Războiul din Ucraina: De Crăciun, ne-am luat rația de incertitudine
0Sigur că pentru noi războiul din Ucraina este undeva, departe.
Dacă nu ar fi Moldova, cea de peste Prut, am fi aproape cu totul detașați de tragedia care se petrece la est de Nistru.
Ajutăm Ucraina așa cum putem, mai mult cu vorba când vine vorba de partea militară, destul de vizibil când e să le facilităm exportul de produse agricole și probabil și altele.
Ajutăm și Moldova, adică ne ajutăm pe noi.
Problemele de acolo sunt problemele noastre, ale celor câteva sute de mii de cetățeni români care cred că soarele răsare concomitent și de la Chișinău, dar și de la București, precum și ale celor două – trei milioane de locuitori cu loialități amestecate, dar care sunt siguri, chiar și atunci când vorbesc limba rusă, că bunăstarea vine de la vest.
Și cu asta, lista se cam încheie.
E un sfârșit de an plin de incertitudini.
Nu ne-am fi așteptat la asta acum 11 luni, când încercam să ieșim din tunelul pandemiei Covid și se părea că lumina de la capătul lui o să fie suficientă să deschidem ușa prosperității.
Dar acum e prea târziu, dezastrul a fost făcut, problema, în acest decembrie 2022, este că nu știm cât mai durează și care vor fi proporțiile lui finale.
Și ceea ce se întâmplă acolo, pe front, în sens larg, adică în tot spațiul de la est de Tighina și la nord de Vadul Siret, nu ne ajută.
Foarte recent, BBC News Ukraine a prezentat scriitorii ucraineni câștigători ai premiilor Cartea anului 2022, pe diferite categorii.
Competiția, organizată de BBC, este sponsorizată de Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD), prin programul său cultural.
Cu siguranță, o competiție similară are loc și pe partea cealaltă a frontului, sponsorizată de o bancă rusească, pentru că, la război, scriitorii și ziariștii nu sunt decât niște soldați care transmit, desigur cu mult talent și sinceră inspirație, jumătatea, sau sfertul, sau procentul lor de adevăr plătit.
Pe doi din premianții ucraineni, anunțarea premiilor i-a găsit chiar pe linia de front, acolo unde i-a chemat datoria soldățească.
Cartea BBC a anului 2022 a fost declarată ”Dansând cu oasele. Un thriller medical”, autor Andrii Semiankiv, secțiunea pentru copii a fost câștigată de ”Stafiile din Pădurea Neagră” de Andrii Bacinski, iar la secțiunea eseuri, cea mai bună carte a fost aleasă ”Vestul Sălbatec din Estul Europei” de Pavlo Kazarin
Cum spuneam, doi dintre autori, Andrii Semiankiv și Pavlo Kazarin, primesc, pe lângă premiul de 1000 de lire sterline în echivalent grivne ucrainene, și solda lunară de combatant.
Citind aceste informații, sigur te duce gândul la povestea soldatului din Primul Război Mondial, germanul Erich Maria Remarque, cu a sa carte ”Pe Frontul de Vest nimic nou”, declarată imediat după apariție ca fiind ”nepatriotică” de către autoritățile naziste și considerată mult prea pacifistă de către o întreagă generație revanșardă a societății germane.
Pentru scriitorul aflat în tranșee nu sunt prea multe opțiuni: dacă nu glorifici războiul, prezența ta pe front devine de neînțeles, ca să scrii despre pace, nu o poți face decât după ce totul s-a terminat, când lumea poate accepta și că totul a fost o mare și tragică neînțelegere.
Am ascultat, seara târziu, câteva din declarațiile unuia din autorii premiați. Îmi pare rău că nu i-am reținut numele, important este mesajul.
Întrebat despre direcția în care acesta aprecia că se îndreaptă literatura ucraineană, autorul oferea o perspectivă interesantă: pentru scriitorii ucraineni se prefigurează pericolul ca victoria contra Rusiei să ducă la o reluare a modelului sovietic, în care să nu existe altceva decât o glorificare a războiului și faptelor sale mărețe.
Altfel spus, nu era nicio îndoială asupra finalității conflictului, izbânda Kievului era sigură, problema era că aceasta va face din literatura ucraineană (adică e posibil ca acest lucru să se întâmple) un spațiu fără diversitate și fără dezbaterile de idei conexe, toată lumea fiind tentată să scrie numai despre victorie, pe același diapazon triumfător.
Dacă scriitorul ucrainean nu se îndoiește de partea cui va fi victoria, problema sa fiind mai curând impactul acesteia asupra profunzimii literare autohtone, generalul, de fapt, generalii ucraineni par a fi ceva mai rezervați.
Intervievat de ”The Economist”, generalul Valerii Zalujnii, comandantul forțelor ucrainene, nu are iluzii privind provocările din iarna care de-abia a început.
Loviturile ruse cu rachete asupra infrastructurii energetice ucrainene, devenite o procedură săptămânală, precum și ofensivele din jurul Bahmut, limitate în spațiu, dar costisitoare în pierderi umane, nu sunt decât un preludiu pentru ofensiva terestră rusă care se apropie.
Când va fi?
Probabil, niciuna din părți nu știe la acest moment.
Există încă și scenariul unei ofensive ucrainene, pe direcția Melitopol, mai departe spre Crimeea, dar pentru aceasta, forțele ucrainene ar trebui să se poată regrupa pentru a obține o superioritate de forțe în acest sector.
Conform generalului ucrainean, însă, rușii îi obligă pe ucraineni să lupte intens pe toată lungimea frontului de 1500 de kilometri, interesați mai puțin, deocamdată, în câștiguri teritoriale, cât în epuizarea forțelor Kievului.
Zalujnii face trimiteri la lecțiile celui de-al doilea Război Mondial, la faptul că, la fel ca în urmă cu multe decenii, Rusia are posibilitatea să adune rezerve de dincolo de Urali, în timp ce Ucraina de azi trebuie să se mulțumească doar cu ce primește de la parteneri.
Ca orice general, nu de încredere duce lipsă Zalujnii ci de resurse: 300 de tancuri, 600 – 700 vehicule blindate de luptă, 500 de obuziere ar fi necesarul, așa pentru început.
Cam cât dotarea totală a unei armate serioase europene.
Iar comandantul forțelor ucrainene nu exclude o nouă ofensivă rusă în direcția Kiev.
”Nu este adevărat că problemele lor îi vor împiedica să lupte. Țarul le spune să meargă la război și ei (rușii, n.n.) vor merge la război”.
Tot pentru ”The Economist” își expune opiniile și generalul Oleskandr Sirski, comandantul trupelor terestre, cel care conduce direct forțele ucrainene de pe front.
Nu e momentul să spună detalii despre operații, ”protivnik” e cu urechile ciulite, dar și generalitățile pot fi citite printre rânduri.
”Războiul are obiceiul să ne surprindă”, spune el. ”Tocmai când crezi că lucrurile merg bine, ești lovit de o furtună”.
Generalii nu pot vorbi despre victorie cu același aplomb cu care o fac politicienii și scriitorii.
Nu se pot gândi atât de departe și atât de detașat la ceva care pare a nu fi chiar atât de simplu de obținut.
Cum e victoria.
Sunt aspecte mai concrete asupra cărora trebuie să vegheze, de pildă la viețile soldaților pe care îi comandă.
Generalul Sirski știe doar ce urmează pentru armata ucraineană în această iarnă, ”apărarea activă”, un termen, poate, tehnic, dar care nu acoperă decât jumătatea dinspre Kiev a frontului.
Ce va fi în jumătatea cealaltă, vom afla, așa cum a estimat generalul Zalujnii, în intervalul ianuarie – martie.
Se încarcă comentariile...
