Analiză De ce a acceptat Zelenski să negocieze „planul de pace” Vitkoff–Dmitriev?
0După săptămâni întregi de zvonuri și scurgeri controlate despre un posibil pachet de „pace” negociat peste Ocean, joi seara, pe 20 noiembrie, Kievul a ieșit în sfârșit cu o poziție oficială. Președintele Volodimir Zelenski a primit de la Washington un proiect de plan care, în viziunea americanilor, ar putea „reactiva substanțial diplomația”. Or, în limbajul diplomatic, aceasta este echivalentul unei invitații voalat imperative de a lua loc la masă.
Biroul prezidențial de la Kiev transmite că Zelenski va lucra pe prevederile documentului pentru a găsi „o închidere demnă a războiului”. Formula este atent aleasă: pacea rămâne obiectivul declarat încă din primele ore ale invaziei ruse, dar ceea ce înțelege fiecare parte prin „pace” rămâne la fel de diferit ca în 2022. Președinția ucrinană subliniază, nu întâmplător, că Zelenski „a susținut mereu propunerile președintelui Trump”, iar în zilele următoare așteaptă o discuție directă cu liderul american pentru a evalua „posibilitățile diplomatice”, scrie publicația ucraineană Focus.
Surpriza? În presa americană apăruse cu doar câteva zile înainte un așa-numit plan în 28 de puncte, elaborat în cercul apropiat al lui Donald Trump, cu consultări informale și cu partea rusă. Printre ideile vehiculate: cedarea integrală a Donbasului către Rusia, reducerea la jumătate a armatei ucrainene, recunoașterea oficială a Bisericii Ortodoxe Ruse și introducerea limbii ruse ca a doua limbă de stat. O listă care arată mai degrabă ca un „wishlist” de la Kremlin decât ca o propunere americană.
De ce planul Vitkoff–Dmitriev este, de fapt, mort din fașă
Pentru politologul Taras Zahorodnîi, noul val diplomatic nu este decât un joc cu rezultat previzibil. „Din ce au scris Vitkoff și Dmitriev prin cine știe ce colț de bar, oricum nu va ieși nimic”, spune el, amintind celebra butadă: când un diplomat spune „da”, înseamnă „poate”; când spune „poate” înseamnă „nu”; iar când spune „nu”, acela nu e diplomat.
Ucraina, afirmă analistul, nu are de ce să accepte vreunul dintre punctele scăpate în presă. Situația militară s-a schimbat în mod semnificativ față de primăvara trecută, iar loviturile strategice asupra infrastructurii rusești se intensifică constant. În contrapondere, economia Rusiei se clatină vizibil. Iar în spatele ușilor închise, toată lumea știe că iarna, cu potențialele blackout-uri provocate de atacurile ucrainene, are șanse mari să schimbe raportul de forțe.
Pe plan intern, spune Zahorodnîi, planul poate servi însă drept instrument de luptă politică. Zelenski va continua, foarte probabil, să transmită că el nu face compromisuri — spre deosebire de rivalii care, în percepția lui, „alimentează narativul rusesc” în scandalul de corupție Energoatom. Iar discuția despre posibila demitere a șefului Adminisrației prezidențiale ANdrii Ermak ar putea fi împinsă în fundal. Iar acest joc diplomatic, atenționează expertul, nu se va termina nici într-o lună, nici în două.
Ce strategie urmărește, în realitate, Donald Trump
Pentru politologul Petro Oleșciuk, puzzle-ul este mai simplu decât pare: Trump vrea pace în Ucraina pentru a bifă promisiunea electorală, nu pentru a rezolva conflictul. Condițiile nu îl interesează atât timp cât poate arăta lumii o hârtie semnată și poate declara „iată, am adus pacea”.
Strategia lui? Să preseze ambele părți, dar mai ales pe cea percepută ca fiind în poziția mai slabă. Iar scandalurile de corupție de la Kiev și dificultățile de pe front l-au convins că Ucraina poate fi împinsă rapid spre concesii.
Oleșciuk nu menajează planul: „Formal e american, ca esență e rusesc”, spune el, adăugând că ideea „închirierii” Donbasului este atât de absurdă încât doar doi moguli imobiliari — Trump și Vitkoff — puteau s-o imagineze. Expertul avertizează că urmează 2–3 săptămâni de presiune mediatică intensă asupra Ucrainei. Dacă Kievul rezistă, ciclul lui Trump — renumit pentru impulsivitatea și lipsa de consecvență — se va închide de la sine. „Trump Always Chickens Out” (Trump se sperie întotdeauna), punctează el, citând formula deja celebră în mediile politice de la Washington.
Cum ar trebui să răspundă Ucraina
Pentru Ivan Us, expert al Institutului Național de Studii Strategice, actualul moment cere „diplomație prudentă”. Kievul nu-și poate permite să irite deschis Washingtonul, dar nici să legitimeze un document cu vădite conexiuni rusești. „Planul pare scris la Moscova, tradus în engleză și prezentat de americani”, spune Us, subliniind că Ucraina trebuie să joace dublu: fără respingere frontală, dar fără acceptare.
Mai mult, nici Rusia nu este pregătită să își asume oprirea războiului — cel puțin nu în condițiile actuale. Iar agitația diplomatică se va stinge la fel de repede cum a izbucnit. Până atunci, Kievul trebuie să reziste presiunilor pentru a nu ajunge într-o situație care s-ar traduce, în termeni politici, prin capitulare.
În final, Us atrage atenția că, în ciuda declarațiilor vicepreședintelui Vance, în interiorul Statelor Unite există suficiente centre de putere care resping acest „plan”, considerându-l o victorie directă pentru blocul ruso-chinez și o pierdere strategică pentru Washington.
Se încarcă comentariile...
