Să-ţi lipesc o etichetă!

Toate dezbaterile de la noi se rezumă la fabricat etichete pe care le lipim cu tupeu.

Dacă te nimereşti la o televiziune şi spui despre unul, care te enervează sau îţi este profund antipatic, că mă-sa-i curvă, nu păţeşti mare lucru. CNA o să-l amendeze pe realizatorul emisiunii pentru că n-a avut prezenţa de spirit să te oprească la timp. Antipaticul o să te dea în judecată, dar procesul o să treneze, cum se ştie în justiţia română, el va trebui să aducă dovezi (irefutabile) că mă-sa-i femeie onorabilă. Dacă spui în presa scrisă că mă-sa-i curvă, te-ai scos şi mai ieftin, orice avocat deştept te va decreta un mare pamfletar. Asta-i presa scrisă românească, plină de pamfletari. (Viaţa de analist e grea, trebuie să consulţi cifre, documente, monitorizări, să le pui cap la cap până să ajungi la o construcţie originală. Şi la ce-ţi trebuie analize solide ca să spui că mă-sa inamicului tău este curvă? Bagi un pamflet, cum scoţi pe gură, aşa scrii!) Una peste alta, ca să n-o mai lungim, până la pronunţarea sentinţei vor trece ani buni, dar important este că românii, care au memoria scurtă, vor rămâne că mă-sa lu' ăla, pe care ai boală, este curvă. N-or să mai ţină minte cine a spus-o, dar e adevărat, dom'le, e curvă! Vor mai fi câte unii scribălăi care n-or să te uite şi-or să te bage în cerneală, dar ăştia nu contează, şi mamele lor sunt curve!

Spaţiul public românesc este invadat de înjurături, mârlănii, jigniri, vulgarităţi, noroi. Nu-i o noutate. Dar ceea ce mă intrigă în societatea noastră cu valorile pulverizate este uşurinţa cu care se lipesc etichete. Nu contează ce scrii: eşti vândut lui Băsescu sau eşti un tonomat. Nu contează ce idei lansezi: ştim noi cine te-a pus. Nu contează ce faci. Am auzit că ai dat chix sau eşti un meseriaş. Totul se reduce la percepţie. Cu percepţia astfel creată, vine imediat şi eticheta pusă pe frunte, bună sau rea, oricum, n-are nicio legĂtură cu conţinutul, cu omul, cu faptele sale, cu ceea ce spune. 

Scandalos este că etichetele sunt puse de mediocrităţi şi de impostori. De ce au îndemânarea asta? Pentru că au tupeu, pentru că sunt ticăloşi, pentru că sunt nişte curve intelectuale? (Nu ştiu să răspund.) Astfel, avem proşti care poartă eticheta de „mari valori" şi profesionişti care sunt nişte „nenorociţi". Eticheta rezolvă şi efortul intelectual. De ce să ne forţăm minţile să citim, să studiem, să gândim, ştim noi sigur că e un escroc, ne-a spus cineva, am citit în presă (aiurea!), suntem siguri că aşa este, numai după figura lui îţi dai seama că mă-sa-i curvă! Toate dezbaterile de la noi se rezumă la fabricat etichete pe  care le umezim pe limbă şi le lipim cu tupeu. Pentru că etichetele sunt uşor de citit. Şi elitele culturale sunt pline de etichete, să nu ne facem iluzii. Dacă ai noroc să faci parte dintr-un grup de prestigiu, ai o etichetă corespunzătoare. Cine dă în tine, dă în eticheta grupului!

Cum să ne dezobişnuim să vehiculăm etichete? Cum să le dezlipim? Cum să avem răbdarea de a judeca lucruri pentru a ajunge la o concluzie şi nu la o etichetă? Prin educaţie. Cu siguranţă, mama educaţiei nu e curvă.