Rusia post-Putin. Moștenirea adâncă și tulburătoare a lui Putin și a putinismului

Predicțiile sau scenariile alternative reprezintă instrumente distincte. De obicei, încerc să evit predicțiile din cauza nivelului ridicat de risc și incertitudine legat fie de factori necunoscuți, fie de impactul acțiunilor sociale sau individuale netradiționale. Dar studiile prospective sunt domeniul meu de expertiză și vin la pachet cu nevoia de evitare a surprizelor strategice și acoperirea cât mai multor scenarii alternative, inclusiv a celor cu probabilitate redusă, dar cu impact ridicat, cele numite de obicei scenarii de tipul lebădă neagră. Iar provocarea legată de perspectiva Rusiei post- război e mai mult decât ofertantă. 

Putin, războiul și putinismul

Discutarea evoluției post-război în Rusia creează o serie de variabile: va fi o Rusie fără Putin sau cu Putin? Cum rămâne cu putinismul, sistemul creat de longevivul lider rus, bazat pe rivalități și grupări de “boieri” de tip nou cărora li se permite să gestioneze și să exploateze un anumit tip de resurse în numele statului, plătind beneficii grupului de putiniști din jurul președintelui.

Totul în paralel cu o economie bazată pe giganți energetici de stat exploatați de siloviki – oamenii din sistemul de securitate, prieteni mai mult sau mai puțin apropiați ai liderului suprem - în beneficiul grupului și al lui Putin însuși. Plus un echilibru instabil menținut de președintele care gestionează diferențele și conflictele între apropiați și grupuri relevante, împarte alocații și beneficii diverse și distribuie resurse în schimbul unei obediențe depline și a unor venituri clare în beneficiul propriu, venite sub diferite forme.

Războiul de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei, transformat într-un război de uzură, un război lung, de mare intensitate și la scară largă, a fost o greșeală. O greșeală care a apărut în urma unor informații proaste și a unor decizii bazate mai degrabă pe dorințe decât pe informații pure, corecte și nealterate venite din teren pe care Rusia, altfel, le are. O combinație de corupție, orgoliu, desconsiderare a Ucrainei și a ucrainenilor, precum și a actorului-președinte pe care l-au ales.

Dar după primele zile și după faptul evident că victoria într-un tip de blitzkrieg nu va avea loc niciodată, suficiența și mândria au jucat și ele în favoarea încrederii oarbe, iar Rusia lui Putin nu a putut da înapoi în nicio formă de înțelegere sau de pace cu Ucraina. A mers mai departe, chiar dacă asta reprezenta și urma să marcheze pierderi majore, costuri și împingerea în mizerie a Rusiei și a rușilor pentru decenii de acum încolo.

Putin nu va supraviețui războiului

Acest lucru îl leagă de fapt pe Putin de război. S-a spus că el obișnuia să conducă luptele și să impună strategiile și mișcările din biroul său sau chiar din buncărul său, mai presus de toate recomandările și sfaturile echipei sale militare. Poate că este adevărat, poate că în anumite momente deciziile politice au fost mai presus de realitatea din teren și de posibilitățile armatei ruse. Fapt este că nu cred că Putin ar putea supraviețui războiului. Dar putinismul va supraviețui. Și am și argumente în acest sens.

În primul rând, cred că, la sfârșitul războiului, Putin va dispărea din prima linie a puterii, într-o încercare disperată a sistemului, a regimului său de a găsi responsabilii și de a alimenta așteptările poporului rus pentru o schimbare. Cum se va produce schimbarea? Sigur, este greu de acceptat orice explozie de tulburări și proteste publice sau vreo revoluție, cu excepția cazului în care un astfel de pas se întâmplă cu sprijinul grupului de conducere din jurul lui Putin și ca parte a unei lovituri de palat.

Fie că Putin moare din cauze naturale, fie că va fi ucis în timpul procesului de îndepărtare din funcție, cel mai probabil rezultat este că va fi înlocuit direct și ar putea fi trimis la pensie sub controlul strict al noilor-vechi conducători - așa cum s-a întâmplat cu Hrușciov. În orice caz, perioada de după război va reprezenta, de asemenea, și momentul în care grupul putinist va scăpa de Putin. Dar putinismul este o moștenire mult mai profundă și dură, adânc înrădăcinată în societate și care va dura o perioadă de timp.

Așa că eu cred că după Putin, cea mai probabilă evoluție va fi cea a menținerii putinismului. Cu un alt lider. Fără aceeași legitimitate și dovadă constantă a puterii supreme a liderului, a lui Putin însuși. Vom avea la început tipul de continuitate fără aceeași credibilitate, încredere, susținere a populației, pentru că noul lider care, chiar dacă nu va mai fi Putin, va fi legat de sistemul de putere al său. Putinismul va supraviețui din mai multe motive.

5-7 ani de persistență a putinismului

Cel mai important, nevoia de supraviețuire a elitei lui Putin, a cercului intim din jurul lui Putin. Acestă schimbare va veni cu mai multă adaptare decât cu transformare. Noii veniți din vechea elită de putinisti de post-putiniști nu vor avea cunoștințe despre perspectivele de transformare și reforme și vor fi supuși unei influențe prea mari din partea fostului regim. Acest lucru va juca, de asemenea, în favoarea supraviețuirii putinismului.

Este posibil putinismul fără Putin? Mai ales fără un strateg priceput în preajmă, va fi dificil să se asigure supraviețuirea sistemului. Se spune că dacă Surkov rămânea la Kremlin, nu mai aveam nebunia din războiul de agresiune în Ucraina. Dar să ne amintim cum e cu moștenitorii unui regim pe care vor să-l salveze: Gorbaciov aplicând doctrina lui Andropov, Perestroika și Glastnost, după ce a schimbat ocupația și dominația cu influența în fostele state socialiste, este doar o scenă din ucenicul vrăjitor, care a dus la căderea Uniunii Sovietice.

Un alt argument foarte clar pentru continuitatea și persistența putinismului este domnia lui Putin de peste 24 de ani. Ca și în cazul comunismului, putinismul a creat amprente puternice și dure în interiorul societății rusești, reflexe care vor avea nevoie de generații pentru a fi uitate.

Așa încât credem că vom avea 5-7 ani de supraviețuire a putinismului și de transformare a sistemului de putere din Rusia prin reînnoirea acestuia. Vom avea mai multă stagnare decât reformă, din cauza imposibilității de a reforma un sistem legat de o personalitate fără ca aceasta să mai fie în viață și să conducă reforma în cauză. Pe care, dealtfel, nici nu și-o dorește.

Post-putinismul spre haos și hapening

După această tranziție cu stagnare, continuitate mai degrabă decât reformă sau cel puțin transformare, vom asista la o acumulare de tensiuni și la apariția noilor elite pe baza slăbiciunilor actualilor putiniști care se străduiesc să își mențină pozițiile la putere. Se presupune că strategul pentru inventarea noilor elite este absent - niciun putinist din grup nu va acorda unui strateg din afară puterea de a face reforme și de a controla viitoarea elită ce ar urma să preia controlat puterea - deci evoluția va fi mai degrabă naturală, întâmplătoare și necontrolată, dar, cu siguranță, evoluția lumii din jur va avea un impact masiv asupra acestei noi viitoare elite, care nu va fi produsul planificării putiniștilor.

Nemulțumirile și costurile vor crește. Cultura și creuzetul instituțional își vor juca rolul și vom asista la o dezvoltare mai autonomă a regiunilor, chiar și cu tendințe de separare de federație. Căutându-și propria cale și soluții individuale, cu speranțe legate de un lider carismatic sau altul.

Dar cel mai probabil va fi o dezvoltare haotică, neliniară, ad-hocratică. Întâmplare și improvizație mai degrabă decât planuri aplicate pentru gestionarea post-putinismului. Dacă schimbarea are loc în timpul războiului, succesorul lui Putin va trebui să continuie confruntarea militară, încercând, pentru început, să acumuleze o oarecare legitimitate în guvernarea sa.

Evoluția după aceste momente de tranziție depinde de cât de mult din vechile rețele de putere au supraviețuit lui Putin și cine ar putea oferi o alternativă. Cel mai probabil vom avea un haos bazat pe vechile reflexe ale putinismului, dar fără omul puternic în fotoliul de conducere. Principiile puterii trebuie să fie reinventate. Naționalismul va fi calea ușoară pentru a continua, dar acest lucru va împinge Rusia spre un posibil punct de ruptură. Modelele de dezvoltare își vor juca rolul lor în evoluția Rusiei, mai ales dacă ne îndreptăm spre o rivalitate între democrație versus autocrație, o economie de piață versus o economie centralizată deținută și gestionată de stat.

Ordinea de după Putin. Relansarea Rusiei post-putiniste

Va fi prea dificil să se reinstaureze ordinea după schimbarea figurii putiniste. Va fi o dezvoltare ad-hoc a unei combinații de economie de piață liberă cu impactul instrumentelor existente de control economic și a puterii de stat bazate pe siloviki care conduc marile companii energetice. Dar dacă acest proces va avea loc peste mai mult de un deceniu, schimbarea de generație în domeniul energiei va produce tot mai multe probleme Rusiei.

Cu petrolul și gazele mai puțin interesante și atractive pentru piața globală, o Rusie săracă din punct de vedere tehnologic va trebui să facă față noilor lanțuri de aprovizionare și produse din lumea dezvoltată fără prea multe argumente. Un rol relevant ar putea apărea pentru rușii din diaspora. Mai întâi vor veni aventurierii, apoi membrii consacrați ai regnului economic occidental vor reveni în țară în următorul val și vor face unele schimbări pe calea cea bună.

Desigur acesta este un scenariu. Un scenariu al meu. Credibil, argumentat dar nu singurul. Evoluțiile alternative ale Rusiei post-război, Rusiei post-Putin și Rusiei post-putiniste ar putea acoperi o variație atât de mare de scenarii alternative încât această perspectivă ar descuraja studierea unei asemenea evoluții. Totuși încercarea de a privi dincolo de orizont este și naturală, și obligatorie.