Republica incompetenților și alegerile care bat la ușă

A fost odată ca niciodată un tânăr ambițios care lucra într-o companie mare. Muncitor, deștept, eficient – omul perfect pentru promovare. Și a fost promovat. A adus rezultate, și apoi, a fost din nou promovat. Până când, într-o zi, a ajuns Director pe o regiune mare. Iar acolo s-a blocat. Nu pentru că n-ar fi vrut să fie bun, ci pentru că noua responsabilitate nu avea nicio legătură cu abilitățile care-l făcuseră remarcat.

FOTO Inquam

În scurt timp, a devenit cel mai slab director, rezultatele au început să alunece la vale, oamenii lui să plece sau să fie frustrați. Dar n-a fost dat afară. Pentru că și șeful lui era la fel. De fapt, toți din ierarhia de top ajunseseră acolo nu pentru că erau cei mai buni, ci pentru că se promovaseră unii pe alții, până când competența devenise un criteriu irelevant.

Așa funcționează Principiul lui Peter – oamenii sunt promovați până ajung la un rol în care sunt incompetenți. Iar apoi, rămân acolo. Pentru totdeauna.

Principiul lui Peter, așa cum a fost enunțat original de Dr. Laurence J. Peter în cartea sa „The Peter Principle” (1969), spune: „Într-o ierarhie, fiecare angajat tinde să fie promovat până la nivelul său de incompetență" Pe scurt, promovarea într-o ierarhie continuă până când fiecare om ajunge într-o poziție unde este complet inutil. Și ce urmează? Rămâne acolo. Pe termen nelimitat. Fără sezon final.

Principiul lui Peter, formulat de Dr. Laurence J. Peter și Raymond Hull, nu e doar o teorie academică – e mai degrabă un documentar live care își merită locul pe platformele de streaming, preferabil la categoria „thriller psihologic”. Îl vezi zilnic în companii, instituții publice și, mai ales, în politică. 

Cine suferă? Exact cei care încă mai știu ce fac. Oamenii competenți, blocați sub munți de incompetență, încercând să înoate prin decizii ilogice și lideri care nu vor recunoaște niciodată că sunt aproape la fel de eficienți ca un GPS care insistă să te ducă pe câmp.

Dar hai să nu ne oprim la afaceri. Abia ne-am încălzit. Deși sunt convinsă că i-ați văzut și prin firma în care lucrați, nu vă faceți griji, la un moment dat veți scăpa de ei. Aveți doar grijă să nu ajungeți ca ei, când le veți lua locul.

În afaceri incompetența este un accident de carieră, în politică e un model de succes.

Într-o firmă normală, măcar pe hârtie, trebuie să demonstrezi un minim de competență ca să fii promovat. În politică? E invers. Nu trebuie să știi nimic. De fapt, dacă dai semne că ai vreun gram de inteligență și vrei să faci ceva bun, ești eliminat.

Ai idei? Ești periculos! Faci proiecte bune pentru oameni? Le distrugem ca să te facem praf! Ai principii? Pleacă acasă!

În politică nu se caută competență, ci doar obediență și incompetență. Dacă știi să dai din cap aprobator și să repeți lozinci goale cu pauze între cuvinte, ai o carieră strălucită în față. Și, cel mai important, nu pleci niciodată. Vei fi preferatul, sau preferata, după caz. Spre deosebire de lumea afacerilor, unde dacă ești incompetent e posibil să te concedieze la un moment dat, în politică, incompetența e garanția că vei rămâne acolo pe viață.

De ce partidele politice blochează dezvoltarea țării cu oameni incompetenți?

Dacă șeful tău e incompetent, îți strică ziua. Dacă politicienii sunt incompetenți, îți strică viitorul. Dar de ce, în loc să aleagă oameni capabili, partidele politice par să selecteze cu atenție exact pe cei care n-ar trebui să fie acolo? Sunt multe motive. Am ales doar trei.

1. Incompetentul este cel mai ușor de controlat. Un lider inteligent are idei proprii și pune întrebări incomode. Ultimul lucru pe care și-l dorește un partid. Așa că e mai sigur să ai marionete în funcții-cheie decât oameni care chiar știu ce fac. Un politician incompetent e ca un televizor stricat: nu emite nimic util, dar măcar poate fi lăsat pe post de decor. Cu mileul și peștele de sticlă pe el.

2. Competentul strică jocurile de culise. Dacă funcțiile ar fi ocupate de oameni competenți, unde ar mai fi loc pentru pile, nepoți și „băieții și fetele noastre”? Promovarea pe bază de merit înseamnă haos pentru sistemul din Republica Incompetenților. Și nu putem avea haos. Trebuie să rămână totul bine organizat și controlat. Noi decidem pe cine promovăm și el va asculta de noi că nu îl duce capul.

3. Alegătorii uită repede, au memorie de caras în acvariu. Oricât de incompetent ar fi cineva, e suficient un scandal fabricat, o campanie de PR și o promisiune imposibilă („Autostrăzi peste noapte! Facturi mai mici! Marea Neagră transformată în piscină publică!”) și lumea uită de toate gafele anterioare. Și ghici cine câștigă din nou alegerile?

Liderii politici incompetenți nu vor susține niciodată oameni competenți

Într-un univers paralel ideal, liderii își aleg echipa pe bază de merit și competență. Dar în realitatea noastră, liderii incompetenți știu exact ce nu trebuie să facă: să promoveze oameni mai buni decât ei.

De ce? Pentru că un om competent le-ar arăta, prin simpla lui prezență, cât de ridicoli sunt. Un om competent pune multe întrebări logice și face livrează, iar asta e catastrofal pentru cei care s-au obișnuit să conducă prin haos și mediocritate.

În politică, promovarea incompetenților este un fenomen dus la extrem. Un lider care și-a clădit cariera pe nepotisme și promisiuni goale nu poate permite să apară lângă el cineva care chiar știe ce face. Așa că soluția e simplă: se înconjoară de oameni și mai slabi decât el. Și așa, nivelul de incompetență crește exponențial.

Și acum, în prag de alegeri, ce facem cu Republica Incompetenților?

Am înțeles cum funcționează incompetența în afaceri. Și am văzut că, în politică, nici măcar nu trebuie să urci treptele incompetenței – te instalează direct în vârf, fără escală.

Dar să ne amintim un lucru esențial: politicienii nu sunt acolo ca să-și apere propriile funcții, ci pentru că sunt în slujba cetățenilor. Sau ar trebui să fie. Funcția publică nu este un premiu, un loc călduț sau un tron. Este un serviciu. Politicienii sunt angajații noștri, nu invers.

Am o veste foarte proastă, dacă mai era vreun dubiu: incompetenții din politică nu pleacă singuri niciodată, este nevoie să fie dați la o parte cu curaj.

Suntem într-un moment de cotitură și țara noastră poate fi aruncată în haos și beznă definitiv de către extremiști și nebuni, iar noi ținem culoarul politic blocat cu candidați incompetenți? Reveniți-vă oameni buni! Dacă mai aveți un gram de respect față de noi cetățenii acestei țări, treziți-vă și ascultați-ne vocile!

Acest articol a fost scris cu dedicație pentru conducerea PSD și PNL și când zic conducerea, nu mă refer la un om ci la mai mulți. Cu respect vă rog, schimbați candidatul și arătați-ne că vă pasă de noi!