Revoluția Română din 1989 devine disciplină școlară. Fără consultare și dezbatere publică

0
0

În ședința Senatului din data de 10 octombrie a fost adoptat cu un entuziasm ieșit din comun proiectul legislativ pentru introducerea disciplinei școlare „Istoria Revoluţiei de la Timişoara din 1989 şi a schimbării de regim din Decembrie 1989 în România”. În calitate de profesor de istorie, votul meu a fost unul de abținere și, în cele ce urmează, îl voi justifica.

FOTO Shutterstock
FOTO Shutterstock

Urmărind circuitul legislativ, observăm că inițiativa a avut parte de critici încă de la debutul lui, Consiliul Legislativ, primul filtru pentru proiectele legislative depuse de parlamentari, a dat un aviz negativ, temeinic justificat de caracterul superfluu al propunerii devenite astăzi lege. În curriculumul elevilor din România există deja discipline opționale precum ˶Istoria Recentă a Românieiʺ sau ˶Istoria comunismului în Româniaʺ care dedică pagini întregi Revoluției și schimbării de regim politic din anul 1989 (link).

Conform legii adoptate de Senat zilele trecute, responsabilitatea punerii în aplicare revine Ministerului Educației care trebuie să elaboreze programa şcolară, manualele, materialele didactice şi metodologiile specifice în termen de șase luni. De remarcat că în textul legii lipsesc cu desăvârșire referințe privind elaborarea acestora. Un alt element important în învățământul modern îl reprezintă competențele vizate pentru a fi formate și dezvoltate la elevii care vor studia un curs despre evenimentele din anul 1989 din România. O altă nebuloasă este dată de conținuturile ce vor fi predate, astfel încât să acopere un curs care va fi predat pe durata unui an școlar. Deși inițiatorul este un reputat cadru didactic, superficialitatea textului acestei legi ne surprinde într-un mod neplăcut.

Nu este pentru prima dată când Parlamentul decide și livrează în mod arbitrar noi discipline școlare fără consultarea tuturor factorilor implicați în procesul de învățământ: elevi, profesori, părinți, fapt constatat și de avizul negativ emis de Consiliul Legislativ. Aceasta nu arată decât o abordare paternalistă din partea celor responsabili cu legiferarea, fiind tocmai o reminisciență a regimului dictatorial care a luat sfârșit în urma evenimentelor din anul 1989. Puterea politică nu conferă și cunoașterea absolută a nevoilor societății, care nici măcar nu este consultată.

Pe lângă aspectele semnalate, există probleme de ordin semantic și epistemologic.

Introducerea unei discipline cu titlul generic ˶Istoria Revoluției din 1989” nu ar face decât să inducă în eroare elevii cu privire la însăși definirea unei revoluții conform gândiri politice moderne. Etimologic, termenul provine din limba latină de la revolutio, care viza inițial natura ciclică a timpului și fenomenelor astronomice. În filozofia iluministă din secolele XVII-XVIII, capătă sensul din prezent, acela de schimbare a unei orânduiri sociale produsă într-o perioadă relativ scurtă de timp. Cu toate acestea, o revoluție include și perioada de tranziție și reînnoire social-politică. A se vedea cazul Revoluției Franceze (1789-1799), care include un deceniu de frământări și trasformări ale societății franceze de la finalul secolului al XVIII-lea. Există pericolul de a induce noilor generații de elevi idea greșită prin care România a devenit brusc democratică și capitalistă, imediat după evenimentele din luna decembrie 1989. De asemenea, a dedica un întreg curs Revoluției din 1989 din România se poate intrepreta ca pe un demers al autorității politice, parcă inspirate de Orwell, de a induce într-un mod eronat ideea că anul 1989 a reprezentat un ˶moment 0ʺ în istoria statului român modern.

Prin urmare, studierea Revoluției Române din 1989 nu se poate face decât prin punerea acesteia într-un context istoric mult mai vast, cât și într-un context regional (anul 1989 în Europa de Răsărit, aflată în spatele Cortinei de Fier). Ca particularitate, a fost singura din regiune care s-a produs prin vărsare de sânge și pierderi de vieți omenești. Fiind un moment istoric asupra căruia planează multe versiuni și controverse, trebuie să ținem cont și de multiperspectivitate, condiție necesară în predarea istoriei în secolul XXI, ceea ce implică o abordare pluralistă și a istoriei naționale.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite