româneşti. Elevii au pierdut 4 semestre, doi ani de şcoală, pentru că autorităţile au închis şcolile şi când trebuia şi când nu trebuia. Ani pierduți, pe care elevii nu-i mai pot recupera, decât tot cu meditații. Cine are bani!

Concluzie

Ne trebuie o radiografie cinstită  educaţiei de azi, cum a fost cea realizată de Comisia prezidenţială condusă de Mircea Miclea, şi formată din specialişti cu notorietate internaţională, nu din politruci habarnişti, care cred că se pricep la toate. Apoi un pachet de legi care să pună pe alte baze învăţământul românesc, ajuns în buza prăpăstiei.  Dar cine să facă tot acest efort? Politicienii care aplică principiul „ţara te vrea prost”, pentru a manipula votanţii la alegeri?